16
2014
Aveti sau ati avut vreodata iubit pasionat de motor? Eu nu, nu stiu de ce nu am atras astfel de barbati. Acum e prea tarziu pentru aceasta analiza, desi vad tot timpul motociclisti pe strada si-mi zboara gandul. Ii admir cum pleaca in grup de la stop dupa ce s-au adunat de printre masini. Nu ma deranjeaza ca pornesc cu scartait de roata, si-au castigat acest drept dupa ce au inhalat gazele de esapament de la atatea masini.
Ii vad peste tot prin tara, si cand merg la mare si cand dau o fuga la munte. N-am mers niciodata cu motocicleta, asa ca nu le inteleg pasiunea. Mai ales cand este vorba de drum lung, sunt o mare amatoare de confort si relaxare. Frigul, ploaia, hainele incinse de bataia soarelui - toate astea ma fac sa aleg masina si al sau aer conditionat. Daca, totusi, presupunand prin absurd, ar fi sa urc pe vreo una, n-as face-o fara casca de protectie. Nu ma intereseaza modelul (desi am vazut unele foarte haioase) ci doar sa-mi vina si sa fie de incredere. As avea un cuvant de spus doar in privinta gecii moto, asta daca as avea vreun viitor, oricat de scurt, pe motocicleta. Multe modele sunt demne de admirat, iar tipele care le poarta sunt ... pai, barbatii pot spune mai bine. N-am vazut pana acum tipa imbracata in echipament de motociclista care sa nu fie privita cu admiratie, atat de femei cat si de barbati.
Personal, barbatii ce merg pe motor sunt mai curajosi, mai obisnuiti cu greul si nu se sperie usor de provocari (aka "trebuie musai si absolut necesar sa fac si asta?"). Sunt mai aventurosi si nu-si pierd weekend-urile dand cu aspiratorul sau gatind briose pentru intreaga familie (nu e nimic rau in asta, dragilor). Desi, nu este exclus, ca sub costumul moto sa gasesti un tip cu preocupari absolut normale in viata de zi cu zi, chiar cu un punct sensibil pentru gatit (daca are un grup de amici motociclisti carora le aduce din cand in cand niste prajiturele facute de el, nu cred ca se plange careva).
Daca ar fi ca vreodata, presupunand prin absurd, Ruxandra sa iasa cu un tip ce are motor, cred ca as indrazni sa-l rog sa ma lase si pe mine sa merg cu el putin pe motocicleta (sper sa nu am 100 de ani atunci). Nu voi mai fi tematoare ca am ceva de pierdut. S-ar putea chiar sa-mi ajustez rujul in oglinda moto a lui (da, voi purta ruj si la 100 de ani, nu vreau sa arat neingrijita si out-of-fashion). Stiu ca in caz de accident (Doamne fereste!) se schimba/termina totul intr-o clipita. Dar voi fi constienta de riscuri si am sa-l rog sa mearga incet si sigur si fara smecherii ca ma lasa inima rapid si nu voi mai putea juca la nunta lui. Dar mai e pana atunci ...
Voi ce parere aveti de viata pe motocicleta?
Aveti sau ati avut vreodata iubit pasionat de motor? Eu nu, nu stiu de ce nu am atras astfel de barbati. Acum e prea tarziu pentru aceasta analiza, desi vad tot timpul motociclisti pe strada si-mi zboara gandul. Ii admir cum pleaca in grup de la stop
Suntem educati sa asociem folosirea ochelarilor de soare cu vara, mersul la mare sau in vacanta la munte, caldura de afara sau doar sa aratam cool. Eu intr-o perioada ii tineam doar pe cap ca sa nu-mi vina parul pe fata si sa mi se lipeasca de gene. Apoi am invatat ca purtarea lor are legatura, in primul rand, cu protectia ochilor de intensitatea razelor soarelui si apoi cu factorul cool. Am mereu in geanta o pereche de ochelari datorita unei lectii invatate cand am fost odata intr-o calatorie si abia imi puteam tine ochii deschisi in masina din cauza soarelui (cred ca erau si ochii mei mai sensibili in perioada aia).
Parintii stiu ca si copilasii au nevoie de protectie pentru ochi vara, cozorocul sepcii nu este suficient. De aceea exista ochelari de soare pentru copii cu modele cat mai atractive si din materiale cat mai sigure pentru ei. Ruxandra are o pereche cu ramele din plastic ce nu se rup oricat i-ai suci pe toate partile (ceea ce si face cand are chef sa se joace cu ei) si o bucata de elastic care o ajuta sa si-i atarne de gat cand nu mai e cazul sa-i poarte (astfel nu-i pierde). Desi sunt roz si rezistenti si cu lentile de calitate, tot mai mult o atrag modelele mai fashion (mamicile de fetite stiu la ce ma refer). Are doar 4 ani si jumatate si cand are ocazia o las sa probeze diverse perechi de ochelari de prin magazine, chiar si cele pentru adulti (rama mare ii acopera aproape toata fata si e tare haioasa).
Ideea e ca, desi sunt foarte usor de pierdut sau stricat, ochelarii de soare pentru cei mici sunt o necesitate. Asa cum noi frunzarim cu placere elegantele perechi de ochelari de dama, asa si ei trebuie lasati sa probeze ceea ce le place si sa decida singuri ceea ce vor sa poarte in continuare. Nu va aruncati la marci prea scumpe dupa care sa plangeti ca s-au stricat sau pierdut. Nu are rost, zic eu, insa nici nu cadeti in cealalta extrema sa cumparati toate prostiile de la tarabele din piata. Daca lentilele nu sunt certificate pentru calitate, nu aruncati banii. Nici pentru tine nu ai cumpara ceva de calitate indoielnica, asa-i?
Ofertele de ochelari pentru barbati sunt mai numeroase, poate si pentru ca ei petrec mai mult timp in aer liber. De exemplu, sotul meu are mereu o pereche de ochelari la masina, indiferent de anotimp. E foarte important sa-si portejeze ochii mai ales la drum lung sau cand conduce cu ochii in soare (am invatat asta pe propria piele; nu-ti da nimeni o pereche de ochelari odata cu cheile de la masina).
Tu cate perechi de ochelari de soare ai? Pe care o porti cu mare drag?
Ruxandra mea are aproape 5 ani si inca se mai agata de jucarii pentru cei mai mici decat ea. Indiferent ca suntem la un loc de joaca sau prin magazine, ii place sa se uite la plusuri (niciodata nu le-am inteles rostul, ea nu se joaca cu ele decat foarte rar si nici nu doarme cu vreo unul; dar avem o cutie intreaga ...), la zanganele si tot felul de nimicuri. La fel face si cu 
Intr-o dimineata, cand m-am dus sa-mi iau cafeaua de la Starbucks (nu se intampla des, de aceea este un eveniment placut), stateam la coada si am auzit tot felul de chicoteli in jurul meu. Nu mi-am dat seama despre ce este vorba decat cand am ajuns in fata casierului: in spatele lui era un buchet imens de trandafiri rosii. De fapt, nu era un buchet ci un cos cu 101 trandafiri rosii (am aflat asta ulterior). Cat mi-a luat baiatul comanda, mi-am facut curaj si am intrebat: "A cui este ziua?".
S-a fastacit putin si mi-a raspuns: "O colega de-a noastra a primit acest buchet si nu stie de la cine este." Colega cu pricina zambeste putin dar nu pare prea incantata de situatie. Eu nu prea inteleg de ce. Daca as primi eu un astfel de buchet, cu siguranta mi-ar insenina intreaga zi si as zambi de-aiurea toata ziua la toata lumea. Ii spun tipei: "Ce conteaza de la cine e, o fi de la iubitul tau." Ea imi raspunde aratandu-mi mana cu verigheta. Deci e maritata (si sotii nu fac astfel de gesturi?).
Incerc sa fac o gluma: "O fi de la vreun client foarte multumit de cafeaua servita. Ar trebui sa te bucuri." Ea imi raspunde: "Si ce-i spun sotului cand ajung acasa?" Eu de colo: "Bagi intai buchetul pe usa si-l lasi pe el sa zica ceva primul. Poate reactioneaza pozitiv, se distreaza pe seama situatiei."
Ma gandeam: e chiar asa o crima sa fii maritata si sa primesti flori de la un (ne)cunoscut? Nu e ca si cum ar fi un 