22
2015
Cine a spus primul ca locul femeii este la cratita, in bucatarie? De fapt, cine a spus-o cu rautate? Candva, la un moment dat in trecut, cineva s-a rastit la ea si a trimis-o in alta incapere ... in bucatarie, la cratita. Tonul a facut muzica si a iesit o muzica proasta. S-au nascut multe glume (intelese doar de unii) din aceste vorbe aruncate aiurea, la suparare. Acum sunt grupuri pe Facebook cu acest titlu, ba chiar si un blog cu retete cu aroma masculina: Barbat la cratita. Cine rade la urma, rade mai bine, nu?
Am trecut la cratita. Asa si? Nu e o pedeapsa, ci o binecuvantare. Pregatesc retete dupa bunul plac, ascultand muzica in acelasi timp. Mai verific noutatile de pe Facebook, mai ascult un talk-show, mai fredonez un cantecel. Chiar a fost viral un filmulet cu o doamna plinuta care dansa de zor in timp ce invartea cu lingura in mancarea din oala.
Nu, nu este o pedeapsa, caci in bucatarie e cald si miroase bine. Imi fac un ceai verde puternic in timp ce gatesc, nu ma grabesc si, daca pot, discut si ma joc cu Ruxandra in acelasi timp. Asta pentru ca am o bucatarie care-mi place. Nu este neaparat moderna, ci practica. Nu am cum sa o fac moderna, bucatariile moderne nu sunt micute si inghesuite. A mea este facuta la comanda, asa cum am vrut eu sa fie. Am tinut cont si de sfaturile specialistilor de la Staer, care au mai multa experienta decat mine si au stiut sa ma readuca cu picioarele pe pamant acolo unde ideile mele erau prea ...
O bucatarie mica este mai usor de mobilat, dar mai greu de organizat. Am vrut sa-mi incapa toate cele necesare, care nu erau prea multe. Cu timpul, am cumparat o gramada de ustensile si spatiul a devenit neincapator. O ocazie buna pentru mine sa le mai schimb locul si sa nu fac stocuri. Bucataria mea este si camara si loc de gatit, si masa de luat micul dejun singura cand restul dorm si loc de brainstorming atunci cand ma simt coplesita de probleme. Fac liste, pe categorii, dupa care trec la spalat vasele. Parfumul detergentului si spuma ma relaxeaza, la fel si caldura apei.
Daca as avea o bucatarie mai mare, nu as schimba prea multe lucruri la ea. Poate doar sa optez pentru un cu totul alt model de mobilier de bucatarie. Stiti voi ... lucios, colorat, cu multe usi si sertare. Deocamdata, trec la cratita in fiecare seara in care nu mancam in oras. Fiica-mea deja spune despre mine ca-mi place sa gatesc, desi nu este un lucru care sa ma caracterizeze in mod neaparat. Bine ca macar o persoana in viata mea ma considera gospodina! Inca nu stie ce inseamna cuvantul talent. ;-)
Ce iti place cel mai mult la bucataria ta?
Cine a spus primul ca locul femeii este la cratita, in bucatarie? De fapt, cine a spus-o cu rautate? Candva, la un moment dat in trecut, cineva s-a rastit la ea si a trimis-o in alta incapere ... in bucatarie, la cratita. Tonul a facut muzica si a ie
Cand eram la gradinita, imi doream sa pot face ceea ce fac copiii de scoala. Cand am ajuns la scoala, imi doream sa fiu cea mai desteapta si mai populara. Cand am ajuns la liceu, nu mi-am mai dorit sa cresc cat mai repede, ci doar sa pot face ceea ce vreau eu. Vroiam sa ating perfectiunea, sa am raspuns la toate intrebarile. Apoi am realizat ca raspunsurile pe care le aveam eu nu contau, le avea toata lumea la fel, ne incadram cu totii in aceleasi tipare. Mereu am avut o neliniste, o framantare care ma facea sa-mi doresc mai multe si mai bune. Anturajul ma presa, caci vroia raspunsuri si confirmari la ceea ce facea el. E greu sa spui nu, cand toti spun da. Atunci m-am apucat de citit si am inceput sa car peste tot carti si reviste, ca o scuza de a nu ma arunca in tumultul vietii din jurul meu.
Au trecut multi ani de atunci, ma apropii de 40 de ani si incerc sa nu ma incadrez in etichetele pe care societatea romaneasca le pune femeilor de 40 de ani. Inca imi doresc sa am parul mai bogat si mai lucios, sa imi permit un stilist pentru mine si unul pentru casa, mai multe ore petrecute cu familia si amicii. Am avut luni in care luam destul de des cina in oras, asa ca asta nu mi se mai pare o grozavie; acum imi doresc timp sa gatesc pe indelete pentru familie. Am tone de haine si cosmetice, sunt putine lucrurile pe care mi le mai doresc; de fapt, am realizat ca am nevoie de putine insa de foarte buna calitate.
Insa am si regrete, mai ales cu lucruri pe care nu le-am facut. Nu am stat de vorba mai mult cu bunica mea, nu am calatorit in locuri exotice, nu am participat la maratoane. Dar am invatat sa renunt la regrete si tot ceea ce inseamna balast. Imi doresc doar sa fiu un om mai bun. In fiecare zi o pot lua de la zero. Nu neaparat sa duc o viata mai buna, caci nici nu as putea sa o definesc. Pentru fiecare dintre noi o viata mai buna inseamna altceva, pentru multi inseamna sa aiba tot ceea ce se poate cumpara cu unul dintre cele 