22
2025
Azi de dimineață mă uit puțin pe Google Trends să văd ce se mai caută pe netul românesc. Îmi atrag atenția două căutări ce suna interesant dar nu știu ce sunt: „Dragoste fără hotare” și ”Iubire cu parfum de lavandă”.
Așadar, ce este „Dragoste fără hotare”?
„Dragoste fără hotare” este un serial turcesc difuzat de Kanal D, cunoscut în original ca „Hudutsuz Sevda”. Povestea îl urmărește pe Halil İbrahim, care caută răzbunare pentru moartea iubitei sale. Planurile sale sunt complicate atunci când o întâlnește pe Zeynep, membră a familiei Leto.
Serialul a avut premiera internațională pe 21 septembrie 2023 și a câștigat rapid popularitate datorită intrigii captivante și a personajelor bine conturate. În România, este difuzat de luni până vineri, de la ora 20:00, pe Kanal D.
Unul dintre personajele remarcabile este Nedime, interpretată de actrița Asuman Dabak. În serial, Nedime este soția lui Rizvan și mama lui Zeynep, o femeie dedicată familiei sale. În viața reală, Asuman Dabak a trecut prin provocări personale, inclusiv o luptă cu cancerul uterin, depășind cu succes aceste dificultăți și continuând să inspire prin munca sa.
Dar „Iubire cu parfum de lavandă?
„Iubire cu parfum de lavandă” este un serial românesc original, creat de Ruxandra Ion și difuzat pe Antena 1 și AntenaPLAY. Povestea urmărește relația dintre Anda (interpretată de Michaela Prosan), o doctoriță dintr-un sat pitoresc, și Ștefan (Adrian Nartea), un fost star britanic de fotbal care se mută în sat după un divorț. Cei doi, provenind din lumi diferite, încearcă să-și refacă viețile împreună, înfruntând diverse obstacole și provocări.
Serialul a debutat în 2024 și a câștigat rapid popularitate datorită poveștii sale captivante și distribuției talentate, care include actori precum Andreea Vasile, Magda Catone, Dan Chișu și alții.
De asemenea, serialul are o prezență activă pe rețelele sociale, unde sunt postate actualizări și conținut exclusiv.
Așadar, acum știu și eu, dar și tu ce sunt aceste seriale TV. Sunt foarte populare acum la TV și oamenii sunt interesați să urmărească evoluția personajelor.
Alte căutări populare se refereau la fotbal și politică. 🙃
Poza este creată cu ChatGPT pentru că eu nu mă uit la aceste seriale și nu știu ce poză s-ar fi potrivit.
Te uiți la aceste seriale? Ce-ți place la ele?
Cand ai vazut ultima data un film animat? Daca nu ai copiii mici, probabil le ocolesti sau le consideri o pierdere de timp. Am pentru tine, insa, o recomandare pentru acest final de an (care se lasa cu zile libere si seri cu plictiseala) care te va inveseli si iti va resuscita entuziasmul pentru viata.
Filmul se numeste SING (tradus in romana HAI SA CANTAM! si este adorabil in limba engleza. L-am vazut aseara la cinematograful din mall-ul din Bacau si mi-a placut atat de mult incat vreau sa-mi cumpar DVD-ul cu filmul in original.
Pana atunci, am desprins pentru tine cateva idei care sa te convinga sa te duci la film:
Am vazut aseara filmul Holograma pentru rege. Am ajuns la cinema pe ultima suta de metri, exact cand intrau actorii pe ecran. Caci asa e cand vrei sa faci multe lucruri intr-o zi si copilul isi schimba cheful de la o ora la alta. Pana la urma, cu toata alergatura prin oras si scurtaturile date de Waze, am ajuns exact cand trebuia. Noroc ca Sun Plaza nu are prea multe etaje.
Nu am avut nicio asteptare de la film, mi-a fost de ajuns ca e cu Tom Hanks. Am vazut trailerul cu coada ochiului, ca sa ma conving ca nu e thriller sau de groaza - sotul meu nu agreeaza deloc aceste genuri si n-am chef sa-l pacalesc degeaba caci oricum merge cu mine la film fara sa ma intrebe ce fel de film e, cu cine, despre ce e vorba etc.
Primul gand pe care l-am avut cand l-am vazut pe Tom Hanks pe ecran a fost: "De ce nu a jucat el in House in Cards?" Dar nu mi-a venit in minte un raspuns imediat, asa ca m-am uitat linistita la film si am ciugulit floricele de porumb calde (Caci ce rost are sa intarzii la film daca nu mai zabovesti cateva minute sa-ti iei floricele si apa? Adevarul e ca profit acum cat sunt insarcinata ca sa imi satisfac din pofte si sa renunt la restrictii calorice.)
Nu este un film numai despre afaceri cu Arabia Saudita sau despre cultura arabilor, ci mai degraba despre cum un om isi poate schimba viata chiar si atunci cand se simte blocat.
Ce-am retinut eu din film:
- uneori este necesar sa schimbi peisajul pentru a-ti schimba viata
- chinezii au stricat piata. Stau si cuget daca nu cumva as putea sa evit produsele Made in China insa cred ca as ramane fara nicio optiune in anumite domenii.
- danezii stiu sa petreaca, nu gluma!
- arabii beau mult suc de portocale.
Nu vreau sa va dau spoilere, asa ca ma rezum sa remarc sa cei din Arabia Saudita stiu exact ce inseamna opulenta si lux. Intinderea nesfarsita de nisip si adierea vantului fierbinte ma facea si pe mine sa simt caldura din film, dupa atatea zile de ploaie rece de primavara.
Ceea ce lipseste filmului este acel twist cu care ne-au obisnuit filmele americane. Parcursul este lin, chiar previzibil, ceea ce il face relaxant. Scenariul a fost adaptat dupa un roman pe care multi in considera plictisitor. Eu as zice mai degraba ca este un film despre rabdare, asteptare si adaptare. Si despre sanse, care vin oricum spre tine, numai sa vrei sa le inviti in viata ta.
Daca iti plac metaforele, incearca sa gasesti o legatura intre viata personajului si caldura desertului, vantul enervant care spulbera nisipul, drumurile nesfarsite prin desert si apa minunata in care se racoreste la final. De fapt, finalul iti face pofta de vacanta chiar daca nu iti place marea in mod deosebit.
Am trecut peste faptul evident ca, de la o varsta, actorii trebuie sa-si mai faca mici retusuri pe ici, pe colo, pentru a arata ... onorabil.
Filmul merita vazut, ca relaxare de weekend. Mai ales ca vremea asta ploioasa de primavara chiar nu ne lasa prea multe optiuni pentru petrecerea weekendului afara din casa.
Va astept cu impresii despre film.
Resurse:
facebook.com/ahologramfortheking/
facebook.com/hashtag/ahologramfortheking
imdb.com/title/tt2980210/
twitter.com/hologramforking
facebook.com/HologramaPentruRege
P.S. Cititi cartea intai, poate va place mai mult. O gasiti 
Nu stiu cate filme cu Barbie sunt, insa cred ca destul de multe. Nu am mai vazut decat unul pana acum - Barbie in tabara rock - si a fost destul de dragut. Insa ieri am fost la lansarea in Romania a filmului Barbie in echipa spioanelor si chiar ne-am distrat. Am fost cu si pentru Ruxandra si bine am facut. Cu o ora inainte de inceperea filmului, organizatorii RoImage si Capri-Sonne au organizat jocuri pentru micile fane Barbie. Au fost si baietei, probabil cu surori mai mari. Desi unele fete erau chiar maricele pentru astfel de distractii, ele tot s-au distrat.
Doua animatoare au facut jocuri ce aminteau de orele de gimnastica: cercul, pompoanele si panglica au fost puse la dispozitia domnisoricilor, urmate apoi de cateva piese pentru deghizare ( orice spion bun stie sa-si schimbe infatisarea, nu?) si un traseu prin care trebuiau sa treaca fara a atinge anumite detalii.
Ora de distractie a trecut destul de repede iar sucurile Capri- Sonne au fost binevenite. Ne-am facut si poze pe care le-am putut lua printate pe loc - o idee excelenta, avem acum o amintire sigura din acea zi.
Apoi am intrat la film. Cine a mai participat la astfel de evenimente intelege ca primul cuvant care imi vine in minte este harmalaie. Agitatie. Haos. Unele mamici isi lasa copiii singuri la film si se duc prin magazinele din mall sau poate la o cafea ori la coafor. Deci va dati seama ce fac copiii lasati singuri. Dintre tatici am vazut foarte putini, cred ca e extrem de plictisitor pentru ei. Numai cuvantul Barbie ii face sa-si dea ochii peste cap, right?
Nu o sa va povestesc filmul, dar vreau sa punctez cateva idei pe care micile domnisoare l-ar putea prinde din zbor (le puteti intreba la final ce au inteles din film):
- e cool sa faci gimnastica
- in echipa se lucreaza mai bine
- cu cat te antrenezi mai mult, cu atat devii mai bun
- inainte de a fi acceptat intr-un proiect, iti sunt testate abilitatile
- spioanele se imbraca foarte frumos, au parte de motociclete, echipamente si trucuri pe care invata sa le foloseasca imediat (mai ales motocicletele) :scratch:
- ciondaneala dintre pisici si caini este amuzanta
- oamenii nu sunt mereu ceea ce par a fi
- pizza pare a fi mancarea preferata a tuturor (desi cele trei prietene sunt slabe si in mare forma)
- parul alb tuns scurt poate fi chiar foarte interesant
- unii baieti se indragostesc atat de repede! :heart:
Concluzie: daca fetita ta este fana Barbie ori filme de actiune, ii place rozul si sclipiciul, sigur va urmari cu inima la gura acest film. Finalul are un mic twist, tocmai pentru a-i obisnui pe cei mici cu situatii neasteptate.
Va astept cu impresii despre film ori Barbie ori ... orice vreti sa povestiti despre fetitele voastre.
(Aceasta recenzie este scrisa de Luciana Corlan pe care o gasiti pe alucianna.ro.)
Povestea pe scurt
"Un polițist și trei sferturi" (RIDE ALONG 2 îi aduce în atenția noastră pe James (Ice Cube) și Ben (Kevin Hart), doi polițiști ce urmează să fie cumnați. Aceștia sunt pe urmele unor traficanți de droguri. Investigația îi duce din Atlanta în Miami, pe urmele unui hacker. Împreună cu Maya, o colegă de acolo, găsesc o posibilă legătură între o crimă investigată de ea și cartelul care le făcea probleme.
Părerea mea
Spre disperarea lui James și amuzamentul spectatorilor, cumnatul Ben este guraliv din cale-afară, reușind să intre în tot soiul de belele în care îl trage și pe noul partener. Însă, după cum recunoaște chiar și acesta din urmă, din 10 încercări a rezolva ceva, 9 sunt catastrofe iar a zecea o lovitură de geniu, în sensul cât se poate de pozitiv al expresiei.
Să vă spun de ce mi-a plăcut:
Mai particip si eu din cand in cand la concursuri si, destul de rar, mai si castig. De regula nu particip daca premiul nu ma motiveaza si nu mi-l doresc cu adevarat. Dar cine poate refuza o invitatie la film? La capitolul asta ... m-as duce la toate filmele care ruleaza la cinema. Si uite asa m-am trezit la avantpremiera filmului The Peanuts. Ruxandra a fost extrem de incantata, desi nu stia despre ce e vorba (nu intra in categoria filmelor promovate de Disney, Minimax sau Nickelodeon). Cu atat mai bine, o schimbare placuta de personaje si ritm!
Multumirile revin 
Am coborât din avion ușor timorată.
Toată viața mea de până atunci rămăseseră departe.
Acum începea o altă provocare despre care nu știam nimic.
Știam doar că este iubire.
Că eu sunt unde ar trebui să fiu.
Era inutil să mă gândesc la ce urmează.
Era un început de poveste.
Pe care am hotărât să o trăiesc din clipa aceea, deși povestea începuse demult și devenea tot mai frumoasă.
...
Mi-am luat bagajele de pe bandă și m-am oprit pentru o clipă printre oamenii grăbiți ce se înghesuiau.
Mă gândeam că partea asta de poveste trebuie să înceapă fără pic de teamă sau incertitudine.
În fond, dragostea e mereu ca o loterie ... joci fără să știi finalul.
Mi-am făcut loc prin aglomerație și am zâmbit.
Eram fericită.
L-am văzut.
El vizibil emoționat.
Eu vizibil îndrăgostită.
Emana o caldură și o fericire în priviri încât știam că tot ce mi-a spus până acum în nopțile acelea fără sfârșit, era mai adevărat decât aș fi crezut.
M-a luat în brațe și am tăcut amândoi.
Nu mai erau loc de cuvinte.
Aerul cald, mediteranean, pe care începeam să îl simt, mă purta într-o liniște profundă.
Ne ținem de mână.
Simt că partea pierdută din mine a revenit.
Îl privesc.
Eu vizibil emoționată.
El vizibil îndrăgostit.
P.S. Aceasta poezie mi-a fost trimisa de Corina (in poza este chiar ea impreuna cu iubitul ei) la 
Deja am avut parte anul acesta de două premiere din seria tot mai așteptatelor filme românești. La fel ca De ce eu? cu care este comparabil ca succes de public (~20.000 spectatori în primul week-end de lansare) Aferim! câștigă interesul publicului propunând o temă actuală, sensibilă pe plan extern și oarecum excesiv finanțată: problema romilor. Precizez din start că locația vizionării filmului este hotărâtoare pentru modul de receptare. Cumva l-am văzut de pe rândul doi al cinematografului Florin Piersic din Cluj, altfel se va vedea (și auzi) de pe ultimul rând al unui cinematograf din Iași ori București, așa că pregătiți-vă de un comentariu subiectiv.
Dincolo de calitățile incontestabile ale regiei, un mare plus îl dă alegerea peliculei. Deși spune că intenția sa este de a face cu ochiul spectatorului, sugerând astfel doar o posibilă recreere a unei epoci despre care ar fi imposibil să știm în amănunt cum a fost, eu cred că regizorul Radu Jude intuiește perfect că tot efortul depus cu reconstruirea costumelor și decorurilor s-ar fi dovedit în van, față cu stridența culorii. Așa, în alb și negru, rezultatul este o imagine limpede, picturală chiar.
În cronica de întâmpinare trebuie spus că filmul ăsta nu e de pierdut, dar au spus-o destui. Într-o discuție între cinefili s-ar preta o mică lemurire referitoare la șansele pierdute cu această ocazie, pentru că nu ne întâlnim prea des cu filme românești care-și propun atât de multe. Mai trebuie să menționez din start că toate comentariile care urmează vin din partea unui ardelean, zonă aflată sub dominație austro-ungară la 1835, unde problema robilor țigani este mai puțin cunoscută. Știu că existau în secuime porcari prin sec. XVI-XVII, dar în sec. XIX nu cred că se mai întâlneau, pentru că existau deja alte forme de semi-sclavie ca legarea valahilor de glie.
Acesta să fie singurul motiv pentru care accentul bucureștean (prea contemporan) al actorilor mi se pare fals (pentru acele vremi), singurii picuri firești în auz venind dinspre graiul moldovenesc?
O primă problemă este legată de scenariul lui Florin Lăzărescu, cu care Jude reia colaborarea de succes din 2006 concretizată în Lampa cu căciulă. O calitate+defect a regizorilor Noului Cinema Românesc este că au intuiția și mijloacele de a scrie direct în film. Ei știu lega foarte bine (așa cum demonstrează și aici Radu Jude) chiar scene eclectice, care nu și-ar avea locul în cursivitatea poveștii, reușind să acopere cumva aceste defecte la montaj, prin construcții artificiale sau mici trucuri în trecerea de la o scenă la alta. Mai păcătuiesc în colaborarea cu scenariștii: prin contribuția lor la scenariu, sunt privați de o privire critică asupra lui. Calofilila lui Jude vis-a-vis de imagine nu este dublată, din păcate, și de calofilia lui Lăzărescu pentru dialoguri - insuficient finisate.
Calitățile scenaristului s-au risipit probabil pe adunarea textului, care păcătuiește prin extreme: limbajul actorilor este când exagerat de livresc, când (mult prea) grobian, chiar porcos. Un personaj real nu se poate comporta așa, senzația livrată fiind una nefirească!
Făcând abstracție de aglomerarea scenariului (în care sunt înghesuite prea multe scene, un alt defect local), exista măcar posibilitatea perierii textului folosind unor consultanți externi, nu doar lingvistici (cum precizează Lăzărescu), ci și literari, din moment ce avem tradiția unui Rădulescu dispus să "strângă șuruburi". Din păcate actorii nu sunt pe măsura regizorului și nu-și pot aduce aportul la astuparea acestor mici defecte din scenariu. Jocul lor neconvins și ca atare neconvingător le scoate și mai mult în evidență.
O recunoaște singurul cu oareșce har dintre cei principali, actorul Teodor Corban, la lansare, despre dificultatea textului:
"Intrebam înainte de replici eu ce zic? Bine-bine, acum știu ce să zic, dar ce înseamnă?" semn că ori ar fi trebuit trase mai multe duble, ori (mai degrabă) sculptate dialogurile pân-ar fi arătat firești.
Cât despre actorii secundari care să susțină prestația zapciului Costandin, prea puțini (bun totuși Alexandru Dabija chiar într-un rol forțat), exceptându-i pe cei mari, din păcate, cu rol episodic (cu toate că publicul îl identifică mai degrabă cu țăranul Moromete, l-aș fi distribuit pe Rebengiuc în mai importantul rol al popii cu căruța-n drum) cei secundari, dacă s-au potrivit în film, a fost numai fiindcă n-au avut prea multe replici - și aici îl remarc pe micul Alberto Dinache. Nici Toma Cuzin n-ar fi fost rău în rolul lui Carfin, din care putea ieși chiar un personaj pitoresc, dacă nu era pus să-și declame majoritatea replicilor într-o poziție nefirească în care-ți este logic aproape imposibil să vorbești (îndoit de spate pe crupa calului, cu mâinile legate cu sfoară și picioarele prinse-n jugul de lemn). Ca dovadă, el se screme (după ore de mers?) să se îndrepte de abdomen pe cal, ca să poată vorbi.
O să-ncerc să fac un comentariu constructiv, legându-mă de-o altă scenă, de asemenea nereușită: cheful de la crâșmă. Chiar nu se puteau filma două scene firești, în care de exemplu, Carfin să-i povestească lui Ionița stând pe fund, la masă, ce-a văzut el prin lume ca slugă de boieri mari, iar pe fundal, în contrapunct, zapciul să chefuiască? Kusturica ar fi scos o scenă memorabilă din adăstarea la han, pe când Jude și Lăzărescu au punctat 2 replici și-o înjurătură moldovenească reușită înainte de culcare.
Filmul are un ritm (poate prea) alert, potrivit cu partea de căutare a fugarului. Din păcate, pauzele necesare (cea amintită și tânguiala zapciului cu luleaua la foc) sunt ratate. Singura scenă bună este întâlnirea cu haita celuilalt zapciu, căruia-i încalcă
teritoriul, astfel că are loc o memorabilă negociere, și poate discuția zapciului cu nevasta boierului. Un alt defect pe care l-am depistat fiindcă am mers cu fiica mea la film (altfel mi-ar fi scăpat), este greșita încadrare în gen: nici vorbă despre film istoric, pe trailer și pe afiș ar fi trebuit precizată audiența. Nu sunt deloc un pudibond, însă filmul nu este, în mod clar, pentru copii sub 12 ani.
Se dovedește în cele din urmă (doar) un pamflet iar intertextualitatea încercată eșuează în prețiozitate / vulgaritate. Până la urmă reușim să reintrăm în circuitul festivalurilor cu același preț: livrând o imagine a noastră așa cum ar fi fost, după cum se așteaptă alții să fi fost. Fără a fi deranjați de ce am văzut expus (mă refer la discursul filmului, nu la excepțiile reperate mai sus), acest film nu reușește să-și atingă scopul declarat de scenarist: prezentând o realitate lăbărțată - nici cum știm noi că este, nici cum nu știm c-a fost - exagerând ca să prindem ideea, nu mai poate ridica întrebări. Este doar o altă mistificare a istoriei. Altfel, de ce tocmai într-un film care abordează egalitatea de șanse (ca să folosim noul limbaj de lemn, european) ajungem să observăm inegalitatea prestațiilor personajelor care au contribuit la el?
Pe mine unul (ardelean get-beget), după cum am înșirat, aceste prestații m-au împiedicat să savurez întregul, făcându-mă să intru într-un fel (diferit de cel propus din start de cuplul regizor - scenarist), în filmul despre facerea Aferim-ului.
Am insistat pe micile defecte ale filmului tocmai pentru că m-a frapat că în 2015, în ades invocata Românie a lucrului bine făcut, este lăudat de critcă numai pentru ce-și propune, nu și pentru ce reușește să arate. Iar problema nu (mai) este (acum) că nu reușește, ci tocmai că se-mpiedică pe drum, sau își este oarecum autosuficient, neavând curaj (sau timp? sau buget?) să meargă până la capăt cu finisajele. Iar acesta este un alt defect al nației, pe care, iată, îl expune și subsemnatul, grăbindu-se cu acest comentariu imediat după vizionare. Nu văd însă cum ar putea un film în care nici măcar cei care lucrează la el (cu excepția poate a regizorului) nu sunt capabili a-și vedea limitele (darămite să-și propună a le depăși) - să reușească să clatine măcar sau chiar să schimbe mentalități. Previziunea mea este că așa cum eu, ca simplu spectator din Ardeal, am fost deranjat de micile sale inadvertențe, vor mai fi destui prin public care să se-mpiedice de ele. De-aceea am pedalat poate prea insistent pe șansa ratată, pentru că nu se știe când ne vom mai întâlni c-un astfel de film. Aferim!
P.S. Acest film va este recomandat de Marius, care prezintă 
Până trec babele din martie (azi e baba de lapte!) vă propun alte două seriale foaaarte bune:
Întâi, să facem cunoștință cu dr. William P. Rush, un fel de medic, dar cu totul altfel, al celebrităților. Mie mi se pare că aduce puțin cu Californication - despre un tip foarte apreciat (și bine plătit) în branșă, genul bunului băiat rău care intră în tot felul de încurcături.
Dr. Rush are metodele și umorul său specific, apreciat de bărbați celebri și de femei deopotrivă:
Un serial foarte amuzant despre relații, căruia îi aștept subtitrările cu nerăbdare, este You`re the Worst, în care un cuplu aparent nepotrivit își dă o șansă, și încă o șansă, și tot așa, neplictisindu-se și neplictisindu-ne absolut deloc:
P.S. Aceste seriale va sunt recomandate de Marius, care prezintă 
Sunt microbist, dar mă tratez (2013) este un film belgian care rulează în această lună pe canalul Cinemax. O comedie cu o poveste de dragoste, în care Milou (David Murgia), un instructor auto dependent de fotbal, o întâlnește pe blonda Martine.
Microbistul, suporter al echipei Standard Liege, încearcă fără prea mare succes să se trateze de acest gen (hilar) de dependență cu ajutorul sentimentelor frumoase. În cele din urmă doar fotbalul poate ieși din TV să-l mai salveze, după care ajunge să-și ajute la rândul său prietenii, prilejuind un dialog savuros, ca-ntre fete.
- Nu uita: fără fotbal! Și bucură-te de fiecare zi... dacă urmezi sfaturile astea, n-are de ce să-ți fie frică.
- Merci. Je t`aime, Milou.
- Și eu... O să te iubesc până ce-o s-ajungi să te iubești singur!
P.S. Acest film va este recomandat de Marius, care prezintă 
Dacă nu ați urmărit încă, va recomand unul dintre serialele preferate ale lui Barak Obama. Se numește House of Cards, a început din 2013 (deci este la al 3-lea sezon) iar actorul principal Kevin Spacey a primit în sfârșit în acest an Globul de aur, după 8 nominalizări. Criticii de film spun că face aici rolul vieții lui, iar mie îmi plac în special fazele în care trage cu ochiul spectatorului.
Din acest serial s-a inspirat Ponta când i-a cerut lui Iohannis să-i ceară scuze soției sale, în prima lor confruntare televizată, și culmea, la fel ca și în cazul personajului Frank Underwood, a fost o manevră psihologică ratată, prilejuindu-i taciturnului Klaus Iohannis singura sa replică memorabilă: decât să fiu mârlan, prefer să pierd.
Ce aduce nou seria 2015? Ei bine, apare în mod surprinzător un președinte rus, Petrov, fost agent KGB, la fel de rece și calculat ca și Vladimir Putin, cu care seamănă și fizic, dar este un personaj mai pitoresc, care bea și cântă la sindrofii, o combinație de Elțin cu Putin. Machiavelicul Frank pare a-și fi găsit în sfârșit un adversar la fel de lipsit de scrupule ca și el. Este de urmărit și dacă rolul soției de președinte, jucat de Robin Wright cu prea multă răceală (după părerea mea) în sezonul trecut va suferi modificări.
Un alt serial pe care vi-l recomand este The affair care, deși lansat doar anul trecut, a reușit să-i ia fața mai titratului House of cards și să câștige Globul de aur pentru cel mai bun serial dramă în luna ianuarie. Asta și datorită jocului reușit de Ruth Wilson, care a primit și ea un Glob de aur pentru cea mai bună actriță în rol feminin. Între ea (Allison Bailey) și Dominic West (care-l joacă pe Noah) ia naștere o relație (a love affair în engleză, spre deosebire de business, în română cuvântul afacere având cea de-a doua conotație).
Ambii sunt căsătoriți, iar povestea relației lor extraconjugale ni se deslușește treptat, pe bucăți, din perspectiva fiecăruia dintre cei doi participanți. Scenele par decupate din realitatea cotidiană, când apare rutina iar străinii care dau târcoale par să ascundă exact ceea ce căutăm. Dar toată lumea are secrete ...
P.S. Aceste seriale va sunt recomandate de Marius, care prezintă 
21 Ways To Ruin A Marriage este un film suedez din 2013, pe care l-am văzut luna trecută (pe care cred că nu-l știți) pe Cinemax.
O comedie spumoasă, destul de savantă (dar tocmai prin asta se distinge și sunt convins că o să vă placă) și cu morala inclusă din start, despre încercarea unei tinere drăguțe (Armi Toivanen) și apreciate datorită carierei sale academice, de a nu se îndrăgosti.
După mai multe interviuri luate cuplurilor căsătorite, cu multe exemple, aducându-ne în atenție o listă întreagă de reguli și tot felul de clasificări, Sanna ajunge la concluzia că: divorţul este o consecinţă naturală a faptului că lumea se îndrăgosteşte. Ca urmare, se decide să rămână singură. Dragostea şi sexul sunt două chestii diferite, observă ea din studiul său asupra cuplurilor, alegând chestia mai funny, cea din urmă. Dar așa cum se întâmplă în viață, până la urmă fata descoperă că ultima ei regulă: Să nu te îndrăgostești - ca și întregul ei eșafodaj - se dă peste cap când îl va cunoaște pe Aleksi.
De re-văzut pe Cinemax sau HBO, cine are!
P.S. Acest film va este recomandat de Marius, care prezintă 
Bine c-a trecut luna februarie! Începutul primăverii coincide cu reluarea unor seriale așteptate:
HBO reia difuzarea primului sezon al serialului The Knick, o producție originală Cinemax, difuzat în premieră în august 2014. Regizat de Steven Soderbergh, cu Clive Owen - nominalizat la Globul de Aur pentru rolul principal - și plasat în New York-ul anilor 1900, serialul ne face părtași la începuturile chirurgiei, pe când nu se inventaseră antibioticele iar personalul priceput al spitalului Knickboxer revoluționa medicina, într-o perioadă cu rată a mortalității foarte ridicată. Însă pentru ei moartea era doar o schimbare de perspectivă, de la doctor la pacient.
Din fericire, averea care administra Knick era una nesfârșită, iar reprezentanta familiei, d-ra Robertson, voia ca spitalul lor să fie cel mai bun. Nu este doar un alt serial cu medici, iar dacă am să vă spun că este mai bun chiar decât dr. House, sunt sigur că v-am trezit curiozitatea.
O veste și mai bună este reluarea serialului realizat de History Channel, Vikings, a cărui a 3-a serie a debutat la sfârșitul lunii trecute - abia din luna martie și la noi, subtitrat. Serialul este renumit atât pentru acuratețea detaliilor privind adevărul istoric (doar elementele necunoscute sau incerte sunt exploatate artistic) cât și pentru pitorescul personajelor care în această serie par să-și fi intrat chiar mai bine în roluri. În special miticul Ragnar Lodbrok, care odată ajuns rege, nu prea mai are parte de atâtea aventuri, cât de intrigi de palat sau de alcov, dar reușește să compenseze prin personalitatea charismaticului australian Travis Fimmel. De asemenea, seria va introduce 4 personaje noi care iau locul vikingilor decimați de raiduri sau de luptele pentru supremație.
P.S. Aceste seriale va sunt recomandate de Marius, care prezintă 
Saptamana viitoare veti gasi la chioscuri o noua colectie de DVD-uri cu desene animate: Teenage Mutant Ninja Turtles. Este vorba de 4 DVD-uri, fiecare cu cate 3 episoade plus unul bonus pe ultimul DVD, la pretul de 13 lei bucata; pachetul este distribuit cu ziarul Gazeta Sporturilor in urmatoarele 4 zile de luni: 18 si 25 August, 1 si 8 Septembrie 2014.
