4
2011
Micul dejun - se spun atatea despre el incat ma mustra constiinta de fiecare data cand nu mananc dimineata pe saturate. Este considerat masa principala a zilei, la care poti sa mananci ce vrei si cat doresti, fara nicio regula sau restrictie.
Din punctul meu de vedere, partea frumoasa a micului dejun este ca nu necesita cine-stie-ce pregatiri. Insa, daca nu te pregatesti, nu castigi. Nu castigi energie, pentru ca asta este rolul micului dejun: sa-ti puna organismul in miscare si sa-ti furnizeze energie pentru cat mai multe ore.
Asadar, micul dejun trebuie sa fie consistent, sanatos, usor de digerat si rapid de mancat (in maxim 20 de minute sa termini). E si mai bine daca poti sa-l iei impreuna cu familia, in cazul in care aveti toti aceeasi ora de incepere a zilei. (more…)
Micul dejun - se spun atatea despre el incat ma mustra constiinta de fiecare data cand nu mananc dimineata pe saturate. Este considerat masa principala a zilei, la care poti sa mananci ce vrei si cat doresti, fara nicio regula sau restrictie.
Din
Intr-un moment de impuls, am decis sa cumpar o crema depilatoare. Nu am folosit niciodata si vroiam sa vad despre ce e vorba, mai ales ca aveam cateva fire rebele ce trebuiau indepartate de pe gamba si nu aveam chef sa folosesc aparatul de epilat. Am ales in functie de calitate si nu de pret, pentru ca e vorba de pielea mea si nu vreau chimicale dubioase. Inainte de toate, cateva detalii despre produs:
Produs: Crema depilatoare 
Am fost sambata trecuta la Organic Fest, editia a 8-a. Am tot auzit de targul asta si mi-a parut rau ca l-am ratat pana acum. Apoi am aflat de la expozanti ca se organizeaza odata la 3 sau 4 saptamani, de fiecare data in alta locatie.
Sambata a fost o zi urata, cu frig si ploaie ce s-a transformat in ninsoare. Batea un vant puternic si nu era de iesit din casa. Totusi ne-am facut curaj, am imbracat-o bine pe Ruxi si am pornit la drum. Targul s-a tinut la Teatrul National de Opereta Ion Dacian, langa Intercontinental si TNB. Chiar de acasa ne gandeam unde sa parcam, insa la fata locului am gasit solutia: parcarea subterana de la Intercontinental.
Era aproape goala, asa ca nu au fost probleme. Am gasit si niste scari care ne duceau chiar in fata TNB-ului, insa bucuria noastra a fost scurta: trebuia sa urcam cu carutul pe niste scari inguste si maturate de un curent rece. 
M-am indragostit de reciclare imediat ce am aflat ca exista si am inteles cum functioneaza. Avantajele ei nu m-au lasat indiferenta si am imbratisat cu drag noua mea preocupare. In scurt timp am capatat porecla de Captain Planet de care eram foarte mandra!
La inceput ma gandeam sa strang fiecare material in punga lui si cand se umple sa o duc la tomberon, insa mi-am dat seama ca nu am loc langa cosul de gunoi pentru alte 3 pungi asa ca am schimbat abordarea: pun totul la un loc. La final, ma plimb cu o sacosa mare dupa mine, iar la destinatie pun fiecare material la locul lui. Recipientele de plastic si de aluminiu le aplatizez, la fel si cu (virgula) cutiile de lapte. Nu-i chiar asa de greu, mai mult e vorba de invatarea unui nou obicei.
Eu sunt responsabila de cele doua activitati principale in care am impartit reciclarea: strang deseurile reciclabile si le duc la tomberoanele de reciclare selectiva (ei, aici ma mai ajuta si sotul, cand pungile erau prea grele). Insa acu sa te tii: daca de colectat le colectam sarguincios si fara sa-mi scape nimic, cu transportarea erau mari probleme. 
Nu am putut sa nu remarc reclama de la balsamul de rufe Lenor Parfumelle. Ideea de a face cadou o rochie frumoasa femeilor care cumpara produsul mi se pare foarte buna, sunt convinsa ca multe fete sunt atrase de reclama. Din cate imi aduc eu aminte, e ceva nou pe piata romanesca.
Desi nu folosesc Lenor, ma tenta si pe mine sa particip la promotie. Insa mi-am dat seama ca rochiile sunt pentru fete slabe si inalte, ceea ce eu nu sunt. Banuiesc ca rochiile sunt deja facute si arata exact ca cele prezentate de manechine. Era mai interesant daca dna Irina Schrotter facea la comanda rochia castigatoarei, pe dimensiunile ei. Desi e mai complicat asa, mai ales ca vin sarbatorile. 
In ultima vreme am ajus sa am impresia ca daca nu plec din tara in concediu si ajung sa-l fac pe meleagurile noastre, ala nu e concediu in adevaratul sens al cuvantului. Asa ca anul asta am facut mobilizare generala si pe ultima suta de metri am fugit in Grecia. Doar noi 3 si masinuta noastra verde. Pe (foarte) scurt, a fost foarte frumos si ne-am descurcat mai bine decat am sperat.
Hotelul la care am stat avea un stand de ziare pus chiar in drumul spre restaurant. L-am remarcat din prima zi si de fiecare data cand treceam pe acolo ma mai uitam putin, in cautarea a ceva interesant. Revistele mi-au sarit in ochi de departe, mai ales ca era vorba de o cu totul alta categorie: revistele straine. Si nu orice fel de reviste, ci groase foc. Am ramas uimita, uitasem cum arata o revista straina. Stiu ca se gasesc si la noi in tara, dar nu prea le dau atentie pentru ca ma oftic ca nu mi le pot permite. Dar acolo ... eram in elementul meu. O:-) 
A fost Story Designers Collection. Mult asteptata si promovata. 4 designeri romani si 4 produse. Create de ei? Mai mult sau mai putin. Raspunsul la intrebarea "Cu ce tentam publicul roman feminin iubitor de moda?" a fost: O 
De fiecare data cand vad ceva tricotat sau impletit, un mic spiridus imi sopteste sa ma apuc si eu de un astfel de sport, chiar de maine. Imi plac foarte mult articolele de vestimentatie impletite sau tricotate - si aici salut puloverele-rochie care m-au salvat iarna asta de la plictiseala - si ma simt in stare sa creez si eu astfel de lucrusoare frumoase.
Insa nu stiu de unde am astfel de porniri. Cand eram la scoala, la ora de lucru manual, ne-au invatat sa impletim insa eu am descoperit ca nu am niciun fel de indemanare in acest sens: nu am reusit sa fac nici macar un fular pentru furnici. Nimic. Ori erau ochii prea stransi pe andrea, ori imi transpirau mainile, ori imi piereau entuziasmul si rabdarea. Asadar nu s-a ales nimic de investitia mea de atunci in andrele si bobine.
In schimb mama, a balansat acest deficit. Impletea cam tot ce vedea prin reviste si-i placea: pulovere, fulare, sosete, jachete, bluze, veste. Le mai am si acum. Mi-a impletit odata si o rochita pentru papusa mea; si pe asta am pastrat-o, i-o dau Ruxandrei sa se joace cu ea peste cativa ani.
Acum, nu-mi mai permite programul zilnic sa ma apuc de impletit. Dar daca Ruxi o sa faca lucru manual la scoala si o sa invete sa impleteasca, o sa ne luam la intrecere. Poate la maturitate am mai mult talent.
Dar daca nu pot sa le fac, cu atat mai mult imi place sa le port. Am multe haine tricotate in sifonier si le port cu placere de fiecare data. La mai multe! ;;)
De 1 Mai am decis sa ne luam o mica vacanta si sa plecam pentru cateva zile de acasa. La iesirea din bloc, am golit casuta postala, din obisnuinta. Printre pliantele gasite, am oprit o brosura de la DM. E unul dintre magazinele care ma intereseaza, uneori au oferte interesante.
Am aruncat brosura in masina si ne-am vazut de drum. 
Spray-ul cu apa termala a intrat in viata mea cosmetica datorita revistelor: ![Rujuri vechi si rujuri noi [courtesy of ciiawhatsup.blogspot.com]](https://4.bp.blogspot.com/_Nzx73oVEsAU/Rv_Qu4-LhxI/AAAAAAAAAFc/tij0Kl1jDTg/s800/93_lipstick.jpg "Rujuri vechi si rujuri noi [courtesy of ciiawhatsup.blogspot.com]")
Din cate rujuri exista pe lumea asta si cate am testat, sunt cateva pe care le-am nimerit bine: imi place textura lor si-mi sta bine cu nuanta. De obicei, cand gasesc un produs cosmetic cu care ma impac bine, il cumpar in continuare. Nu ajung sa ma plictisesc de el pentru ca am mereu 4-5-6 rujuri pe care le rotesc in functie de chef si ocazie.
Insa in ultima vreme am dat peste o problema: mi s-a terminat un ruj si nu-l mai gasesc in magazine. Mereu port in geanta numele si culoarea rujului, poate il gasesc totusi, pe unde mai umblu eu. L-am cautat si prin alte orase si tot nu am dat de el. Este vorba despre rujul L'Oreal Invincible Kiss Proof nr. 302 Crystal Brown cu care m-am impacat foarte bine si am vrut sa-l cumpar din nou insa nu l-am mai gasit in magazine. 
Ma uitam azi la un film pe Hallmark, 
Cand eram mica si ma uitam pe Rai Uno sau Due, eram fascinata de reclamele la produsele Kinder si Balocco. Ma uitam la ele si ma gandeam ce norocosi sunt copiii din Italia ca pot manca asa bunatati.
Intre timp au aparut si la noi in magazine, si astfel s-a materializat o pofta de zile mari: biscuitii Balocco. Imi plac foarte mult, si am incercat multe dintre sortimentele existente la noi.
De exemplu, acum am pe birou Gocciolotti, biscuiti cu bucati de ciocolata. Sunt super, mai ales alaturi de o cana cu ceai sau lapte. Bine ca se gasesc in pungi mari, de 700 de grame, ca repede se mai termina. 
Cand ai mancat ultima data 
De cand alaptez odata la 3 ore (adica de 8 ori pe zi), ma uit la TV mai mult ca niciodata. Zi sau noapte, dau drumul la TV in timp ce alaptez; asa trece timpul mai repede.
Inafara de faptul ca nu prea ai la ce sa te uiti la TV, am observat ca nu mai sunt posturile straine care erau inainte. Eu am doar TV5 Monde, Duna, CNN si Euronews. Ce s-a intamplat cu italianul Rai Uno si nemtescul Pro Sieben? Mi-e dor de ele. ;;) 
Ti s-a intamplat sa ai o zi in care nimic sa nu mearga, sa nu-ti iasa niciun plan? O zi in care aproape totul sa fie impotriva ta? Azi a fost o astfel de zi pentru mine. Nu am facut nimic din ce mi-am propus, toate activitatile din agenda s-au amanat pentru maine sau restul saptamanii.
Azi a fost o zi in care cerul a fost gri-gri iar frigul a poruncit "Stai in casa, in pat, sub plapuma si relaxeaza-te cum vrei tu!". Nu am ascultat porunca si m-am traduit toata ziua sa fac ceva, sa sterg macar un lucru din agenda mea. Dar nu mi-a reusit. In plus, un mic virus pe PC a decis ca blogul sa fie cazut majoritatea zilei. Alta belea. 8-} 
Luni seara, de Sfantul Andrei, eram intr-un restaurant din Baile Herculane si mancam ceva. Eram in drum spre Bucuresti, asa ca nu aveam de gand sa zabovim prea mult prin acele locuri.
In timp de mancam, a intrat un batran cersetor chiar langa masa mea si mi-a cerut bani sa-si cumpere paine, macar 1 leu. Nu aveam geanta la indemana, nici hartii de 1 leu, asa ca i-am intins cosul cu paine din care mancaseram noi. In cos erau 2 chifle proaspete, mancate pe jumatate. El a vrut sa ia cosul cu totul, dar i-am spus sa ia din cos painea. Parea bucuros de oferta. A apucat sa ia doar una dintre chifle, fiind gonit afara de alt client al restaurantului. 
Mergeti duminica la vot? Eu da. Intotdeauna am fost. E un drept si o obligatie.
Am vazut zilele trecute la TV confruntarea dintre 4 candidati (Remus Cernea, Constantin Rotaru, Ovidiu Iane si Constantin Ninel Potirca) si, dupa ce m-am prapadit de ras, m-a apucat plansul. Inteleg ca ei au trebuit sa indeplineasca niste conditii pentru a le fi acceptata candidatura, dar totusi ... Nu au nicio sansa. Total nepregatiti si fara nicio legatura cu ce presupune conducerea unei tari ca Romania. Cred ca cele 3 doamne moderator s-au distrat copios dupa emisiune. Eh, macar au ce scrie in jurnalele de pe noptiera si povesti la batranete nepotilor (Hai sa-ti povestesc cum am candidat eu pentru presedentia Romaniei si m-a vazut intreaga tara la televizor ... ). 