15
2012
Toata lumea asteapta seara de Mos Nicolae. Este o zi de sarbatoare in care fiecare primeste ceva bun, cu conditia sa fi fost cuminte tot anul :D . Este o zi in care cei ce poarta numele de Nicoleta sau Nicolae isi impart bucuria cu toti ceilalti, la fel ca prima zi de Craciun ce este impartita cu norocosii ce poarta numele de Cristina sau Cristi.
Este o sarbatoare care dureaza 2 zile: in prima zi, pe 5 Decembrie, pregatim cadourile (care trebuie cumparate sau facute din timp, altfel ziua va deveni foarte stresanta si costisitoare); a doua zi, pe 6 Decembrie, sarabatorim onomastica si ne bucuram cu totii de cadourile primite sau facem schimb de impresii (mai ales copiii si tinerii). (more…)
Toata lumea asteapta seara de Mos Nicolae. Este o zi de sarbatoare in care fiecare primeste ceva bun, cu conditia sa fi fost cuminte tot anul :D . Este o zi in care cei ce poarta numele de Nicoleta sau Nicolae isi impart bucuria cu toti ceilalti, l
Am un blog si-mi place ca:
1. Cititoarele/cititorii comenteaza. Aceste este lucrul care-mi place cel mai mult la blog. Si ma intereseaza mai mult decat voturile primite la un articol sau un chestionar. |DA|
2. Se face schimb de ponturi si sfaturi. De fiecare data le-am luat in considerare. Si acesta este un factor care ma motiveaza sa merg in continuare cu blogul atunci cand nu am timp sa ma ocup de el sau lucrurile pur si simplu nu se leaga.
3. Se infiripeaza mici prietenii. Desi nu ne cunoastem intre noi, prin intermediul comentariilor putem afla mai multe unele despre altele, ne facem o idee despre cum gandesc unele fete si invatam cui sa dam atentie si cui nu. 
Se spune ca foamea e un bun bucatar. La fel si pofta. Insa totul se rezuma la reteta. Cum compui o reteta?
Iti faci cumparaturile la 2-3 zile si alegi ingrediente proaspete, de sezon, abia aduse in magazin sau alimente pe care le consumi de obicei. Cand vine vorba de reteta, verifici ce ai in frigider si in camara, vezi ce-ti lipseste pentru a completa reteta aleasa de tine si dai o fuga la magazin pentru a cumpara restul. 
N-am avut ce face si i-am luat Ruxandrei un lacatel Lolly Lock impreuna cu Gazeta Sporturilor de luni, 2 Aprilie. Am vazut reclama pe un canal cu desene animate si mi s-a parut interesant. Desi am ajuns la un chiosc de ziare abia vineri seara, am gasit pachetelul la un Inmedio.
Cateva detalii despre produs:
Pret: 10 lei (cam 2,30 euro la cursul de azi).
Continut pachet: lacatelul cu 2 cheite, o bucatica de ata roz din care sa-ti faci o bratara si un cartonas cu un mesaj in 4 limbi despre personajul-lacatel. 
Se apropie Sfantul Valentin si Dragobetele. Nu stiu ce sa spun, nu prea simt nevoia de a sarbatori, abia am terminat cu Craciunul si Sfantul Ion (am multi Ion-i in familie).
Sarbatorile astea doua sunt destul de noi in viata mea - in nici un caz nu le stiu de cand eram mica, sa le sarbatoresc din totdeauna si sa devina traditii. Cu Sf. Valentin nici nu sunt de acord, nu-l recunosc ca facand parte din viata si cultura mea. Cu Dragobetele ... eh, am citit povestea si am inteles-o, trebuie doar sa o accept ca si sarbatoare ... de sarbatorit. Buuun, deci pica 14 Februarie si ramane in picioare 24 Februarie. 
Se apropie ziua 
Recunosc: imi place sa tin post. Este o provocare pe care o accept usor pentru ca stiu ca ma descurc. Este un obicei deprins acasa, la mama, care facea postul pentru noi un lucru placut si normal. Nu este un trend, o fita sau o dieta, nu inseamna ca sunt vegetariana.
Prefer postul Craciunului celui al Pastelui pentru ca mi se pare mai usor - are 14 zile in care se mananca peste, iar camara e plina de zacusca si sosuri.
Imi place sa tin post pentru ca ma face sa gatesc mai des (cam odata la 2 zile) si sa citesc etichetele produselor de fiecare data cand vreau sa cumpar ceva. Aceste doua obiceiuri imi consuma mai mult timp, insa sunt o investitie in sanatatea mea si a familiei mele. Imi place sa gatesc dar din lipsa de timp apelez la semipreparate sau mancare rece mai des decat as vrea; insa in post nu mai am cum sa trisez, asa ca trec la cratita si fac tocanite si salate si supe gustoase. 
Have a picnic or barbecue every Sunday.
Nu am multe ceasuri, doar trei. Insa toate imi plac si le port cu placere de fiecare data.
Probabil unii/unele se intreaba: ce fac cu 3 ceasuri? Doar port cate unul odata si pot sa-l port pana se strica. Ei, nu-i chiar asa. Am (doar) trei 
Micul dejun - se spun atatea despre el incat ma mustra constiinta de fiecare data cand nu mananc dimineata pe saturate. Este considerat masa principala a zilei, la care poti sa mananci ce vrei si cat doresti, fara nicio regula sau restrictie.
Din punctul meu de vedere, partea frumoasa a micului dejun este ca nu necesita cine-stie-ce pregatiri. Insa, daca nu te pregatesti, nu castigi. Nu castigi energie, pentru ca asta este rolul micului dejun: sa-ti puna organismul in miscare si sa-ti furnizeze energie pentru cat mai multe ore.
Asadar, micul dejun trebuie sa fie consistent, sanatos, usor de digerat si rapid de mancat (in maxim 20 de minute sa termini). E si mai bine daca poti sa-l iei impreuna cu familia, in cazul in care aveti toti aceeasi ora de incepere a zilei. 
Intr-un moment de impuls, am decis sa cumpar o crema depilatoare. Nu am folosit niciodata si vroiam sa vad despre ce e vorba, mai ales ca aveam cateva fire rebele ce trebuiau indepartate de pe gamba si nu aveam chef sa folosesc aparatul de epilat. Am ales in functie de calitate si nu de pret, pentru ca e vorba de pielea mea si nu vreau chimicale dubioase. Inainte de toate, cateva detalii despre produs:
Produs: Crema depilatoare 
Am fost sambata trecuta la Organic Fest, editia a 8-a. Am tot auzit de targul asta si mi-a parut rau ca l-am ratat pana acum. Apoi am aflat de la expozanti ca se organizeaza odata la 3 sau 4 saptamani, de fiecare data in alta locatie.
Sambata a fost o zi urata, cu frig si ploaie ce s-a transformat in ninsoare. Batea un vant puternic si nu era de iesit din casa. Totusi ne-am facut curaj, am imbracat-o bine pe Ruxi si am pornit la drum. Targul s-a tinut la Teatrul National de Opereta Ion Dacian, langa Intercontinental si TNB. Chiar de acasa ne gandeam unde sa parcam, insa la fata locului am gasit solutia: parcarea subterana de la Intercontinental.
Era aproape goala, asa ca nu au fost probleme. Am gasit si niste scari care ne duceau chiar in fata TNB-ului, insa bucuria noastra a fost scurta: trebuia sa urcam cu carutul pe niste scari inguste si maturate de un curent rece. 
M-am indragostit de reciclare imediat ce am aflat ca exista si am inteles cum functioneaza. Avantajele ei nu m-au lasat indiferenta si am imbratisat cu drag noua mea preocupare. In scurt timp am capatat porecla de Captain Planet de care eram foarte mandra!
La inceput ma gandeam sa strang fiecare material in punga lui si cand se umple sa o duc la tomberon, insa mi-am dat seama ca nu am loc langa cosul de gunoi pentru alte 3 pungi asa ca am schimbat abordarea: pun totul la un loc. La final, ma plimb cu o sacosa mare dupa mine, iar la destinatie pun fiecare material la locul lui. Recipientele de plastic si de aluminiu le aplatizez, la fel si cu (virgula) cutiile de lapte. Nu-i chiar asa de greu, mai mult e vorba de invatarea unui nou obicei.
Eu sunt responsabila de cele doua activitati principale in care am impartit reciclarea: strang deseurile reciclabile si le duc la tomberoanele de reciclare selectiva (ei, aici ma mai ajuta si sotul, cand pungile erau prea grele). Insa acu sa te tii: daca de colectat le colectam sarguincios si fara sa-mi scape nimic, cu transportarea erau mari probleme. 
Nu am putut sa nu remarc reclama de la balsamul de rufe Lenor Parfumelle. Ideea de a face cadou o rochie frumoasa femeilor care cumpara produsul mi se pare foarte buna, sunt convinsa ca multe fete sunt atrase de reclama. Din cate imi aduc eu aminte, e ceva nou pe piata romanesca.
Desi nu folosesc Lenor, ma tenta si pe mine sa particip la promotie. Insa mi-am dat seama ca rochiile sunt pentru fete slabe si inalte, ceea ce eu nu sunt. Banuiesc ca rochiile sunt deja facute si arata exact ca cele prezentate de manechine. Era mai interesant daca dna Irina Schrotter facea la comanda rochia castigatoarei, pe dimensiunile ei. Desi e mai complicat asa, mai ales ca vin sarbatorile. 
In ultima vreme am ajus sa am impresia ca daca nu plec din tara in concediu si ajung sa-l fac pe meleagurile noastre, ala nu e concediu in adevaratul sens al cuvantului. Asa ca anul asta am facut mobilizare generala si pe ultima suta de metri am fugit in Grecia. Doar noi 3 si masinuta noastra verde. Pe (foarte) scurt, a fost foarte frumos si ne-am descurcat mai bine decat am sperat.
Hotelul la care am stat avea un stand de ziare pus chiar in drumul spre restaurant. L-am remarcat din prima zi si de fiecare data cand treceam pe acolo ma mai uitam putin, in cautarea a ceva interesant. Revistele mi-au sarit in ochi de departe, mai ales ca era vorba de o cu totul alta categorie: revistele straine. Si nu orice fel de reviste, ci groase foc. Am ramas uimita, uitasem cum arata o revista straina. Stiu ca se gasesc si la noi in tara, dar nu prea le dau atentie pentru ca ma oftic ca nu mi le pot permite. Dar acolo ... eram in elementul meu. O:-) 
A fost Story Designers Collection. Mult asteptata si promovata. 4 designeri romani si 4 produse. Create de ei? Mai mult sau mai putin. Raspunsul la intrebarea "Cu ce tentam publicul roman feminin iubitor de moda?" a fost: O 
