21
2016
Copiii sunt foarte incantati cand primesc cadouri, de orice fel. Orice nimic ii incanta, iar in timp invata sa distinga valoarea obiectelor si sa pretuiasca calitatea lor. Jucariile sunt mereu pe primul plan. Pe fiica-mea o incanta si hainele, caci ii place sa se imbrace frumos; acum insa nu o mai incanta orice haine, ci doar cele mai speciale, adica mai de domnisoara sclipicioasa si stilata. ;;)
Insa cand vine vorba de carti, fie ele de povesti, de colorat sau de aventuri, entuziasmul scade pe masura varstei. Nu stiu cum e la copiii mai mari, insa pe Ruxandra nu o incanta atat de mult cartile, cel putin nu la fel de mult ca jocurile sau hainele si accesoriile de tot felul. Si e normal, acum abia invata sa citeasca. Inca nu stie cum sa descopere magia ascunsa in paginile cartii, nu stie sa se lase purtata de povesti spre lumi necunoscute.
Singurele carti pe care si le doreste sunt cele cu activitati si cele ce au legatura cu serialele pentru copii de la televizor ori cu filmele Disney (vezi cat de multe astfel de carti sunt). O mai pun sa isi citeasca singura enunturile activitatilor, insa evit sa o lungesc prea mult ca sa nu se plictiseasca si sa-i piara cheful de a-si mai bate capul cu exercitiile. De cele mai multe ori le face singura, caci intuieste ce si cum.
Acum i-a picat cheful pe serialul Violetta, care nu este pentru varsta ei. Insa il difuzeaza la televizor exact la 8 seara, cand ea se mai uita in timp ce eu mai strang prin casa. Am urmarit si eu odata un episod si chiar nu e pentru varsta ei. Dar o atrage mai ceva ca un fluturas la o floare in plina zi frumoasa de vara. Si cum m-am tot saturat sa-i interzic lucruri (mai ales dupa sarbatorile de iarna cu a sa avalansa de dulciuri si cadouri), mai bine gasesc tot felul de strategii sa o feresc de stat la televizor cand se difuzeaza serialul. Totusi, m-a pus sa-i promit ca o sa-i cumpar, cand va fi domnisoara mare, nu-stiu-ce jurnal in care scrie cu un stilou magic si nu se vad literele; cu lacatel, evident.
Ideea e ca eu gasesc placere si interes in a citi carti, in special romane (dar si reviste glossy, dupa cum bine stiti), si vreau sa o invat si pe ea sa acceseze aceasta sursa de relaxare, imaginatie, dezvoltare, informare etc. De accea o starnesc sa citesca afise, postere, sigle de firme, pliante, titluri de pe coperti glossy, etichete ale produselor. Iar cand o sa ajungem la carti ... stiu ca Elefantul are foarte multe de oferit.
Copilul tau ce carti prefera?
Copiii sunt foarte incantati cand primesc cadouri, de orice fel. Orice nimic ii incanta, iar in timp invata sa distinga valoarea obiectelor si sa pretuiasca calitatea lor. Jucariile sunt mereu pe primul plan. Pe fiica-mea o incanta si hainele, caci i
Un domn din viata mea (persoana importanta, nu spun cine e) are prostul obicei de a spune ca face lucruri pentru ca apoi sa nu le mai faca. Sau cel putin sa nu le faca in timp util si rezonabil.
De aici pornesc 2 variante: el o tot lungeste pana cand mi se termina mie rabdarea si ma apuc eu sa fac acel lucru. Sau o amana la infinit pana cand ori nu mai e nevoie sa fie facut acel lucru (se intampla destul de rar) ori nu il mai face niciodata (caci nu pot sa fac eu totul in locul lui).
Atitudinea asta ma enerveaza atat de mult incat am simtit nevoia sa o exprim aici pe blog. Cunosteti si voi persoane care spun ca fac un lucru (chiar si banal, ca stransul patului din dormitor sau se ne interesam de un 
Anul asta, pentru prima data am facut maioneza cu mixerul. De fapt, am facut de 2 ori: prima data mi-a iesit ca la televizor, a doua oara mi s-a taiat dar am reusit sa o repar cat ai zice "Peste!". E o traditie in familia mea de origine, eu fac maioneza pentru salatele de sarbatori. Nu ma deranjeaza, am prins experienta. Insa anul asta, cu mixerul a fost ceva ... deosebit.
Mi-am dat seama ca, deoarece tehnologia face toata treaba grea - adica invarteala aia care-mi amortea mana si ma facea sa-mi schimb pozitia de 1.000 de ori pana terminam maioneza - eu trebuie sa fiu mai ... relaxata. Mana a invatat sa se miste mai usor, gratios, gandurile au fost golite de teama de esec. Evident ca am terminat treaba mai repede iar maioneza mi-a iesit excelenta. Si atunci m-am gandit: "Ce inventie minunata! Ma bucur ca traiesc in secolul 21."
O alta 
Cine a spus primul ca locul femeii este la cratita, in bucatarie? De fapt, cine a spus-o cu rautate? Candva, la un moment dat in trecut, cineva s-a rastit la ea si a trimis-o in alta incapere ... in bucatarie, la cratita. Tonul a facut muzica si a iesit o muzica proasta. S-au nascut multe glume (intelese doar de unii) din aceste vorbe aruncate aiurea, la suparare. Acum sunt grupuri pe Facebook cu acest titlu, ba chiar si un blog cu retete cu aroma masculina: Barbat la cratita. Cine rade la urma, rade mai bine, nu?
Am trecut la cratita. Asa si? Nu e o pedeapsa, ci o binecuvantare. Pregatesc retete dupa bunul plac, ascultand muzica in acelasi timp. Mai verific noutatile de pe Facebook, mai ascult un talk-show, mai fredonez un cantecel. Chiar a fost viral un filmulet cu o doamna plinuta care dansa de zor in timp ce invartea cu lingura in mancarea din oala.
Nu, nu este o pedeapsa, caci in bucatarie e cald si miroase bine. Imi fac un ceai verde puternic in timp ce gatesc, nu ma grabesc si, daca pot, discut si ma joc cu Ruxandra in acelasi timp. Asta pentru ca am o bucatarie care-mi place. Nu este neaparat moderna, ci practica. Nu am cum sa o fac moderna, bucatariile moderne nu sunt micute si inghesuite. A mea este facuta la comanda, asa cum am vrut eu sa fie. Am tinut cont si de sfaturile specialistilor de la 
Cand eram la gradinita, imi doream sa pot face ceea ce fac copiii de scoala. Cand am ajuns la scoala, imi doream sa fiu cea mai desteapta si mai populara. Cand am ajuns la liceu, nu mi-am mai dorit sa cresc cat mai repede, ci doar sa pot face ceea ce vreau eu. Vroiam sa ating perfectiunea, sa am raspuns la toate intrebarile. Apoi am realizat ca raspunsurile pe care le aveam eu nu contau, le avea toata lumea la fel, ne incadram cu totii in aceleasi tipare. Mereu am avut o neliniste, o framantare care ma facea sa-mi doresc mai multe si mai bune. Anturajul ma presa, caci vroia raspunsuri si confirmari la ceea ce facea el. E greu sa spui nu, cand toti spun da. Atunci m-am apucat de citit si am inceput sa car peste tot carti si reviste, ca o scuza de a nu ma arunca in tumultul vietii din jurul meu.
Au trecut multi ani de atunci, ma apropii de 40 de ani si incerc sa nu ma incadrez in etichetele pe care societatea romaneasca le pune femeilor de 40 de ani. Inca imi doresc sa am parul mai bogat si mai lucios, sa imi permit un stilist pentru mine si unul pentru casa, mai multe ore petrecute cu familia si amicii. Am avut luni in care luam destul de des cina in oras, asa ca asta nu mi se mai pare o grozavie; acum imi doresc timp sa gatesc pe indelete pentru familie. Am tone de haine si cosmetice, sunt putine lucrurile pe care mi le mai doresc; de fapt, am realizat ca am nevoie de putine insa de foarte buna calitate.
Insa am si regrete, mai ales cu lucruri pe care nu le-am facut. Nu am stat de vorba mai mult cu bunica mea, nu am calatorit in locuri exotice, nu am participat la maratoane. Dar am invatat sa renunt la regrete si tot ceea ce inseamna balast. Imi doresc doar sa fiu un om mai bun. In fiecare zi o pot lua de la zero. Nu neaparat sa duc o viata mai buna, caci nici nu as putea sa o definesc. Pentru fiecare dintre noi o viata mai buna inseamna altceva, pentru multi inseamna sa aiba tot ceea ce se poate cumpara cu unul dintre cele 
Discutiile despre copii si televizor sunt nenumarate. Le ascult, dar nu ma bag in niciuna dintre tabere caci stiu ca nici nu-i interzic dar nici nu se uita cu orele la desene animate. Pana cand, intr-un weekend in care s-a adunat multa treaba de facut prin casa, am lasat televizorul deschis la desene animate si mi-am vazut de ale mele. Sotul era si el prins cu d-ale lui, asa ca fiecare si-a vazut de treburi si ne-am vorbit doar cand am stat impreuna la masa. La sfarsitul zilei de sambata, ne-am dat seama ca Ruxandra s-a uitat toata ziua la TV, tacuta uneori sau foarte vocala cand erau cantecele ori era ea prea obosita. Seara avea ochii rosii, zicea ca o durea capul, si cand am intrebat-o ce a vazut frumos la TV azi, mi-a zis ca nimic. Nici macar nu am apucat sa stam de vorba asa cum facem noi de obicei, era agitata si fara chef de ceva anume.
Asa ca am decis ca duminica sa ne facem de treaba prin afara casei, iar in seara aceea am decis ca toata saptamana ce va urma sa nu deschidem televizorul. Tragedia nu era prea mare, era vorba doar de orele de dupa scoala si munca. Insa tot s-a lasat cu lacrimi si o mie de de ce?-uri, de parca ar fi cazut cerul pe ea. Pentru a-i arata ca nu e chiar atat de rau sa nu te uiti la TV, i-am indeplinit o dorinta mai veche si am chemat Elefantul verde sa ne aduca jocul LEGO cu tematica Frozen. A venit chiar a doua zi, ceea ce a usurat povara asteptarii. Evident ca am ales impreuna produsul de pe site, am pus-o sa tasteze ea numele jocului, i-am privit admiratia din priviri in timp ce se incarcau rezultatele cautarii. A vazut imediat ca jocul este redus (pentru ea, cifra 8 pare destul de mare :) ), am plasat impreuna comanda, fara graba, ca sa simta ca a facut si ea ceva in acest proces. Chiar a fost incantata si a spus ca este foarte usor sa cumperi online (mai ales cand urmaresti 
Cand esti student si pleci de acasa, incerci sa nu te atasezi prea mult de spatiul in care ajungi sa locuiesti. Primesti o camera la camin, stai cu chirie, iti mai vizitezi colegii ce locuiesc in oras - toate aceste spatii nu vrei sa devina familiare, ci doar spatii ca oricare altele, cu functionalitati ce se adreseaza direct nevoilor. Caci spatiul aproape de sufletul tau este unul singur: casa parinteasca. Acolo revii in fiecare weekend, la inceput. Apoi mai rar, caci sigur se ivesc ocazii de a merge la petreceri sau ai un iubit/iubita cu care petreci weekend-urile.
Cand am terminat cu studentia si am avut apartamentul meu, mi s-a parut un mare pas. Era casa mea, pe care o puteam aranja si personaliza dupa bunul plac. Dintr-o data, m-am trezit in postura de a avea propriul cuib, pentru care eram responsabila. Fiecare decizie pe care o luam cu privire la amenajarea apartamentului reflecta o parte din mine. Mi-am dat seama de asta cand am realizat ca replichez parti din casa parinteasca, cu modificari pe care le faceam dupa cum vroiam eu. A fost o adevarata placere sa-mi decorez casa dupa bunul plac, fara sa ciuruiesc bugetul, mai ales ca pe vremea aceea nu venise Ikea in Romania. Dar exista magazinul de materiale de constructii si finisaje 
Progresul incepe atunci cand iesi din zona de comfort. Schimbarea in bine se produce atunci cand ai curaj si te avanti in necunoscut, cand faci alegeri noi si incerci ceea ce simti tu ca ti-ar face bine insa ti-e teama. Eu mereu ma straduiesc sa nu uit aceasta stare, sa-mi constientizez zona de comfort si sa ies din ea. Am avut o perioada in care nu faceam mai nimic nou; nu avem energie si vointa ca sa incerc nicio provocare, nici macar iesirea in oras cu amicii. Nu stiu cine sau ce m-a trezit din starea de amorteala (care a durat cativa ani) si dintr-o data m-am trezit constienta ca trebuie sa ma misc, sa fac lucruri, sa iau decizii, sa ma implic. Intr-un cuvant, sa fac chestii.
Cum poate un om de rand, simplu, sa iasa din zona lui de comfort? Totusi, ne place rutina, siguranta, sentimentul cald ca suntem in controlul propriei vieti. Eu am ales calea tehnologiei, caci imi este draga, imi place sa invat lucruri noi si sa primesc ajutor, mai ales in bucatarie. In societatea romaneasca, daca femeia nu sta ore in sir inchisa in bucatarie, in picioare si in baie de aburi aromati, ca dupa un timp de mister sa iasa cu cina aburinda, inseamna ca ceva este in neregula. Exista modul asta de gandire gresit care spune ca, daca nu ai muncit mult pentru un lucru, inseamna ca nu faci bine ce faci. E gresit sa alegi calea simpla, e gresit sa vrei sa-ti usurezi serile sau weekendu-urile in care e musai sa gatesti mancare si sa faci curatenie. Eu zic ca nu e chiar asa!
Ca sa ies dintr-una din zonele de confort, am ales, printre altele, un aparat de facut paine (mi-am 
Cat timp dureaza pana alegi un cuptor nou? Destul de mult, pentru ca daca tot ai de luat aceasta decizie, vei cauta pana vei gasi modelul care sa te motiveze sa-l folosesti macar saptamanal. Daca eu as avea unul nou, l-as folosi in fiecare zi. In special vara, pentru legume gratinate, cand e prea cald sa stau langa flacara aprinsa. Evident, as cauta un cuptor care nu degaja caldura in exterior.
Ceea ce vreau sa spun este ca ... totul a pornit de la o carte de bucate. Luata de la mama de acasa, am gatit din ea in copilarie. I-am pus coperti noi si am decis ca, in fiecare zi in care nu 
Doamnele au grija de ele mereu. De cand suntem mici invatam de la mame, matusi si verisoare (si de la mentori, pentru cine are) sa ne cultivam feminitatea, sa ne alintam si sa ne inconjuram de frumos si deosebit. Nu am auzit inca de vreun barbat care sa se bucure de o baie fierbinte, aromanta, facuta pe indetele, la lumina lumanarilor, in compania unei carti sau doar a propriilor ganduri. Eu ma relaxez des cu astfel de bai, mai ales cand vremea e uracioasa.
Din fericire, traim vremuri in care nu mai mira pe nimeni daca barbatul isi da cu crema emolienta pe mainile crapate, sau foloseste putin balsam de buze (oare i se pare incomod sa aiba buzele alunecoase si aromate?). Tuturor ni se pare normal acum ca si barbatul sa se ingrijeasca, sa foloseasca produse cosmetice specific masculine, cu arome si proprietati ce nu ar interesa vreo femeie (eh, poate doar gelul de dus care miroase asa de bine).
Pentru ca barbatul din viata mea sa fie rasfatat, a trebuit trebuie sa-l invat acest lucru. El e mereu pe fuga, cu gandul la ce si cum urmeaza sa faca, asa ca a trebuit sa-l invat sa savureze mancarea pe care o are in fata. Ii plac prajiturile decadente cu multa ciocolata, si cand are ocazia sa guste dintr-una, il indemn sa simta fiecare imbucatura, caci gustul trece repede si trebuie sa-i dai ragaz sa se imprime in papilele gustative.
L-am invatat sa faca dusul de seara fara graba. Gelurile de dus pentru barbati sunt etichetate drept revigorante, insa doar parfumul lor este revigorant; apa fierbinte si spuma abundenta relaxeaza si calmeaza simturile (unii merg mai departe afirmand ca ne curata si aura energetica).
Barbatii sunt cei mai sensibili la subiectul caderii parului, asa ca rezoneaza bine la ingrediente naturale cum ar fi laptisorul de matca, uleiul de ricin sau propolisul. E clar de unde provin iar 
Barbatul din viata ta cum se rasfata? Sau il resfeti tu?
Care este una dintre cele mai sigure metode de a te incalzi, in casa, pe timp de iarna? Sa te apuci de calcat! Eventual, sa ai chiar un fier de calcat cu abur. Cum, al tau nu e cu abur? Pai toate modelele de fier de calcat moderne functioaneaza cu abur, nici nu-mi pot imagina altfel.
Da, ma incalzesc cand ma apuc de calcat, insa imi place, ma relaxeaza. Asta si pentru ca am un fier frumos, elegant, bun si modern. Recunosc, sunt genul de persoana care este atrasa de aparatura moderna si face treaba mai cu spor si cu mult drag cand si tehnologia este implicata. Nu ma mai intereseaza cum facea mama treaba pe vremuri, stiu sigur cat si cum se chinuia. Vreau sa-mi usurez munca, sa-mi fie bine, sa mearga treaba repede si sa castig timp sa citesc carti, reviste si sa ma uit la seriale. OK, partea cu serialele poate fi strecurata in timpul alocat pentru calcat.
Tu ce strategie de calcat ai? Calci rufele imediat ce le iei de la uscat? Le calci in weekend pentru saptamana care vine? Sau le calci 
Fac parte din Grupul Persoanelor care Adora Soarele. Il caut si il vreau, indiferent de anotimp. Imi aduc aminte ca a fost de curand o perioada de vreo 30 si ceva de zile in care nu s-a vazut Soarele pe cerul Bucurestiului si ... chiar am suferit. Prefer sa bata Soarele direct si sa fie frigut sau vant, decat sa nu simt razele lui pline de energie.
Dar cum orice placere are si o parte taioasa, as vrea sa va povestesc doua situatii in care Soarele nu a fost prietenul meu. Sau cel putin nu am fost eu pregatita sa-l primesc asa cum se cuvine.
Prima situatie are loc la inceputul si sfarsitul fiecarui sezon cald, cand consider ca Soarele nu este atat de puternic cat sa faca vreo paguba pe pielea mea. Tot atunci bate si vantul, racoros pentru mine, periculos pentru ten si brate si par si ... De multe ori m-am pacalit spunand ca nu imi face niciun rau Soarele de primavara sau toamna, nu arde chiar asa de tare, e OK pentru mine si nivelul meu de vitamina D. Si uite asa ma trezesc la sfarsitul zilei cu mainile arse de soare, cu tenul intins si uscat. In acele momente, desi nu ar fi parut necesar, trebuia sa folosesc o crema cu factor de protectie solara (sau un ulei cu SPF, sa impiedice deshidratarea produsa de vant).
Un alt moment in care am nevoie de crema cu protectie solara dar nu folosesc este cand calatoresc cu masina, e insorit afara si stau in fata langa sofer. Mainile, bratele si pulpele sunt expuse Soarelui ce intra pe geamul masinii, acesta neoferind niciun fel de protectie. Vara imi aduc aminte si las in torpedou un tub mic cu crema de protectie. Insa nu am reusit sa fac din asta un obicei; si uite asa ma trezesc cu urma de la ceas sau de la pantalonii scurti. Chiar si soferul sufera, cu mainile pe volan si bratele expuse razelor de Soare.
Sfatul meu este sa luati aminte si sa nu patiti ca mine. Deja indicele UV este mai puternic decat in anii anteriori si nu este un efort prea mare sa purtam dupa noi si sa folosim un mic tub cu lotiune cu SPF. Peste ani si ani va veti mandri ca ati adoptat acest obicei pe care sa-l transmiteti si copiilor.
Tu iti amintesti vreo situatie in care nu ai folosit crema cu protectie solara desi trebuia?
De multe ori plecam la drum (la propriu sau la figurat) cu gandul "Dumnezeu sa ne aiba in paza!". Cu alte cuvinte, de ce nu ma pot pazi eu, sa ma pazeasca El. Nimic rau in asta, cu totii suntem constienti ca avem puteri limitate in a controla ceea ce ni se intampla. Pericolul cel mare este sa te crezi atotputernic, sa mergi pe principiul "mie nu mi se poate intampla asta", principiu de altfel confirmat de toti cei din jur care au parte numai de belele numai tu nu.
Cati dintre voi ati apelati la tipul de la 
Ma gandeam sa-ti fac cadou un ceas de mana. Cu siguranta ai cateva exemplare, nu reprezinta tocmai un bun de lux, insa cred ca a venit momentul pentru ceva nou si interesant.
Ce fel de model iti place? Din ce material sa fie cureaua: silicon, piele, plastic, textil sau o combinatie de materiale? De exemplu, 
Ikea si-a facut timp si a intrebat bucurestenii cum arata diminetile lor. Nu ca i-ar pasa in mod deosebit, insa pentru ca vrea sa stie ce sa le ofere prin produsele din magazinul sau. Dincolo de motive, cifrele adunate intereseaza pe oricine care vrea sa stie ce face vecinul din ograda alaturata.
Sincer, si eu sunt curioasa cum isi petrec diminetile oamenii pe care-i admir, care ma inspira, inclusiv cititoarele blogului meu. Asadar, va intreb, cum arata diminetile voastre? Si plusez putin: cum ati vrea sa arate, la modul ideal? Asteptand raspunsurile voastre, va dau cateva date din vecini:
53% dintre bucuresteni cred ca este important sa isi ia cateva minute dimineata pentru a reflecta asupra zilei care urmeaza, insa doar 15% fac acest lucru (e un obicei foarte bun!). Cele mai intalnite activitati asociate cu meditatia sunt dusul (39%) si ascultatul muzicii (36%). Eu nu pot sa fac dus dimineata, am un intreg ritual pe care l-as scurta drastic daca as face dusul dimineata si nu seara. In plus, nu ma pot baga la somn fara sa spal de pe corp toata oboseala si mizeria de peste zi, fara sa ma simt parfumata si proaspata in pijamaua curata. Cand 
Ador marea! Nu pot concepe sa vina sezonul estival si sa nu merg la mare de cateva ori (daca ar fi dupa mine si nu dupa buget, as petrece acolo aproape fiecare weekend). Daca se intampla sa fie si departe de casa, cu atat mai bine, prilej de plimbare si vizitat locuri interesante. Sunt fascinata sa descopar cum oameni de pe alte meleaguri fac lucruri diferit fata de noi, de unde isi trag puterea de a trece peste obstacolele puse de timp, spatiu si loc.
Candva, visam sa adun la un loc toate obiceiurile bune din lume, toate exemplele de "go an extra mile" insa mi-am dat seama ca efortul este inutil. Mult mai important este ce face fiecare cu viata lui, adica forta prin care aduce toate acele obiceiuri bune in viata de zi cu zi. Caci asta conteaza, viata de zi cu zi, fiecare picatura pura si clara ce umple paharul.
Asadar, vacantele la mare ma umplu de energie pozitiva, chiar si atunci cand mergem pe 
Ce stii despre jocurile Lego? Eu stiu ca pot crea un anume drag care te tot face sa le cauti, sa te interesezi de noi modele si sa le scoti mereu din sertarul cu jucarii pentru a le asambla si dezasambla. Prima data m-am jucat cu unul cand eram intr-o vacanta cu familia, cedand ispitei de a cumpara un set Lego Friends pentru Ruxandra ce avea atunci vreo 3 anisori. I-am luat jocul ca sa stea linistita in timpul unei cine la restaurant, insa ne-am ales cu mult amuzament in familie; chiar ajunsesem sa asamblam scena cu randul, eu si sotul meu, Ruxandra fiind mult prea mica pentru a manui micutele piese (ulterior am aflat ca exista si Lego Duplo pentru varsta ei).
Nu pusesem in viata mea mana pe un joc Lego pana atunci, desi stiam din reclame despre ce este vorba. Dupa ce desfaci cutia, iti dai seama ca pe copilas trebuie sa-l inveti fiecare pas in parte: sa citeasca instructiunile, sa gaseasca piesele necesare fiecarui pas, sa le potriveasca ca in imaginile din pliant. Partea buna este ca totul este explicat prin poze, deci nu necesita interventia unui adult. Partea mai dificila este ca iti trebuie ceva indemanare sa le potrivesti bine, de aceea am preferat sa o ajutam decat sa tot pescuim piese Lego de pe jos.
Insa ne-am straduit sa o implicam cat mai mult in joc si am invatat-o si apoi lasat-o sa descifreze ea singura pliantul, sa caute piesele si sa-mi spuna care este pasul urmator. A fost extrem de incantata de reusita ei, la fel de mult ca si noi.
Acum vad ca apar tot felul de jocuri noi, inclusiv calendar de Advent, pe 
Ma gandeam sa ma innoiesc primavara asta cu ceva care sa-mi insenineze fiecare zi. Cum pantofi am destui (sa zicem ...) m-am orientat spre o geanta. Insa m-am saturat de gentile mari, in care incap mult prea multe lucruri. Caut ceva mediu, nu prea elegant caci nu e stilul meu, mai degraba cool sau chic. Imi plac asorteurile gen geanta-pantofi, geanta-pantaloni sau geanta-esarfa. Ma bate gandul chiar spre un rucsac, a fost candva foarte la moda sa porti rucsac in loc de geanta, insa merge un model elegant si de foarte buna calitate. Nu vreau sa par o studenta cu rucsacul in spate.
Am observat prin oras multe fete dar si doamne ce poarta o 