30
2015
Cred ca toata lumea are tablouri in casa. Sau cel putin unul singur. Sau daca nu tablouri, macar postere (cu care am exersat in copilarie) sau poze personale afisate frumos. Cert este ca nevoia de tablouri este una reala, simtim placerea sa decoram peretii si sa ne afisam preferintele.
Daca rasfoim putin online-ul cel plin de trenduri si noutati, ne dam seama ca oferta este foarte mare, asa ca putem fi exigenti in alegerea tabloului perfect pentru camerele noastre. Se cauta tablourile cu fructe, tablourile de vara si cele cu peisaje. Si tablourile cu flori sunt dorite de cei ce vor sa aduca natura in casa lor, insa la alt nivel. Din punctul meu de vedere, tabloul trebuie sa-ti dea o stare in care sa vrei sa intri des, de fiecare data cand vezi tabloul. Ori sa-ti aduca aminte de o promisiune pe care ti-ai facut-o, ori sa te faca sa zambesti sau sa-ti confirme o decizie pe care ai luat-o.
Alegerea unui tablou, lasand la o parte jocul cromatic si stilul, este precum alegerea unei haine: ne da o stare anume, ne reprezinta. Si locul in care punem tabloul conteaza mult, la fel si rama care-l va incadra. Deci nu e totul atat de complicat cat pare.
S-ar putea ca tablourile sa fie singura manifestare a artei ce se regaseste in casele noastre (bibelourile si souvenir-urile nu se pun la socoteala). S-ar putea ca, din cand in cand, privirea sa ne zaboveasca asupra tabloului din camera si sa ne dea idei, sa ne relaxeze sau sa ne reaminteasca de ceva.
Cand merg in magazinele de bricolaj, ma uit la tablouri. Sunt multe foarte frumoase, mi-ar fi foarte greu sa aleg doar unul. Noroc ca nu sunt in aceasta ipostaza. Daca as fi, las pune pe sot sa aleaga. Sau as aplica metoda sticky to my mind: ma uit printre tablouri apoi ma ocup de altele si observ, peste cateva zeci de minute, la ce tablou mi-a ramas mintea, ce a ramas intiparit in minte fara sa-mi doresc neaparat acest lucru. Simplu!
Cum sunt tablourile din casa ta?
Cred ca toata lumea are tablouri in casa. Sau cel putin unul singur. Sau daca nu tablouri, macar postere (cu care am exersat in copilarie) sau poze personale afisate frumos. Cert este ca nevoia de tablouri este una reala, simtim placerea sa decoram p
Intr-o zi stateam de vorba cu sotul, dar mai mult cu mine, si ajung la concluzia ca nu mai avem prieteni. Cunostinte da, o multime, dar nu si prieteni apropiati. Cel putin nu ca pe vremuri, cand ne sunam des si vorbeam toate cele, ieseam aproape in fiecare weekend in gasca, stiam ce se intampla in familiile lor si cam ce program au zilnic.
Acum, desi recunosc ca suntem cu totul altii, avem alt program, alt stil de viata, alte prioritati, nu ne mai sunam si nici nu ne mai vedem atat de des. Cu unii amici vorbesc mai des decat ma vad, ceea ce cred ca e ok (pana la urma, cand ne vedem, tot de vorba stam). Imi plac weekend-urile, iesirile, vacantele in familie, dar parca nu reusim sa 
Intr-o lume a angajatorilor in care multi iti dau de inteles ca este usor sa fii inlocuit daca nu te multumesti cu ceea ce iti este dat, sunt si firme care se preocupa de angajatii lor si le ofera diverse facilitati, intelegandu-le rolul din cadrul familiei.
Doar sefii care au familii si le pasa de relatiile parinte-copil inteleg ca 
Intr-un moment de maxima inspiratie, am intrebat intr-o zi, la un pahar de vin, cateva cunostinte, care este cea mai frumoasa amintire pe care o au cu tatal lor. Am fost surprinsa sa constat ca nimeni nu a stat pe ganduri pentru a formula vreun raspuns. In acel moment s-au separat clar optimistii de pesimisti.
Am retinut toate raspunsurile primite, care s-au transformat pana la urma intr-o discutie incinsa, dar nu contradictorie. "Nu am nicio amintire frumoasa cu tatal meu, a fost un betiv toata viata lui." "Am fost saraci, nu am avut prea multe, deci nu am amintiri frumoase." "Imi aduc aminte ca aveam rochite noi si sandale toate cele 5 surori de fiecare Paste. Imi aduc aminte ca mama facea cea mai buna mancare din te-miri-ce. Imi aduc aminte ca ..."
Ceea ce vreau sa va transmit este ca noi parintii suntem creatori de amintiri pentru copii nostri. Probabil v-ati lamurit cat de cruciale sunt educatia de acasa si timpul petrecut cu toti membrii familiei. La un moment dat, si copiii nostri vor raspunde la intrebarea "Care este cea mai frumoasa amintire pe care o ai impreuna cu tatal tau? Dar cu mama ta?" Habar nu avem ce vor raspunde copiii nostri, stim bine ca ei percep altfel realitatea din jurul nostru si retin alte detalii.
Mie mi-ar placea sa aiba multe amintiri frumoase, sa le fie greu sa aleaga doar una, sa le povesteasca cu mare placere si lacrimi in ochi, sa le incalzeasca sufletul caldura si lumina anilor copilariei si sa ne confirme noua, parintii lor, ca nimic din ce facem acum pentru ei nu este intamplator si nici in zadar.
Iata revistele lunii Mai pentru mamici si tatici preocupati de rolul pe care si-l asuma:
Si voi faceti multe poze? Si noi! Oameni, plante, animalute, cladiri, peisaje ... tot ce ne place sau ni se pare interesant, chiar daca nu se incadreaza in standardele altora de frumusete. Stiti voi vorba aceea ... si uratul are partile lui frumoase.
Si ... unde tineti toate pozele? Ca noi am umplut cateva hard-disk-uri externe cu ele. Le facem, le descarcam din camera foto si le lasam acolo, pana cand ne facem timp de ele. Din fericire, reusim sa ne facem uneori timp si pentru ele, asfel descoperind amintiri frumoase sau ipostaze surprinzatoare.
Nu m-a dus inspiratia atat de departe incat sa umplu un perete intreg cu poze d-ale familiei, nu imi sta in fire. Insa am cazut de comun acord cu sotul meu ca e cazul sa printam si noi cateva amintiri, s-au strans prea multe si nu ne foloseste la nimic daca le tinem acolo stocate in memoriile externe.
Si am inceput cu partea cea mai simpla: am cumparat rame foto. Am spus partea cea mai simpla pentru ca ramele foto nu sunt scumpe si gasesti de toate culorile, formele si stilurile (gasesti 
Din clipa in care ai copil si iesi cu el in lume, e ca si cum ai intra in gura lupului. Nu prea ti se zice nimic concret, dar auzi aluzii, simti priviri, scapa comentarii rautacioase. Evident, prezentul este comparat cu trecutul: ceea ce faci tu nu este la fel ca pe vremuri. De parca toata lumea din prezent este fericita si multumita de viata pe care o duce ca urmare a educatiei si cresterii impecabile si echilibrate primite (aproape ca ma buseste rasul).
Cred ca am atins un punct sensibil, dar este si normal sa fie asa in vremuri schimbatoare: comparam ce primim cu ceea ce a fost pana acum, noutatea cu obisnuitul si actualul cu fostul. Insa uitam esentialul, firul rosu care ar trebui sa ne calauzeasca intreaga existenta: este de datoria noastra sa evoluam dar si sa pastram valorile autentice.
Lasand la o parte rautatile si interesele politice, nu mai conteaza atat de mult cum te face sa te simti un anume produs sau un serviciu ci si ceea ce sa intampla in spatele tau, cum este produs, ce fel de oameni participa la prestarea serviciului pentru ca tu sa fii multumit(a).
Asa cum a inceput educarea oamenilor in domeniul produselor alimentare si cosmetice, la fel incep sa se traseze directii clare si in 
Nu mi-a spus nimeni niciodata: "Fa-ti timp si descopera ceea ce iti place cu adevarat." Daca ar fi sa ma iau dupa filmele de la TV - din pacate Disney ruleaza la greu in ultimii ani, la fel si Nickelodeon - as spune ca toata lumea adora sa cante, sa danseze si sa calatoreasca. Eventual si sa dea sfaturi sau sa faca cumparaturi pentru altii.
Ce-mi place sa fac ... sunt lucrurile la care ma pricep. Imi place sa fac ordine pentru ca ma pricep sa fac ordine. Imi place sa gatesc pentru ca stiu sa gatesc (ma rog, dupa retete, ideile care-mi vin ad hoc nu sunt mereu reusite). Bineinteles, imi place si sa 
Vinul o ajuta la amintiri.
Amintirile pe care nu le poate împarți cu nimeni.
Cateodata nici macar cu ea.
Barbatul pe care l-a iubit.
Cel care a rănit-o.
Cel pe care l-a părăsit.
Barbatul pe a cărui umăr a putut sa plângă.
Cel dupa care regreta.
Cel de care ii este inca dor.
Barbatul care o păstrează in gand ca pe femeia vieții lui.
Sau cel căruia i-a dăruit constient tot ce avea, conștienta fiind ca greșește.
Cel care i-a adus flori.
Barbatul care nu avea nimic dar o facea sa simtă ca are tot.
Si cel care avea tot cand ea simțea ca nu are nimic.
Barbatul care a sarutat-o prima oara.
Sau cel dupa care s-ar fi dus pana la sfarsitul lumii.
Nu poate.
Nu poate sa isi amintească de ele oricum.
Doar cu ea si un pahar de vin dulce rosé.
Asa amintirile au gust.
Aroma.
Trecut.
Esența.
P.S. Aceasta poezie mi-a fost trimisa de Corina (in poza este chiar ea savurand un pahar cu vin) la 
Nu sunt genul care sa stea de vorba cu prietenele despre cum se spala hainele mai bine. Prima data cand m-am vazut nevoita sa spal singura rufe la masina de spalat, am sunat-o pe mama (evident!). Stiam ca rufele trebuie separate dupa culori si materiale, dar nu mai mult de atat. Primele intrebari au fost despre detergent si balsam: "Care detergent de rufe e cel mai bun?, E musai sa pun balsam?".
Am cazut de comun acord ca mai bine merg la sigur cu 
Din clipa in care ramai insarcinata si decizi ca e cazul sa spui lumii minunata veste si sa citesti una-alta pe internet, nimeni nu te avertizeaza cat de greu este. Daca s-ar discuta despre greutatile meseriei de a fi parinte, nimeni n-ar mai face copii, asta e sigur.
Desi cam toate problemele de parinte nou-nascut au o rezolvare, cred ca marea provocarea este impartirea sarcinilor intre parinti; cu alte cuvinte, implicarea tatalui. Stiu din surse sigure ca sunt multe mamici care-si asuma totul, fac ele totul ca se pricep mai bine, sunt obsedate de control si nu-i lasa tatalui nicio portita de apropiere de bebelus, de teama greselilor pe care le-ar putea face (si ele sa le repare; banuiesc ca tot ele vor repara si greselile copilului pe viitor).
Rolul de mamica este suprem, foarte important si confera o aura aparte. Dar este un rol care se invata, cu timp si rabdare (cica lumea se plange ca nu are timp si rabdare; parenting-ul te invata sa gasesti aceste resurse). La fel si rolul de tatic. La noi, tati si-a asumat mai intai roluri tehnice si "de facut rost de ...". Evident ca am preferat sa-l trimit pe el dupa baxul de pampers, 
[poll id="182"]
Sa presupunem ca exista un singur lucru pe care fiecare cetatean roman il poate face pentru ca aceasta tara sa fie mult mai frumoasa si civilizata si sa isi atinga cat de cat potentialul. Un singur lucru pe care sa-l facem cu totii, dar cu placere!
Sa lasam la o parte taxele si impozitele, vedetele de televiziune si galceava politicienilor si timp de un an, cel putin dar poate mai mult, sa iesim in fiecare weekend in parc cu cei mici din familie si sa ne jucam cot la cot cu ei. Cine nu are copii sau nepoti, poate imprumuta de la vecini, prieteni sau rude dar cel mai bine poate iesi alaturi de familiile care au copii.
Aceasta sa devina regula de aur a societatii romanesti: ne petrecem timpul liber impreuna cu familia, practicam jocuri in aer liber atat cat ne permite vremea (putem si sa o invingem, nu se supara nimeni) si incercam sa ne simtim cat mai bine. Cred ca dupa 1-2 luni s-ar vedea deja imbunatatiri, mai ales in starea de spirit a copiilor care sunt super incantati cand vad ca si mami si tati se dau cu trotineta (da, exista si variante pentru adulti, le-am vazut eu prin parc).
Si apoi urmeaza regulile de argint: nu trebuie sa te compari cu alti copii, care poate au 
[
Nu am prea multe talente. Stiu sa fac multe chestii, imi place sa invat lucruri noi, multe imi fac placere si tot caut sa le repet, dar daca e sa vorbim de talente ... nu am niciunul. Doar daca "enervatul sotului in doar 2 replici" se pune. Atunci chiar am unul si ma pricep cel mai bine la el (potrivit plangerilor sotului meu).
Nici nu m-am straduit sa-mi cultiv vreun talent, am lasat sa vina valul vietii peste mine si sa se lipeasca ce mi se potriveste mie. Insa un lucru e cert: nu sunt genul de femeie care pretinde ca le stie pe toate, care sa vrea sa le stie pe toate si care sa se bage peste treaba altora. Nu mi-e rusine sa cer informatii sau detalii, nu mi-e teama sa pun intrebari care poate pentru altii par stupide si, la nevoie, cer directii cand simt ca m-am (ne-am!) ratacit si trece prea mult timp incercand sa ne lamurim ce si cum.
De exemplu, nu ma pricep la 
Una dintre marile dorinte ale omenirii, in special a celor care locuiesc la casa, este sa obtina energie cat mai ieftina, daca nu chiar gratuita. Caldura, lumina, aragaz & cuptor eficiente - toate acestea ne fac viata comoda si placuta. Eu nu traiesc deloc in trecut, nu cred ca era mai bine pe vremuri, nu ma multumesc cu putin.
Dupa cum vad eu, realitatea sta putin altfel: era mai bine in trecut pentru ca erau mai putine optiuni si nu 
Am avut si eu partea mea de teambuilding-uri si pot spune ca sunt un mare fan. Oricum ador tot ce inseamna excursie, tabara, provocare ... Insa un teambuilding e cu totul altceva. Desi este organizat ca un eveniment al firmei, este de fapt un eveniment pentru fiecare angajat in parte (unele doamne chiar se strezeaza pe tema asta).
Cel mai mult conteaza activitatile ce sunt propuse in cadrul iesirii cu colegii (altii pretuiesc abundenta mancarii, dar asta e alta poveste). Organizatorii spun ca nu necesita cunostinte tehnice, aptitudini sportive sau conditie fizica, insa eu cred ca nu poti fi chiar pe dinafara total. Activitati precum canyoning, cascade si speologie nu sunt chiar pentru oricine. Eu sunt foarte incantata de muzica si imi place ca cei de la 
