17
2013
In ziua de azi, cine nu colectioneaza, nu exista. Nu stiu cat de adevarata este aceasta afirmatie, cat de multa nevoie avem noi sa colectionam, insa cu siguranta este un fapt real al zilelor noastre.
Cred ca este mai mult o situatie creata de context si nu ceruta de consumator. Desi, cand Ruxi primeste o carte sau un abtibild ce face parte dintr-o serie si ea isi da seama de acest lucru, cere in gura mare sa primeasca si restul seriei, sau cel putin ce-si alege ea de acolo. Deci, cred ca este in natura noastra sa ... completam o colectie.
Daca vreti sa exersati arta colectionarii, alegeti-va ceva care chiar va place si aduce un plus de valoare in viata voastra. Cum ar fi, de exemplu, colectiile de carti de la reviste sau ziare, daca va place sa cititi. (more…)
In ziua de azi, cine nu colectioneaza, nu exista. Nu stiu cat de adevarata este aceasta afirmatie, cat de multa nevoie avem noi sa colectionam, insa cu siguranta este un fapt real al zilelor noastre.
Cred ca este mai mult o situatie creata de contex
Etichete: colectii de carti • educatie • info reviste • relaxare • timp liber
1 Comment Restul articolului
1 Comment Restul articolului
Mult-asteptatele 
Cred ca munca celor din publicitate si marketing isi atinge scopul abia atunci cand oamenii ajung sa sa-si doreasca sa cumpere anumite marci. Cand pe lista cu care pleaca de acasa spre supermarket se gasesc trecute marci si nu categorii de produse. Vrei sa cumperi Ariel si nu detergent, cauti la raft cutiile cu ceai Basilur si nu orice ceai verde, intinzi mana spre cutia cu iaurt Napolact si nu stai in fata galantarului indecis(a).
Oamenii care au cateva marci preferate stiu exact ce le place. Si cand gasesti ceva ce-ti place nu renunti prea usor la acel ceva, nu? Viata noastra are parte de destula incertitudine si avem nevoie de cateva constante. Familia ar fi una dintre ele, insa nu este suficient pentru confortul nostru. Marcile ar putea sa ne ofere un astfel de confort mai ales ca ele ne satisfac o gama foarte larga de nevoi.
Eu am marci preferate pe care le cumpar de fiecare data cand merg la supermarket. Nu o consider monotonie si nici limitare, ci sunt sigura ca aleg ce este mai bun pentru mine, in limita bugetului disponibil. Si asta imi aduce o oarecare liniste sufleteasca. 
Acesta este motto-ul sub care debuteaza editia de anul asta a concursului de blogging SuperBlog 2013. Este o competitie asteptata de multi, printre care si de mine. Am ratat editiile anterioare din diverse cauze, insa de data asta nu ma mai ia prin surprindere.
M-am pregatit moral, am si ales tema pozelor ce le voi atasa articolelor de anul asta: ora ceaiului. Ador ceaiul, in special cel verde. Il beau cu mare placere, caut mereu sortimente noi. Si vreau ca anul asta sa asociez aceste poze cu participarea la concurs, care va fi din pasiunea pentru blogging si placerea ce a va citi comentariile. 
Dupa cum stiu cititoarele blogului meu, am o fetita care in Decembrie anul asta implineste 4 ani. E o varsta asa de frumoasa ca mi-ar placea si mie sa o retraiesc. Ruxi seamana tatalui ei, in multe privinte, inclusiv pasiunea pentru calatorii. O luam cu noi peste tot pentru ca asa ni se pare firesc. Si pentru ca, pana acum, a ajutat-o mult in dezvoltare.
Pentru plimbarile noastre cu masina prin tara scaunul de masina a fost esential. Au fost si momente cand a protestat: ba ca nu vrea in scaun pentru ca nu vede bine pe geam, ba ca vrea la mine in brate sa vada cum conduce tati, ba ca sa nu o leg pentru ca vrea sa se foiasca. Insa s-a & ne-am speriat de cateva ori, suficient de tare cat sa inteleaga singura ca este in siguranta in scaunul ei, care este special pentru copii ca ea. Acum nu mai zice nimic, se aseaza singura :) .
Zilele trecute ma uitam dupa 
Haideti sa vorbim putin despre curatenie. Pentru cine o face, stie exact care e diferenta intre ordine si curatenie. Ordine imi place sa fac, nu incape indoiala. Strang tot, le pun la locul lor, le rearanjez, arunc fara mila ce nu folosesc si ma tot gandesc cum sa traiesc cat mai minimalist, dar sa nu duc lipsa de nimic. Pe de alta parte, cand vine vorba de curatenie ... imi place sa fie, dar nu si sa o fac.
Nu pentru ca nu-mi place sa fac curatenie sau ca nu stiu; simt chiar o mare satisfactie atunci cand trebaluiesc o zi intreaga prin casa si la lasatul serii totul straluceste si este muuult mai bine decat dimineata. Insa ... m-am cam saturat :) . Am ajuns intr-un punct in care am nevoie de timp pentru mine, cu sotul sau cu copilul meu (sau toti trei, ca familie). Si acest timp mi-l fac renuntand la altele. Printre care, si curatenia. 
Cand suntem singuri si pregatim masa doar pentru noi, nu-i prea mare agitatie. Dar in sanul unei familii, mai ales cand apar si copii, deja se schimba totul. Insa pentru ca mancam impreuna, trebuie sa ne si implicam in pregatirea mesei, fiecare cu ce poate si cu ce este pregatit sa-si asume.
Mama imi spunea intotdeauna: Daca nu participi la pregatirea mesei, nu ai dreptul sa faci mofturi. Acum ii dau dreptate.
[poll id="120"]
Toata lumea se plange ca toamna a venit prea repede. Asa o fi, insa e chiar la fix. Doar ca noi nu suntem pregatiti pentru ea.
Eu zic ca e bine sa avem si momente din astea, in care sa ducem deja dorul verii ce abia s-a incheiat. Sau poate nici nu s-a incheiat. Poate va fi o vara indiana, adica o toamna foarte buna si generoasa cu noi. Pentru ca si vara a fost asa, ne-am simtit rasfatati. De aia cred ca ne-a si placut.
Toamna asta inseamna mai mult lucruri. 
Halioza poate nu este un termen foarte cunoscut dar de respiratie urat mirositoare toata lumea a auzit. Desi aparent o problema banala aceasta afecteaza viata sociala a celor care se confrunta cu ea. Insa un lucru si mai important este faptul ca in spatele ei adesea se poate afla o problema de sanatate. De aceea halitoza nu trebuie ignorata ci identificata cauza.
Cel mai frecvent halioza este datorata de igiena dentara proasta. Alte cauze pot fi: bolile de gingie, dintii cariati, infectii ale tractului respirator, constipatie, febra, fumat, alcool, mancare, bacterii straine in gura, indigestie, disfunctii ale ficatului si ale rinichilor, stres, acumularea de toxine, bronsite sau diabet. 
Ce parere ai de noile proiecte rezidentiale aparute in Bucuresti si in zona limitrofa? Le-ai observat, nu? Sunt bine promovate, iar cand treci pe langa ele, nu ai cum sa nu le observi. Sunt ... altceva, fata de restul orasului ce pare obosit prin comparatie. Ma bucur ca s-au construit aceste zone rezidentiale, avem ocazia sa scapam de cutiile de chibrit in care locuim. Bani sa avem, ca acum chiar avem unde locui mai bine si mai civilizat.
Orice cautare de 
Traim vremuri noi si lumea reactioneaza diferit la nou. The worst case scenario e cand nu reactioneaza. Dar cred, totusi, ca majoritatea se mobilizeaza, impinsi de la spate de nevoi sau de altii.
Una dintre astfel de situatii este cautarea unui nou loc de munca. Dupa multi ani intr-un loc stabil, e foarte greu sa o iei de la zero in alta parte. Dar si mai greu este sa-ti pui la punct CV-ul. Pe care, cel mai probabil, nici nu-l ai facut. Cine sta cu CV-ul gata facut cand are un loc de munca destul de OK? 
Acest articol este de fapt o poveste. O poveste a unui baietel ce se teme de fulgere si tunete dar care in final reuseste sa-si invinga aceasta teama.
Ma numesc Anca Diana, sunt din Neamt, am 21 de ani si sunt studenta.
Sunetele puternice ce se auzeau pareau ca vor crapa cerul in doua, iar luminile ce apareau si dispareau haotic pareau a preveni un dezastru. Era o puternica furtuna de vara...
Tot acest spectacol era privit si ascultat de Zach. Baietelul in varsta de 8 anisori hotarase sa infrunte furtuna ce oferea un adevara spectacol, atat de infricosator dupa parearea lui, de unul singur. Asfel ca il loc sa fuga ca de obicei in camera parintilor, statea acum ascuns in plapumioara lui doar cu ochii afara, privind la fereastra.
La fiecare trasnet se ascundea imediat in plapumioara. Se simtea ca un spectator la un prim spectacol din viata lui. De asta data spectacolul era dat de natura.
Mii de intrebari, curiozitati se nasteau in mintea acestuia, dar deasemenea si mii de explicatii posibile la acest uimitor fenomen al naturii.
In aces timp inima ii batea cu putere la fiecare trosnet si joc de lumini care proiectau pe pereti imaginea unor monstrii, cum le zicea Zach.
Ca sa nu se mai sperie, Zach hotaraste sa poarte o conversatie imaginara cu monstrul ce aparea si disparea de pe peretele din dreapta lui.
La prima lumina Zach il intrebase cum il cheama. Ca si cum ar fi primit un raspuns, continua:
-Eu sunt Zach, imi pare bine sa te cunosc!
Insa monstrul deja disparu. Isi pregatea urmatoarea intrebare asteptand ca monstrul sa reapara.
-Tu cum te numesti?
-Papusa furtunii.
Zach incremeni, inima ii batea de sa-i sara din piept. Hotarase sa ramana nemiscat pana cand se convingea ca i s-a parul ca monstrul ii raspunse. Au trecut cateva secunde, ce pareau o eternitatea pentru Zach.
-Te rog, nu te speria, sunt dragut si chiar as putea sa iti fiu prieten.
Zach se sperie si mai tare. Toate simturile i se ascutisera. Insa vocea ce parea dulce si calda il facu treptat, trepat sa isi mai revina. Astfel avu curaj sa isi dea jos plapumioara de pe fata si sa priveasca la peretele pe care era monstrul, insa acesta disparu.
Era convins ca nu va dura mult si va aparea din nou, odata cu urmatorul fulger.
Trecuse de la starea de teama la cea de curiozitate, insa mai avea pana la entuziasm.
Monstrul, Papusa furtunii, reaparu.
-Tu esti? Monstrul de pe perete? Poti vorbi?
-Da! Si sunt monstrul tau pentru ca sunt creat de jocul de lumini si de imaginatia ta.
Pana sa dispara din nou, Zach observa ca Papusa furtunii nu aveam o forma bine definita si in special nu avea o fata.
Papusa furtunii reaparu.
-Deci poti fi prietenul meu? intreba Zach.
-Da. Si inca ceva, imi poti da o infatisare exact asa cum doresti tu.
Pana sa reapara din nou, Zach avea deja in minte infatisarea perfecta pentru Papusa furtunii.
De aceasta data Papusa furtunii aparu diferit. Era mare, de doua ori cat Zach, avea blana de plus albastra, o pereche de pantofi mari si colorati , ochii mari si negri, iar parul era auriu si cret.
In sfarsit Zach trecu la starea de entuziasm. Era tare mandru de noul sau prieten. Cei doi s-au jucat toata noaptea pana cand furtuna se opri iar Zach adormi.
Dimineata Zach se trezi foarte fericit si fugi la parintii sai sa le povesteasva ce i se intamplase noaptea ce tocmai trecuse. Dupa ce le-a povestit parintilor, acestia zambind i-au spus ca sunt mandri de el ca nu se mai teme de furtuni doar ca totul a fost un vis.
Insa Zach stia cu siguranta ca totul fusese cat se poate de adevarat si abia astepta urmatoarea furtuna sa-si poata revedea prietenul si sa se joace impreuna.
P.S. Acest articol este trimis de Anca-Diana la 
Desi traim vremuri tulburi, sunt multi oameni care au cam de toate si, cand vine momentul sa le faci ceva cadou, nu stii ce. Ce-ti permiti tu sa le faci cadou, ei au deja; ce-si doresc ei, nu-ti permiti tu sa le faci cadou. Si uite asa cercul se inchide.
Asa am patit de ziua sotului meu, care are cam de toate. Pentru el, cadoul ideal ar fi o vacanta all inclusive pe o insula izolata unde sa uite de toate problemele si sa nu-l mai bazai eu la cap. Cum asta nu se poate, de fiecare data ma tot gandesc ce sa-i ofer, ce i-ar placea, ce-si doreste. Si, colac peste pupaza, ma mai suna si prietenii care ma intreaba ce-si doreste, sa le dau idei. Un gest urat, as zice. Chestia asta merge la bebelusi, cand au nevoie de atatea si tu nu te pricepi; dar cand e vorba de adulti ... mai bine cumperi ceva haios si surprinzator. 
A inceput febra cu inceputul anului scolar. Se pare ca e o adevarata nebunie pentru parinti. O gramada de pregatiri, de calcule, de cheltuieli. Nu e si cazul nostru, suntem inca cu gradinita. Dar nu pot sa fiu indiferenta la toate campaniile din jurul meu.
Mai sunt 2 saptamani pana la inceperea noului an scolar si forfoteala a inceput. Nu stiu cum o sa fim noi cand va veni momentul ca Ruxi sa mearga la scoala, dar sper sa nu o luam razna cu pregatirile si cheltuielile.
Ma gandesc ca inceputul clasei I e cel mai stresant dintre toate. Atunci e trecerea cea mai mare, de la joaca de la gradi, la lucrurile serioase si temele de la scoala. E o schimbare radicala in atitudine si program. 
Freziile ... Le ador! Sunt flori de primavara, anotimpul (re)nasterii mele. Prin raionul de parfumerie adulmec toate parfumurile care au frezie in compozitie (le tin minte din recomandarile din reviste). Daca ar fi posibil, as avea in permanenta un buchet de 
Am inteles obsesia fetelor pentru pantofi foarte frumosi (cred ca m-am molipsit si eu). Odata incaltati, se schimba totul. Arat altfel, ma simt altfel, merg altfel. Si nu trebuie sa aiba neaparat tocuri foarte inalte. Ci doar sa arate foarte bine si sa ma simt si mai bine in ei. Sa vina turnati, sa simt ca sunt ca si ai mei.
Momentan, sunt intr-o febra a pantofilor. Mi-am cumparat unii online, mi-au placut si mi-au venit bine, asa ca mai vreau. Am inceput sa-i triez la sange pe cei vechi si sa fac loc altora noi. N-am mai facut gestul asta de cand am terminat facultatea. Era cazul pentru o schimbare, nu? 
Dupa ce am reusit sa asimilez obiceiul de a bea dimineata, pe stomacul gol, un pahar de apa si sucul unei lamai, am trecut la o noua obsesie alimentara: combinarea corecta a alimentelor. Mi-am facut si temele: m-am interesat pe net, am inteles motivele pentru care trebuie sa combinam corect alimentele si chiar mi-am printat niste grafice pe care le-am pus pe perete in bucatarie.
Totul bine si frumos pana acum. Urmeaza partea cea mai frumoasa: sa pun totul in practica. Frumos, dar si greu. Daca ar fi dupa mine, as manca numai salate, ciorbe, fructe, omlete cu de toate si tot felul de branzici. Dar lucrurile nu stau chiar asa. Ah da, si paste! Trebuie sa acopar toate grupele de alimente ca sa nu am deficiente vitamine/ minerale/ oligoelemente sau probleme de sanatate. 
Mi-ar placea sa am posibilitatea sa pot pleca intr-o mini-vacanta de 2-3 zile oricand am nevoie. Cand ma simt obosita, cand am nevoie de o pauza, cand organismul meu imi spune "Gata, e timpul pentru o pauza!". Pacat ca mersul lucrurilor nu ma lasa sa-mi aranjez asa viata. Trebuie sa astept sa fie weekend ca sa pot pleca de la munca si din oras, sa fie perioada concediilor ca sa se miste lucrurile in turismul romanesc, sa ma potrivesc la programarea concediului cu sotul meu. 
Ma gandeam zilele trecute ... nu am nicio rochie de lux in garderoba. Ceva care sa le faca pe femei sa suspine cand vad eticheta. Ca pe barbati sigur nu-i intereseaza etichetele; decat pe unii, probabil, care stiu ce inseamna pretul hainelor si care te si judeca dupa ele.
Ma uitam si pe net si in magazine, si as avea de unde alege. De fapt, in ziua de azi, bani sa ai, ca in materie de haine, accesorii si cosmetice chiar ai ce sa-ti iei. Si de cand cu shopping-ul online ... cardul e limita. Si ocaziile sa le folosesti. Pentru ca daca nu ai ocazii (si nu ma refer la cele festive), nu are rost sa investesti in prea multe lucruri de lux.
Din categoria 
Vedetele. Fac parte din viata noastra. Trebuie sa fii total ignorant(a) ca sa nu le bagi in seama deloc, sa nu gasesti puncte comune cu vreo una dintre ele, sa nu le placi pe cateva si sa nu-ti doresti, poate, in secret, sa ai viata uneia dintre ele.
De exemplu, nu mi-as dori viata pe care o are 