10
2013
Nu cred ca sunt prea multi romani care nu au auzit de doctorul Gheorghe Mencinicopschi. A aparut in reclame si emisiuni TV, a scris carti si articole in ziare si reviste, isi spune punctul de vedere de fiecare data cand este intrebat.
Daca esti un mare fan al lui si-i urmaresti activitatea, probabil ii cunosti deja principiile pe care le sustine si ai asimilat cateva dintre ele. Daca totusi vrei mai multa educatie gastronomica, ar trebui sa-i citesti cartile. Eu am una dintre ele si este scrisa pe intelesul tuturor, fara prea multe ocolisuri.
Gazeta Sporturilor ne ofera colectia Si noi ce mai mancam? formata din 7 carti scrise de dl. dr. Gheorghe Mencinicopschi; in fiecare saptamana gasesti la chioscuri cate o carte, incepand de Miercuri 8 Mai 2013. O carte costa 7 lei, deci intreaga colectie va costa 49 de lei. (more…)
Nu cred ca sunt prea multi romani care nu au auzit de doctorul Gheorghe Mencinicopschi. A aparut in reclame si emisiuni TV, a scris carti si articole in ziare si reviste, isi spune punctul de vedere de fiecare data cand este intrebat.
Daca esti un
Dragele mele, va anunt cu bucurie organizarea unui nou concurs pe blog. De data asta va iau prin suprindere, pentru ca voi premia fidelitatea si activitatea pe blog din trecut: primele 3 cititoare care au comentat cel mai mult la categoria 
[poll id=141]
Joia trecuta a aparut la chioscuri revista MAMI cu inserturi de la Lego. Din promo-ul de pe site-ul revistei nu m-am lamurit despre ce e vorba, asa ca am oprit pe la chioscuri la primele ore ale diminetii. Fiind familiarizata cu produsele Lego, mi-am dat seama dupa ambalaj cam ce ar contine micuta punga - vanzatoarele habar nu aveau. Asadar, asa cum se precizeaza pe ambalaj prin desene, fiecare pungulita contine 2 cuburi Lego - unul albastru si unul bleu cu stelute pe o latura - si cate o figurina din seria 
[
De ceva vreme au inceput sa se auda si la noi in tara ecourile sustinatorilor unui stil de viata mai apropiat de natura si de realitatea din jurul nostru. Ni s-a adus aminte ca noi, in rolul de consumatori, avem puterea de a alege dintre milioanele de produse pe cele care ni se potrivesc cel mai bine si ne sustin stilul de viata.
Intotdeauna am avut aceasta putere, insa in ultimii ani am fost complesiti de poleiala ambalajelor si promisiunile din reclame incat ne-am simtit intr-un fel obligati sa incercam produsul X sau Y si sa-i facem loc in viata noastra. Apoi ne-am obisnuit cu el, l-am urmarit la promotii si ne-am lasat sedusi de combinatia Pret + Beneficii, uitand ca de fapt aducem in casele noastre mai mult decat atat.
Alegerile noastre in materie de produse ar trebui sa influenteze liniile de productie, insa se pare ca lucrurile stau invers: noi cumparam ceea ce vor ei sa produca, iar ei produc ceea ce le convine din punct de vedere financiar. Nimeni nu face acte de caritate gratuite. 
Cum alegem sa traim? Exista vreo diferenta intre cei care se lasa purtati de val si cei care iau decizii clare in ceea ce priveste modul de a trai? Cam da, exista. Dar prin ce se deosebesc unii de altii? Simplu. Ii zaresti de la o posta. Primul e cel care are privirea aiurita si zambareata iar al doilea e cel care priveste inainte, nu vede nici macar lumina patrunzatoare a Soarelui. O fi bine sa te lasi condus de micile placeri ale vietii sau doar e mai bine sa le ignori pentru ca astfel ai pierde timp pretios in a-ti construi viitorul mult visat?
Personal, apartin strazilor. Sa ne facem intelesi, la modul figurat! Singuratica pe drumuri necunoscute si totusi atat de prietenoase, imi incant ochii cu tot ce ma inconjoara. Bine, bine, sa lasam filosofia la o parte. Simplul fapt ca intalnesc tot feluri de oameni pe strada ma face sa ma simt bine. Suna ciudat, nu-i asa? Nu atat de ciudat precum cioara inghetata pe un gard in toiul iernii! Crede-ma, am vazut-o si pe asta! Diferenta mare intre cei calculati si cei … whatever man e, sa zic mai pe sleau, durerea aia in coate sau oriunde altundeva. Indiferent de personaliate, toti avem acelasi scop la urma urmei, acela de a avea un camin, de a avea o slujba buna si de a fi alaturi de o persoana cu care sa ne impartasim suferintele si bucuriile. 
Usor e atunci cand judeci pe cineva, cuvintele sau gandurile parca ti se concretizeaza fara prea mult efort. E nevoie doar de o privire sau doar un cuvant sa pui etichete. De ce reactioneaza oamenii astfel?! Raspunsul e simplu: avem falsa impresie ca a compara si a judeca ne face pe noi, cei care pun etichete, sa ne simtim bine, mai superiori fata de cel care e "radiografiat" (Pana nu vedem imaginea reala a radiografiei, actionam din instinct si ajungem la concluzii sau mai bine zis la idei care mai de care mai morbide.) Daca de fiecare data cand am judeca am primi cate un strop de colagen pentru tinerete vesnica si frumusete de neegalat, probabil si eu as face acelasi lucru. :) Dar din pacate nu primim niciun bonus, ba dimpotriva, apar ridurile rautacioase care ne deseneaza personalitatea.
E simplu sa te simti bine cu tine si cu cei din jurul tau: poarta-te cu ceilalti ca si cum te-ai purta cu tine insuti intr-o oarecare situatie. Nici tie nu ti-ar placea ca cineva apropiat sa tipe la tine sau sa te minta cum ca iti sta asa de aiurea rochia aia pe care ai dat nu-stiu-cate milioane incat te-ar dezbraca si si-ar indesa trupul in ea cat ai clipi, nu-i asa? (Cu toate ca tu ai un corp traznet iar prietenele tale s-ar infometa pentru o luna intreaga numai sa arate la fel ca si tine). E la fel de simplu sa si judeci: "- Da, bine ca te-ai gatit, printeso, ti-ai trantit pe tine toate culorile curcubeului si ti-ai mai pus si cerceii aia cat 2 roti de caruta,…! Ce e in capul tau?! Bine macar ca eu sunt decenta si nu va rade nimeni de mine iar pe tine te vor aplauda pentru tinuta dedicata Carnavalului Tinutelor Aiurite!" - O frantura din ce gandesc si mai ales cum se comporta unele prietene foarte bune (de vreo 3 saptamani) in momentul in care se pregatesc sa iasa la o cafea sau doar sa se plimbe. Probabil mai completezi si cu: "Ce tuta!".
Daca ea se simte bine, atunci simte-te si tu bine alaturi de ea. De ce sa-ti intuneci ziua doar pentru ca a ales ea sa se imbrace in felul ala? Bucura-te ca ai langa tine un om nu tocmai ca ceilalti. Multi dintre cei din jurul tau poate ca si-ar pune si fesul pe dos sau ar iesi din casa doar cu o camasa alba si si-ar pune o curea in talie, atat, nu ai de unde sa stii ce isi doreste fiecare, dar cu siguranta nu ar face asa ceva nici intr-o mie de ani de teama sa nu fie judecati de catre cei de cealalta baricada.
De ce sa nu fii tu cea care iese in evidenta printr-o personalitate abordanta acceptand persoanele din jurul tau cu o nonsalanta aproape lipsita de bun-simt? Relatia cu ceilalti te caracterizeaza fara doar si poate. Priveste-i, analizeaza-i, asculta-i, arata-le ca pot avea incredere in tine si mai ales ca nu esti persoana care are "darul" de a judeca. Imediat ce isi vor da seama ca se pot simti reali si naturali in prezenta ta, asa te vei simti si tu. Fara sa vrem primim energii negative sau pozitive din partea oamenilor. Ai grija sa te deschizi doar energiilor pozitive, ele iti vor creea o stare de naturalete si easy-to-talk-to, de aici si relatiile frumoase de prietenie si incredere.
Din ce in ce mai multi oameni isi pierd increderea in ceea ce inseamna o adevarata prietenie, din pacate de cele mai multe ori aceasta relatie se bazeaza pe falsitate, interese si frica de a fi singur. Sa fim seriosi, daca ar fi sa-ti alegi un prieten adevarat si care iti respecta standardele tale fitoase :) in ale prieteniei, mai mult ca sigur iti vei petrece jumatate din viata in singuratate asteptandu-l. Dar nu e sanatos sa faci asta. Ai nevoie de comunicare, de a fi ascultat si nu judecat. Pai daca asa stau lucrurile, de ce sa mai complici situatia cu tot feluri de idei menite sa distruga ceea ce nici macar nu ai inceput?!
Elibereaza-te de tot ceea ce inseamna a judeca pe cineva fara a avea nici cea mai mica idee ce ascunde de fapt acea persoana. Lasa-ti pasii spre necunoscut sa te conduca spre diverse caractere. In felul asta va fi foarte interesant pentru tine, va fi o provocare sa afli de fapt cat de mult poti accepta fara prea mult efort oamenii din jurul tau exact asa cum sunt ei. Exprima-ti sincer parerile in orice situatie, nu trage concluzii pripite in ceea ce-i priveste pe ceilalti si te asigur ca nu vei avea un prieten care scoate un "bestseller" despre viata si atitudinea ta, diferenta uriasa intre cum ai vrea sa fii sau eforturile pe care le depui pentru a fi acceptat si cum te comporti de fapt cu altii. Daca faci pe dos, atunci bucura-te de "bestseller" (macar de-ai castiga ceva) esti cunoscut/a; daca tot esti perfect/a, de ce sa nu fii buricul pamantului pana la capat, sa analizezi si sa concluzionezi cum ar trebui, in viziunea ta geniala, sa fie oamenii!?
A judeca pe cineva si a ajunge la o concluzie nu-i defineste pe ei, nu le face viata mai usoara sau mai grea, nu le dai niciun gram de "aur" si nici nu le iei; ci cu siguranta iti defineste propria-ti personalitate si vei vedea pana la urma cam cat "aur" vei avea la sfarsitul vietii tale, atunci cand iti poti cantari valoarea. :)
P.S. Acest articol este scris de Andreea Ghergut, Barlad.
Increderea nu se castiga asa usor, sau cel putin nu in fata celor care stiu deja cat de puternica si importanta este in relatiile cu ceilalti. Dar cum ramane cu increderea in propria persoana? Ce inseamna sa ai incredere in fortele proprii si in ceea ce ai fi in stare sa faci pentru viitorul tau iar tu nu realizezi? Da, stim cu totii, raspunsul e cam simplu. Suna cam asa: Deschide-ti "aripile", fii un fluturas, nu un gandac. Usor de zis, dar cum naiba sa ne "imbracam" cu incredere? De unde o furam sau cum o recuperam? Inca un raspuns: Spune "Da vietii!" (tocmai am zis un Da, nu a batut totusi nimeni la usa: niciun teanc de bani, nici vreun Fat-Frumos si nici macar o slujba buna sa ma satisfaca).
La naiba cu "Da vietii!" Mai bine spun Nu, pentru ca macar sunt cu picioarele pe pamant si nu visez din nou la vreun cal verde pe perete, sunt un gandac realist. In cazul asta, daca primesti o invitatie la cel mai tare job la care ai visat vreodata sau daca te invita baiatul ala destept de vis-a-vis, nu accepta, e doar o iluzie, nu are cum sa fie adevarat.
Nici asa parca nu e bine. Atunci cum gasim balanta intre cele doua prapastii? Am sa-ti spun cel mai simplu si probabil cel mai stupid exemplu: Esti invitata in oras cu prietenele tale, care mai de care pe tocuri, cu fuste scurte, cu parul intins cat pentru toata luna, machiaj de podium si atente la cel mai mic detaliu.
Intrebare: chiar crezi ca pe durata plimbarii in parc sau oriunde te-ai duce, te vei simti confortabil avand in vedere ca nu vor trece zece secunde pana sa nu-ti verifici machiajul si fusta daca s-a ridicat?! Dar sa presupunem ca te aranjezi cum am spus mai sus, ce te faci daca din intamplare ai calcat stramb sau ti s-a "pus" o piatra in drum si tu, ca lebada pe Broadway erai prea concentrata sa nimeresti sa pui tocul in pamant incat te-ai si "asezat" frumos pe drum. Scena absolut fantastica pentru tine, nu-i asa? :)
Dupa ce acrobatia a luat sfarsit, ce alegi sa faci? Sa incepi sa plangi si sa te sclifosesti ca o diva sau e mai simplu daca iti desenezi pe fata un ranjet increzator si amuzant, eventual iti mai scoti si pantofii din picioare pentru ceva timp, asa ca sa-i pedepsesti pentru ca nu au reusit sa te tina pe picioare? Este usor de inteles ca: in primul caz, daca ai incepe sa faci fel si fel de mutrisoare si sa mai tipi si la prietena ta care nu incearca decat sa te faca sa-ti revii dupa incident, in astfel de momente, increderea in propria persona scade cu cateva procente bune pentru ca iti vei aduce aminte cat de jalnica a fost ziua respectiva si parca nici nu ai mai iesi din casa. In al doilea caz, esti o invingatoare si increderea tocmai a mai capatat cateva puncte avand in vedere ca ai imbratisat intamplarea cu zambetul pe buze si ai zis "Da" la astfel de eveniment minor, care de fapt sunt cele care iti construiesc personalitatea si caracterul tare de care din ce in ce avem cu totii nevoie.
Nu te obosi cu lucruri inutile, nu-ti incarca mintea cu ganduri negative, lasa-le libere pe cele optimiste, lasa loc ideilor absolut geniale sau absolut idioate care ar putea aparea deodata, agata-te de ele si dezvolta-le pe fiecare in parte; chiar si dintr-o idee stupida ar putea iesi o afacere de milioane si mai ales ar putea sa-ti aduca increderea si atitudinea pozitiva pentru tot restul vietii. Gandeste-te la cine esti, la ce vrei, care sunt scopurile tale ce-ti asigura o viata linistita si implinita, pune-ti intrebari cand esti nelamurita in anumite privinte. Uneori chiar intrebarea potrivita la momentul nepotrivit iti da raspunsul inexplicabil de corect.
Ti-ai pus vreodata intrebarea: Cum reusesc unele persoane sa treaca mai usor peste anumite obstacole sentimentale sau profesionale? Cum de a reusit sa mearga mai departe dupa ce inima i-a fost franta? Cum reuseste sa aiba acel zambet constant ce emana incredere si atitudine pozitiva? Ce are in plus sau ce are in minus fata de persoana care plange, infrunta cele mai negre ganduri, nu reuseste sa accepte o infrangere si isi rupe "aripile de fluturas" fara ca macar sa bata vreun firicel de "vant"?! Pentru ca are incredere, accepta esecurile vietii ca si o rampa spre ceea ce VREA sa devina cu adevarat.
Persoana care isi cladeste zi de zi increderea in sine o vei recunoaste imediat pentru ca nu se teme sa riste. Ea e persoana care te priveste adanc in ochi, iti ofera sprijinul de care ai nevoie, isi propune tinte reale in viata si nu de domeniul SF-ului, e persoana care nu prea da importanta la cum este privita de catre cei din jur pentru ca ridicolul si teama nu este pe lista ei de prioritati. E cea care se imbraca lejer atunci cand este necesar si este eleganta atunci cand este cazul, stie sa faca diferenta intre plimbarea din parc si o seara de club.
Nu exista miracole spre a dobandi increderea peste noapte! Nu exista magie spre atitudinea pozitiva si optimismul de care avem totala nevoie chiar in secunda asta, in schimb avem ceva mai de pret decat orice alta idee sau solutie pe care ai putea-o cauta in scopul dobandirii acestora: Creierul Nostru. Simplu, nu? Nu, este mai complicat decat ai crede sa ajungi sa lucrezi cu tine insuti, sa te asculti si sa asculti, sa te autoevaluezi si sa gasesti intrebarile si raspunsurile potrivite, dar iti promit ca daca reusesti sa descui usita celui mai mare secret, unic pentru fiecare, care se ascunde in fiecare dintre noi, vei reusi sa transformi gandacul in fluture. :)
PS. Acest articol este scris de Andreea Ghergut, Barlad.
[
Tablou din viitor: impreuna cu fetita mea, Ruxandra, descopar tainele croitoriei si bucuria de a-ti crea singur o piesa vestimentara sau de a-ti infrumuseta un tricou vechi. N-as putea spune ca suntem pasionate de moda, desi mie imi place sa ma imbrac frumos iar ea adora sa probeze rochite si fustite cu care sa se invarta in fata oglinzii.
Premisele traditiei:
Continuarea articolului 
O crema pentru fata, una pentru gat, un ser pentru decolteu, nu-stiu-cate produse de ingrijire aruncate prin sertare (sau sub pat), o infinitate de recipiente atragatoare umplute cu solutii parfumate si miraculoase aranjate pe rafturi in magazinele de specialitate care iti promit cel mai bun rezultat in a deveni The Beauty Queen, iar tu le cumperi, nu te poti abtine.
Uneori abia te mai vezi in oglinda din baie, crema aia de fata si cea pentru maini iti blocheaza vederea, marginea cazii e plina de lotiuni, saruri de baie (vreo zece-douazeci), uleiuri esentiale, sapunuri si, de ce nu?, vreo doua parfumuri, sa nu mai pomenesc de gentile care sunt confectionate pentru a pastra aceste minuni pentru corpul tau! (Atentie! Gentutele nu suporta greutati mai mari de zece kilograme, cel putin asa stiu). Te-ai gandit vreodata la crema aia minune care iti "micsoreaza" silueta doar aplicand in fiecare seara cate un strat, daca intr-adevar isi face efectul? Sau e doar e autosugestie? (e ca si cum te-ai duce la doctor, ii explici problema, iti prescrie cateva medicamente si ca prin minune parca te si simti mai bine. Al naibii creier nedeslusit ce avem!) 
Cred in conceptele de coaching si mentoring. Am vazut ca in SUA sunt foarte promovate aceste doua forme de dezvoltare pesonala, de cele mai multe ori sub forma unor cursuri platite. Nu am facut niciun astfel de curs, uneori din motive financiare, alteori din lipsa de exemplu real a ceea ce era predat. Insa am citit multe carti de dezvoltare personala si am invatat de acolo cat de mult mi s-a potrivit la momentul respectiv.
Pe de alta parte, presa si media promoveaza intens imaginea unor vedete si persoane publice care, pe langa faptul ca aduc in atentia publicului munca lor, se vor a fi modele pentru tineri si nu numai. Sunt date ca exemple pentru toate situatiile din viata lor: cum sa-ti ingrijesti tenul si sa-ti asortezi tinutele, ce se intampla daca divortezi, cum sa te distrezi in vacanta sau cum sa-ti petreci serile linistite in familie. 
Dragul meu Iubit,
de mult nu ti-am mai scris. Cam de cand ne-am cunoscut si-mi placea sa-ti trimit vederi din vacantele in care mergeam cu parintii. Apoi am mers in vacanta numai cu tine si totul s-a schimbat. Atunci a inceput o lume noua pentru noi, mai buna si mai frumoasa.
Au trecut multi ani de atunci si am crescut impreuna. Am invatat multe unul despre celalalt si amandoi despre viata. Stiu ca nu-ti place cand se strica lucruri prin casa, dar imi place sa le reparam impreuna. Stiu ca-ti place sa merge amandoi la cumparaturi si-ti multumesc ca ai rabadare cu mine cand stau prea mult la raionul de cosmetice. Iubesc iesirile la restaurant, singuri sau cu Ruxi, dar si discutiile noastre contradictorii. Desi suntem in aceeasi zodie suntem atat de diferiti si asta ma bucura. 
Epilarea - un subiect des discutat intre amicele mele. Schimbam pareri despre saloane, tipuri de ceara si tehnica cosmeticienei. Etapa a 3-a a concursului Spring SuperBlog a redeschis acest subiect, propunandu-mi sa ma decid intre epilarea clasica si cea definitiva cu tehnologia IPL.
In prezent apelez la epilarea clasica, in salon, cu ceara. O folosesc de cand am inceput sa ma epilez, desi odata am avut un moment de slabiciune si am cedat in favoarea lamei de ras (mare greseala, o regret si acum, dupa multi ani). Am incercat de vreo 2 ori epilarea cu crema depilatoarea, insa fortata de imprejurari si ca ultima resursa. 
Cat ai fi dispusa sa platesti pentru accesorii si pentru haine? Stiu, stiu, atat cat iti permite dulapul si de ce nu, toata casa! Iti incap toate astea si in pod (al vecinului) ? Perfect, pune si acolo. Dulapul tau e plin de haine si totusi, nu ai cu ce sa te imbraci, nu-i asa? Adevarul?! Cu cat avem de toate cu atat ne dorim mai mult (si aici nu ma refer doar la haine si alte accesorii pe care le-ai cumpara doar uitandu-te la ele). Imagineaza-ti rochia visurilor, cu paiete sau nu, cu vreo "enspe" milioane de diamante, cu nu stiu cate straturi de dantela, croita dintr-un material care sa-ti puna in evidenta liniile corpului, sa-ti ascunda si imperfectiunile si pe deasupra daca esti single intr-o seara in care iti porti capodopera, sa nu te straduiesti nici macar cu o clipire din genele tale fabuloase sa captezi atentia tipului din coltul celalalt al camerei pentru ca deja te-a observat, rochia fiind Cupidonul tau.
Acum respira adanc si "dezbraca-te"! Imbraca-te din nou intr-o rochie simpla neagra fara prea multe detalii, sau deloc, pune doar cateva accesorii pe tine (si ma refer doar la o bratara statement aurie a la Cleopatra si doua puncte in ureche fiind cercelusii aia aurii frumosi pe care i-ai cumparat; nici macar nu te-ai scotocit de bani pentru ca nu erau scumpi, dar tie ti-au placut si ii vei face sa para ca ai dat vreo cateva sute de euro) incalta-te si cu pantofii aia cu toc inalt in culoarea piersicii pe care i-ai cumparat la reducere si pe care tu ii adori pentru ca nu te-au lasat falita, ba mai mult, te fac sa arati de milioane, prinde-ti parul astfel incat sa-ti luminezi chipul (ai nevoie de stralucire pentru ca nu porti rochia aia "improscata" cu diamante) si adopta cea mai eleganta postura de la evenimentul la care ai fost invitata: capul sus (nu cu ochii in tavan, nu vrem sa parem tafnoase :) ), umerii, bineinteles, nu la baza barbiei, descopera-ti gatul, simte-te ca o lebada in lumina reflectoarelor dar nu exagera, fii naturala si surpriza, faci concurenta cu tipa care s-a imbracat in rochia cu diamante si dantela si a captat privirea aceluiasi tip.
Conteaza cu cate milioane ne imbracam? Nu. Conteaza cate haine avem aruncate sau aranjate prin sifoniere? Nu prea. Ar conta daca am sti cum sa purtam doar acele cateva haine pe care le avem? Da, cu siguranta da. Asta e diferenta intre a avea tone de haine si a nu sti cum si cu ce sa le asortezi si a avea putine haine si a stii sa-ti creezi "jdemii" de outfit-uri din aceeasi piesa vestimentara (sa nu exagerez, nu chiar atatea, dar atat cat sa faci diferenta in a sti sa porti o haina si a o uita in dulap sperand ca intr-o zi poate, poate te vei imbraca si cu fusta pe care ai achizitionat-o anul trecut, care nici macar nu a "vazut" lumina zilei si nu ai "plimbat-o" prin oras). De cate ori ne-am plimbat pe strazile unde stim ca putem gasi cele mai frumoase haine, cele mai stralucitoare si feminine accesorii, de atatea ori ne-am dorit sa ne putem permite sa le avem pe toate.
Nu sunt eu Nina Garcia, autoarea cartii The Look Book, dar am fost multumita de faptul ca impartaseam aceeasi idee in simplitatea de care o femeie poate da dovada in fata "lumii vestimentare" cu putine haine alese cu bun gust. Tentatiile vestimentare si mai ales domeniul accesoriilor stau ca niste acadele in vitrine gata de actiune sa te ademeneasca prin pretul accesibil si prin diverse floricele colorate sau materiale vaporoase, calduroase sau satinate. Daca ar avea mirosul de ciocolata sau vanilie cu greu m-as putea abtine si eu sa nu-mi cumpar de fiecare data cand ma plimb nestingherita pe langa magazine, dar din fericire e doar o fantezie. Mi-aduc aminte ca acum ceva timp, am gasit printre hainele bunicii, un puloveras de culoarea verdelui brotacel "inscriptionat" in partea dreapta sus cu o garoafa mica, alba, cusuta de mana. Nu am stat pe ganduri, am intrebat-o pe bunica daca imi permite sa-i "etalez" vechea haina prin oras si sa o "intineresc". Bineinteles ca a fost incantata sa dea nepoatei sale puloverul pe care ea l-a purtat atunci cand era tanara. Si in cele din urma am "scos" verdele brotac in oras cu prietenii mei :) . Mi-am luat bratara aurie, cerceii mari, din cele sase perechi pe care le am, am tras pe mine perechea de skinny jeansi si pantofii nude cu toc inalt si mi-am facut o tinuta vintage :) fara prea multe batai de cap. Ai inteles unde vreau sa ajung, dar asta nu inseamna ca te apuci sa cotrobai toata ziua prin hainele bunicii sau prin cele ale mamei si vei renunta a mai cumpara acadele, corect? Si nici nu te indemn sa faci asta.
Ideea e simpla: Fiecare femeie isi doreste sa iasa in evidenta prin cat mai multe tinute si sa se mandreasca prin doldura de piese vestimentare de prin toate colturile casei si cu sutele de perechi de pantofi etalate in fata "prietenelor" si mai ales cand e un barbat in raza ei de actiune. ("Oh, de-as putea sa intorc si eticheta de la rochia de firma ce tocmai am achizitionat-o…!") Nu, nu asa se fac lucrurile! Esti o femeie inteligenta si nu ai nevoie de o haina pentru a iesi in evidenta ci doar de zambetul ala sincer si increderea pe care o emani atunci cand pasesti pragul usii tale spre o noua provocare din viata ta.
Ca sa nu te pun sub presiune si sa incerc sa insir diverse sfaturi in ceea ce priveste obsesia unora dintre noi fata de haine si pantofi si cat de bine si simplu ar fi daca am putea face alegerile corecte atunci cand ne unduim soldurile pe langa atractiile vestimentare sau atunci cand ar fi ideal sa ne gandim nu de doua ori, ci de atatea ori cat sa ne faca sa realizam daca intr-adevar avem nevoie de hainuta aia cu puf sau colierul ala cu pietricele turcoaz (avand in vedere ca mai ai vreo treizeci de perechi pe acasa asemanatoare) am sa-ti spun ca: prefer sa am acele cateva haine, incluzand si rochia aia neagra eleganta simpla si jeansii care nu ar trebui totusi sa lipseasca din garderoba unei femei, care ma fac sa ma simt extraordinar pentru ca le pot combina in diverse stiluri fara sa am nici cea mai mica ingrijorare ca vreodata va parea ca m-am dus de doua ori la locul de munca sau la orice alt eveniment cu aceleasi haine. Pentru a putea atinge, da-mi voie sa-ti spun, performanta in a fi o adevarata femeie "cameleon" nu este atat de usor, pentru ca ceea ce schimba de fapt imaginea hainelor simple si putine nu este nicidecum numarul lor sau eticheta ascunsa ci atitudinea ta :) .
Ti se pare dificil? Te provoc.
P.S. Acest articol este scris de Andreea Ghergut, Barlad.
P.S. 2 Pentru a jongla usor cu hainele pe care le ai, incearca sa investesti in cateva piese cheie pe care sa le accesorizezi diferit de fiecare data. Cateva 
Recunosc: imi place sa primesc cadouri mai mult decat sa dau. Iar atunci cand fac cadouri, cel mai mult imi place sa le aleg. Sa le ambalez, sa le pregatesc si sa le compun un context de prezentare.
De exemplu, sotului meu ii plac bratarile. Cele barbatesti, din piele sau sfoara si elemente decorative din piatra sau lemn. Ma uitam pe site-ul de cadouri premium Borealy dupa niste bratari mai deosebite, care sa i se potriveasca, insa nu am gasit. Dar mi-au ramas ochii la o 
Mi-a placut ca anul acesta Primavara a fost punctuala. De 1 Martie a fost soare, chiar si in zilele urmatoare. De fapt, si in zilele precedente. Pe mine m-a surprins, insa foarte placut. Si simt ca s-a creat un fel de obligatie reciproca - daca Mama Natura mi-a ascultat rugamintile si mi-a oferit o primavara atat de insorita, si eu trebuie sa ma ridic la acest standard si sa urc o treapta in evolutia mea. Evolutie pe care o anticipez de ceva vreme si care-si are locul acum pentru ca i-a cam venit timpul.
Insa si aceasta etapa din viata, ca toate de pana acum de altfel, e cu urcusuri si coborasuri. Nimic nu e usor, desi simt ca vine de la sine. Uneori am impresia ca imping mobila grea, sifoniere imense pline ochi cu lucruri care, desi imi plac si sunt alese de mine, sunt greu de urnit. De aceea si visez, de la o vreme incoace, ca am o Super Putere: sunt atat de puternica incat pot urni greutati mari, imense chiar. Desi sunt micuta de felul meu, aceasta Super Putere mi se potriveste de minune. Cand merg pe strada, imi imaginez ce as putea face fiind atat de puternica si zambesc larg, surprinzand oamenii care se uita la mine. 
Am aflat de pe Facebook, intamplator, ca se organizeaza editia de primavara a concursului de creatie pentru bloguri SuperBlog. Concursul e deja inceput, de vineri 1 Martie, insa am citit regulamentul si nu e prea tarziu sa ma inscriu si eu.
Editia de asta iarna am ratat-o din lipsa de timp. Nu am anticipat ca lucrurile vor evolua in asa fel incat sa nu pot tine pasul cu frecventa etapelor. De aceea mi-am propus ca de data asta sa ma organizez mai bine si sa tin din scurt progresul concursului.
Tineti-mi pumnii! Sper sa va placa articolele mele, la fel si juriului. Habar n-am ce teme vor fi, insa motto-ul acestui concurs este Instaleaza-ti primavara pe blog!, iar eu sunt nascuta primavara. Sunt in elementul meu! |DA|
Bafta tuturor participantilor! :)=-
