21
2012
- Bei mai multa apa decat in mod obisnuit.
- Cunosti oameni noi, poate chiar legi prietenii.
- Afli despre stiluri de viata care functioneaza pentru altii.
- Inveti sa nu mai fii dependenta de vremea de afara si sa te inchizi in casa daca ploua/ninge/e frig/bate vantul etc.
- In drum spre si de la sala poti sa aculti muzica preferata la iPod, sau un audiobook ori un podcast cu emisiunea radio preferata.
- Daca intarzii, pierzi incalzirea si e posibil sa te pricopsesti cu o febra musculara de toata frumusetea. Este o ocazie buna sa inveti sa te straduiesti mai mult sa nu mai intarzii la orele de aerobic, obicei bun ce se poate extinde si la alte intalniri sau activitati. (more…)
Bei mai multa apa decat in mod obisnuit.
Cunosti oameni noi, poate chiar legi prietenii.
Afli despre stiluri de viata care functioneaza pentru altii.
Inveti sa nu mai fii dependenta de vremea de afara si sa te inchizi in casa daca ploua/ninge/
Imi plac supermarketurile. Nu am nimic impotriva lor. Daca nu vreau sa cumpar ceva de la ei, caut in alta parte si gata. Insa oricat de civilizat ar parea un astfel de comert, camerele video de supraveghere au multe povesti de spus. Cred ca e mai bine ca unele lucruri raman nespuse.
Discutia e veche si a pornit de la un obicei foarte prost: desfacutul ambalajelor. Si acum ma refer la desfacutul ambalajelor revistelor si scoatere / furatul mostrelor sau cataloagelor sau cadourilor. E foarte neplacut sa te duci la raftul cu reviste si sa constati ca revista pe care ai tot cautat-o in oras si ai gasit-o in final aici e complet vandalizata si de ne-cumparat. Multe cititoare au patit asta si experienta este neplacuta.
Si mai neplacut este cand se fura ceva si se lipeste ambalajul la loc, iar tu cumperi revista, ajungi acasa nerabdatoare sa o citesti, si constati sa din ea lipsesc mostre sau alte chestii. 
Desi vara e pe sfarsite, m-am gandit ca ar fi util sa fac un scurt rezumat al noutatilor si invataturilor pe care le-am acumulat anul acesta. In fiecare an revistele, brosurile & co ne invata ce si cum sa facem ca sa ne fie bine, sa nu ne para rau la sfarsitul verii ca am fost cam ignoranti.
Personal, folosesc crema de plaja cu factor de protectie 30 de fiecare data cand merg la plaja, indiferent daca e inceputul sau sfarsitul verii. Daca merg pentru prima data la plaja intr-un loc cu soare puternic, folosesc SPF 50 pentru cateva zile si abia apoi SPF 30.
Prefer lotiunile de plaja sub forma de spray pentru ca se aplica mai usor.
Eu am citit tot de mi-a cazut in mana despre protectia solara, am discutat cu prietenii si am tras niste concluzii: 
Micul dejun - se spun atatea despre el incat ma mustra constiinta de fiecare data cand nu mananc dimineata pe saturate. Este considerat masa principala a zilei, la care poti sa mananci ce vrei si cat doresti, fara nicio regula sau restrictie.
Din punctul meu de vedere, partea frumoasa a micului dejun este ca nu necesita cine-stie-ce pregatiri. Insa, daca nu te pregatesti, nu castigi. Nu castigi energie, pentru ca asta este rolul micului dejun: sa-ti puna organismul in miscare si sa-ti furnizeze energie pentru cat mai multe ore.
Asadar, micul dejun trebuie sa fie consistent, sanatos, usor de digerat si rapid de mancat (in maxim 20 de minute sa termini). E si mai bine daca poti sa-l iei impreuna cu familia, in cazul in care aveti toti aceeasi ora de incepere a zilei. 
Sunt persoane care-si dedica viata unui singur scop, persoane care nu au nici un scop, deci isi pierd viata in lucruri in care nici nu cred si persoane care nu recunosc ca inca sunt in cautarea acelui ceva pe care toti l-am pierdut si nu-l mai putem recupera. Mecanicitatea, monotonia si rutina lucrurilor ne-au robotizat si nu mai suntem in stare sa intelegem sensul lucrurilor. Mancam, venim acasa, iar ne intoarcem la munca, venim acasa, dormim, exact ca niste roboti programati care stiu ca o ratare a programului va duce la distrugere, confuzie, haos...
Reguli sau libertate?
Cariera sau fericire... 
Am vazut zilele trecute cateva tipe prin oras care purtau un ruj rosu-rosu. Alta avea un ruj corai iar una un ruj roz, cel mai roz roz pe care l-am vazut la un ruj. Iti trebuie curaj sa porti asa culori, nu gluma. Numai ca nu le statea la toate bine. Pe o tipa o face si mai alba la fata, iar alteia ... pur si simplu nu i se potrivea. De aceea trendurile si moda trebuie trecute prin filtrul personalitatii si apoi "pescuit" din ele ce este bun pentru noi.
Si mie imi plac culorile, insa e cu schepsis sa le introduci in machiaj. De aceea sunt pro accesorii colorate: cercei, margelute, bratari, pantofi, genti. Cred ca e este mai singur asa :) . 
Am fost sambata seara la outletul din Militari sa vad care-i treaba cu reducerile de 90%. Am ajuns tarziu, cu 2 ore inainte de inchidere, asa ca nu am reusit sa intru in prea multe magazine. Am intrat in outlet cu gandul sa-mi caut un costum de baie (de care am nevoie), insa (evident) am cumparat cu totul altceva, doar pentru ca mi-au placut si erau la un pret OK. Nu am dat peste lucrurile reduse cu 90% si ma asteptam sa fie mai multa lume. 
M-am indragostit de reciclare imediat ce am aflat ca exista si am inteles cum functioneaza. Avantajele ei nu m-au lasat indiferenta si am imbratisat cu drag noua mea preocupare. In scurt timp am capatat porecla de Captain Planet de care eram foarte mandra!
La inceput ma gandeam sa strang fiecare material in punga lui si cand se umple sa o duc la tomberon, insa mi-am dat seama ca nu am loc langa cosul de gunoi pentru alte 3 pungi asa ca am schimbat abordarea: pun totul la un loc. La final, ma plimb cu o sacosa mare dupa mine, iar la destinatie pun fiecare material la locul lui. Recipientele de plastic si de aluminiu le aplatizez, la fel si cu (virgula) cutiile de lapte. Nu-i chiar asa de greu, mai mult e vorba de invatarea unui nou obicei.
Eu sunt responsabila de cele doua activitati principale in care am impartit reciclarea: strang deseurile reciclabile si le duc la tomberoanele de reciclare selectiva (ei, aici ma mai ajuta si sotul, cand pungile erau prea grele). Insa acu sa te tii: daca de colectat le colectam sarguincios si fara sa-mi scape nimic, cu transportarea erau mari probleme. 
Ma uitam azi la un film pe Hallmark, 
Iarna asta chiar a fost ... iarna. Se pare ca noi am cam uitat cum arata o iarna adevarata pentru ca nu prea am recunoscut-o pe cea de anul asta: cu ninsori, frig (chiar ger), vant puternic si inghetat, multa zapada si viscol. Mie imi place iarna, desi sunt nascuta intr-o zi de primavara. Iarna te face sa gasesti metode de a distra / relaxa aproape de casa si te obliga sa mananci mai bine si mai sanatos (pentru a te feri de raceli).
Afara e inca iarna, deci nu suntem departe de inceputul lui 2010. Cum stai cu rezolutiile? Ai o lista lunga cu schimbarile pe care vrei sa le faci anul asta? Daca da, sper ca nu ai uitat deja de ea. :)
Daca nu ti-ai propus nicio rezolutie pentru 2010, iti sugerez eu una: 
Luni seara, de Sfantul Andrei, eram intr-un restaurant din Baile Herculane si mancam ceva. Eram in drum spre Bucuresti, asa ca nu aveam de gand sa zabovim prea mult prin acele locuri.
In timp de mancam, a intrat un batran cersetor chiar langa masa mea si mi-a cerut bani sa-si cumpere paine, macar 1 leu. Nu aveam geanta la indemana, nici hartii de 1 leu, asa ca i-am intins cosul cu paine din care mancaseram noi. In cos erau 2 chifle proaspete, mancate pe jumatate. El a vrut sa ia cosul cu totul, dar i-am spus sa ia din cos painea. Parea bucuros de oferta. A apucat sa ia doar una dintre chifle, fiind gonit afara de alt client al restaurantului. 
Sarcina vine si cu bune si cu mai putin bune. Uneori mai multe bune, alte ori mai putine. Insa un lucru este sigur si m-am convins si eu: sarcina este o perioada unica din viata femeii si trebuie sa te bucuri de ea, oricat de greu / rau ti-ar fi.
Cand scriu acest post sunt deja in trimestrul III de cateva saptamani, asa ca voi vorbi din proprie experienta.
Cand cineva vede o femeie insarcinata se gandeste ca nu are o viata prea usoara, de parca a fi insarcinata inseamna sa ai probleme, in special de sanatate. Nu e adevarat! O femeie insarcinata este supusa unor restrictii, insa inafara de asta duce o viata normala. 
M-am cam saturat de toata povestea asta cu reciclatul: strange pungi cu hartie & plastice & doze de aluminiu & sticle, du-te cu ele la tomberoanele special amenajate ... Multa bataie de cap!
Am constatat ca nu am unde in casa sa amenajez un loc special pentru reciclabile asa ca mai mult ma impiedic de ele. Am cautat o sacosa mai mare si, pe masura ce se umple cu de toate, le duc la tomberoane si le impart pe caprarii. Apoi iar o umplu. 
Cum ar arata o zi din viata ta daca, femeie fiind, corpul tau ar arata asa?
Lasand la o parte Efectul Photoshop, sa presupunem ca silueta este reala si tu arati exact ca in poza.
Cum ti-ai incepe ziua?
Unde si ce ai manca la pranz?
Cu cine ai vrea sa te intalnesti in timpul zilei? ;;)
Cum ti-ai incheia seara?
Cred ca-ti vin acum in minte tot felul de idei si scenarii. Super! Nu te rusina sa ni le spui si noua printr-un comentariu - sub anonimatul internetului, evident. :-$
Parca si vad: usi deschise, priviri intoarse, susoteli, locuri cedate, favoruri facute, lucruri promise, bliletele secrete etc. ;))
E greu de crezut ca un corp perfect nu ar garanta cel putin o zi perfecta pe saptamana!
Vorba lor: "
Continuarea articolului 
Slava Domnului, romancele inca mai gatesc. Cu siguranta nu toate si nu in fiecare zi, insa femeilor din Romania nu le e frica sa-si suflece manecile, sa-si puna sortul de bucatarie si sa gateasca ceva bun.
Am remarcat in revista Men’s Health Romania 
Toata lumea vorbeste despre ceea ce trebuie facut in Romania, despre ce nu merge bine si unde trebuie investit. E bine ca se stie ce e de facut in tara noastra; ca nu se face, asta e alta discutie .
M-am tot gandit la subiectul asta si cred ca noua, romanilor, ne lipseste un tel comun. Tragem cu totii la aceeasi caruta insa fiecare in alta directie, total aiurea si fara o tinta clara. Stiu ca sunt multe lucruri de facut in tara asta, insa, dintre toate, trebuie sa ne alegem un scop comun si sa muncim cu totii spre acel tel. Acest tel va juca rolul de liant al tuturor actiunilor noastre la nivel de comunitate si ne va ridica moralul colectiv: e mult mai usor sa ai un singur lucru de facut decat 100. 
Se pare ca nici anul asta canicula nu ne va ocoli. Deja weekendul trecut au fost 30°C si in Bucuresti aerul era greu de respirat.
Potrivirea evenimentelor a facut ca aseara sa vad pe Discovery Channel un documentar din seria Decoding Disaster despre valurile de caldura ce au lovit orasele Chicago in 1995 si Paris in 2003. Mi-am luat un pix si o foaie de hartie si am notat cateva idei desprinse din acest episod, in speranta ca va vor fi de ajutor in prevenirea si tratarea caniculei din acest an. 