31
2013
Nu ma pricep la masini, dar imi place independenta pe care ti-o da o masina. Nu-mi place sa pun benzina, dar imi place sa conduc, chiar si prin traficul bara la bara din Bucuresti. Fac parte din categoria de femei care si-au pierdut curajul de a conduce singura masina insa nu ma dau batuta - urc la volan cu fiecare ocazie pe care o am si ascult supusa explicatiile sotului meu. Vreau sa-mi recapat siguranta de sine si placerea de a conduce o masina buna.
Masina noastra consuma mult cu fataiala noastra prin oras (ba la gradinita, ba la cumparaturi, ba intr-o vizita) asa ca discutam cu sotul meu despre varianta unei noi masini, numai pentru oras. Am vazut la TV multe documentare despre masinile hibrid si ma gandeam sa ne luam si noi una. Bineinteles, incarcarea bateriei la priza este exclusa, in tara noastra nu sunt amenajate astfel de locatii. Dar ... am citit ca masinile hibride de la Toyota nu necesita incarcarea la prize, ceea ce e super bine. Si pentru ca cele 2 baterii intra in functiune dupa necesitati, consumul de benzina se reduce si el. Deci mai putine opriri la benzinarie! (more…)
Nu ma pricep la masini, dar imi place independenta pe care ti-o da o masina. Nu-mi place sa pun benzina, dar imi place sa conduc, chiar si prin traficul bara la bara din Bucuresti. Fac parte din categoria de femei care si-au pierdut curajul de a cond
Dupa cum stiu cititoarele blogului meu, am o fetita care in Decembrie anul asta implineste 4 ani. E o varsta asa de frumoasa ca mi-ar placea si mie sa o retraiesc. Ruxi seamana tatalui ei, in multe privinte, inclusiv pasiunea pentru calatorii. O luam cu noi peste tot pentru ca asa ni se pare firesc. Si pentru ca, pana acum, a ajutat-o mult in dezvoltare.
Pentru plimbarile noastre cu masina prin tara scaunul de masina a fost esential. Au fost si momente cand a protestat: ba ca nu vrea in scaun pentru ca nu vede bine pe geam, ba ca vrea la mine in brate sa vada cum conduce tati, ba ca sa nu o leg pentru ca vrea sa se foiasca. Insa s-a & ne-am speriat de cateva ori, suficient de tare cat sa inteleaga singura ca este in siguranta in scaunul ei, care este special pentru copii ca ea. Acum nu mai zice nimic, se aseaza singura :) .
Zilele trecute ma uitam dupa 
Mi-ar placea sa am posibilitatea sa pot pleca intr-o mini-vacanta de 2-3 zile oricand am nevoie. Cand ma simt obosita, cand am nevoie de o pauza, cand organismul meu imi spune "Gata, e timpul pentru o pauza!". Pacat ca mersul lucrurilor nu ma lasa sa-mi aranjez asa viata. Trebuie sa astept sa fie weekend ca sa pot pleca de la munca si din oras, sa fie perioada concediilor ca sa se miste lucrurile in turismul romanesc, sa ma potrivesc la programarea concediului cu sotul meu. 
Acum 2 weekend-uri am avut ocazia sa-mi exersez rabdarea si toleranta. Sunt virtuti, stiu asta, mai ales intr-o lume in care se pune accentul pe rezultate rapide, viteza de actiune si desfasurarea buna si rapida a lucrurilor. Si totusi sunt greu de stapanit, mai ales cand cei din jur sunt pe alta frecventa.
Am calatorit la Bacau cu trenul, 5 ore dus, 5 ore intors. Doar eu si Ruxandra, plus un vagon plin de oameni nerabdatori sa ajunga la destinatie. Plus vreo 2 tipi care faceau ture cu un cos plin cu apa, bere si gustari crocante (nu mere, banane sau fructe uscate) sau cu o tava cu 2-3 paharute cu cafea si plicuri cu zahar. Pe scurt: agitatie, caldura, aer sufocant, oameni care se uitau chioras cand Ruxi mai scancea sau vorbea mai tare. Pe de alta parte, am avut norocul unor vecini care au apreciat joaca cu un copil de aproape 3 ani si si-au adus aminte de vremurile cand copiii lor erau asa de mici. 
Sotului meu ii place sa calatoreasca cu masina. Daca s-ar putea, am face excursii nesfarsite cu masina prin tara, prin lume. Ne plac drumurile lungi conduse de el si pregatite de mine. Chiar si fetitei noastre ii plac plimbarile cu masina, chiar daca are aproape doar 3 anisori.
Anotimpul meu preferat pentru calatoriile cu masina este toamna. Nu stiu de ce. Cand altii se aduna pe la case din vacante si concedii si isi pregatesc camara, pe noi ne apuca dorul de duca. Asa combat eu astenia de toamna - plimbarile lungi cu masina imi ofera tot ce am nevoie: caldurica, muzica buna, confort, ocazia sa-mi pun gandurile in ordine, gustari sanatoase, peisaje colorate si parfumate, idei starnite de te-miri-ce situatie sau colt de oras, atipeli dulci care ma invigoreaza imediat. Poate ca e un fel de ritual de a spune La revedere! naturii care ne-a rasfatat toata Vara si acum se pregateste sa se odihneasca pana la Primavara. 