2
2021
Anul trecut, pe vremea asta, am trimis un e-mail către Urban S.A. cu câteva întrebări despre reciclare. Nu am primit niciun răspuns, erau vremuri de pandemie, înțeleg că oamenii au timpul ocupat cu alte mii de lucruri. Totuși, am vrut să aflu răspunsurile la întrebările puse de mine, așa că le-am căutat singură:
[1] Capacele de la borcane se reciclează separat, alături de conserve, sau se pun împreună cu borcanele, înfiletate bine?
Răspunsul meu: Da, se reciclează separat, alături de dozele de aluminiu. Pentru că sunt făcute din alt material decât borcanul și oricum nu mai sunt refolosite, chiar dacă borcanul s-ar igieniza și reutiliza. La fel și pentru sticlele cu capac de plastic (apropo, capacele de plastic pot fi adunate și donate asociației Capace cu Suflet)
[2] Dozele de bere, conservele de pateu, cutiile de pizza etc - trebuie clătite înainte de fi duse la reciclare?
Răspunsul meu: Da, trebuie clătite, spălate, curățate etc. pentru a îndepărta resturile de mâncare. Altfel ar aduna o mulțime de gâze și alte lighioane ce ar fi atrase de mirosul de mâncare. În plus, te-ai murdari pe mâini când pui mâna pe ele să le duci la reciclat. Eu le spăl pe toate sub jet de apă și insist cu buretele de sârmă acolo unde nu se duce doar cu apă. Iar sticlele de bere sau suc le clătesc întotdeauna.
[3] Oamenii sunt dezamăgiți de faptul că materialele reciclabile sunt toate amestecate la un loc atunci când sunt ridicate de mașina care le duce la centrul de sortare și reciclare. Și astfel renunță la a mai recicla. Cum comentați acest lucru?
Răspunsul meu: Nici eu nu am aflat până acum ce se întâmplă exact după ce toate amblajele sunt răsturnate și amestecate în mașina de reciclat. Dacă aflu răspunsul, vi-l las aici. Ideea e că voi recicla în continuare, am încredere în proces că are loc așa cum trebuie.
Pont pentru producători: Faceți în așa fel încât ambalajul să fie ușor de reciclat. Și menționați pe ambalaj dacă este reciclabil sau nu, eventual și câteva detalii de contact la care consumatorii să apeleze în cazul în care vor să recicleze și nu au unde.
Pontul nr. 2: Cel mai ușor de reciclat este sticla, așa că eu prefer să aleg produsele ambalate în sticlă decât în plastic sau carton căptușit cu plastic (de exemplu iaurt, lapte, suc, ulei, oțet etc.).
Pont pentru consumatori: De curând am trecut la șampon solid. Dacă mă împac bine cu el (opțiuni sunt destule la Notino, Yves Rocher - am și cutiuța simpatică din aluminiu, Nala, L'Occitane etc.), voi renunța la cel lichid sau cel puțin voi reduce mult din numărul de șampoane lichide folosite.
Dacă ai și tu câteva întrebări/ nelămuriri legate de cum se reciclează anumite ambalaje, lasă-le aici și vom învăța împreună din răspunsurile găsite. :happy:
Revista 
V-o spun din start: sufăr că nu mai pot recicla pe perioada stării de urgență datorate pandemiei cauzate de coronavirusul COVID-19. Era ritualul meu, aveam mintea setată pe ce să reciclez și ce nu și tocmai ce îi cooptasem și pe copii în a decide singuri ce se reciclează și unde strângem materialele.
În plus, era cel mai bun motiv de a ieși din casă pentru o plimbare scurtă-scurtă, care mă relaxa puțin și mă însenina.
Am trimis e-mail și un mesaj privat prin Facebook celor de la Urban S.A., referitor la acest aspect, însă nu mi-au răspuns. După câteva zile am văzut că au postat pe pagina lor un mesaj prin care anunță închiderea centrelor de reciclare, însă eu am aflat de închidere direct de la doamna care lucrează acolo - am fost inspirată să o întreb, altfel mă căram aiurea cu pungile după mine.
Nu înțeleg de ce au închis, doar nu se strângea lume acolo și nici nu atingeam pubelele când aruncam plasticele și sticlele și hârtiile și restul. Probabil că riscul este mai mare pentru cei ce prelucrau materialele.
Iată și anunțul oficial, făcut pe 30 Martie 2020:
Dincolo de toate discuțiile pornite de pandemia de COVID-19, iese clar în evidență un aspect ce nu poate fi ignorat - suntem cu toții un singur organism, un singur popor global. Granițele, politica, economia și toate celelalte sunt aproape inutile în fața unui virus ce ne unește pe toți în lupta pentru creșterea standardelor de sănătate, siguranță și stare de bine.
Nu există garanții cu privire la cine va lua virusul și cine nu, cine este mai expus și cine este exclus - singurul fapt sigur este că virusul se află printre noi, noi toți.
Legăturile dintre noi ies acum clar la iveală. Suntem cu adevărați uniți - familii, frați și surori, vecini și colegi - iar coronavirusul ne arată acest lucru în cel mai evident și direct mod. Acest lucru ar trebui să ne liniștească și să ne calmeze - suntem cu toții implicați în această filă de istorie, indiferent de locul nostru pe planetă.
Compasiunea, bunătatea și precauția stau la baza recunoașterii legăturii dintre noi toți.
Nu mai există noi împortiva lor pentru că virusul nu discriminează - nu-i pasă de statutul social, religie, orientarea sexuală, statutul socioeconomic, locul de pe planetă unde locuiești sau ideile politice.
Se pare că virusului nu-i pasă nici de măsurile noastre de precauție, el continuă să ne unească căci se propagă prin NOI ... este o chestiune de unitate ... o experiență umană la nivel planetar.
A venit serios momentul să înțelegem că suntem împreună în povestea asta - WE ARE IN THIS TOGETHER - și că suntem un singur organism, una cu planeta și cu tot ceea ce ne înconjoară. Este o lecție pe care trebuie să o învățăm acum, pe calea grea - și totuși nu este calea cea mai grea.
Haideți să nu lăsăm această pandemie să ne dividă, să separe comunitățile din care facem parte. În această perioadă, vom trece cu toții printr-un carusel de emoții pozitive și negative, iar tot ce contează este să nu participăm la jocul învinovățirii și să ne focusăm energia pe 
Instructoarea mea de yoga, Andreea, a avut inspiratia sa organizeze pentru a doua oara o provocare de 30 de zile cu plank-uri. Provocarea a fost gandita in asa fel incat si incepatorii, cei mai nepriceputi si neinitiati in ale efortului fizic constant, sa nu fie descurajati si sa inregistreze progrese, oricat de mici, zi dupa zi.
Provocarea a avut loc pe un grup privat de WhatsApp; am fost peste 50 de participanti, din care cunoasteam personal doar o mana de oameni ce practica yoga alaturi de mine la studioul Andreei. Restul oamenilor, si femei si barbati, erau total straini si nu stiam ce si cat pot in legatura cu provocarea asta. Rezultatul a fost peste asteptarile mele: ne-am motivat si ne-am incurajat cum am stiut noi mai bine, desi nu ne cunosteam deloc intre noi.
Iata concluziile mele dupa 30 de zile de plank-uri (aproape) zilnice:
== orice forma de sport, oricat de lejera sau redusa ca durata, este excelenta pentru trup si stare de spirit
== plank-urile facute dimineata sunt mai placute, mai usor de facut, mai eficiente decat cele facute seara
== cateva minute de plank-uri corect facute dimineata (cu 1 minut de incalzire la inceput si 2-3 minute de relaxare la final) reprezinta prima victorie importanta a zilei. Iar asta nu e putin lucru!
== prin practica poti ajunge sa faci exercitiile chiar si cand nu ai chef, cand crezi ca esti prea obosit(a) sau racit(a)
== am pornit de la 3 minute de plank-uri, diverse pozitii si pauze de 10 secunde intre ele, si am ajuns la 5 minute de plank-uri cu doar cateva secunde pauza intre ele (pauzele de relaxare erau mai mult pentru psihic)
== orice efort constant aduce in timp rezultate. Atat in sport cat si in viata cotidiana.
== copiii vad, copiii imita. Cei mici din casa m-au vazut ca fac plank-uri si au incercat si ei. Nu le-a placut ideea de a o face in fiecare zi (li se pare apasator, ca o obligatie), insa eu nu i-am fortat in nicio directie; ii anuntam ca ma apuc de facut, ca sa nu ma mai strige si sa ma lase in pace; inevitabil, ei veneau sa vada ce fac (sau sa o vada pe Andreea in video ori cainele ei ... nici nu stiu sigur).
== plank-urile pot fi facute oriunde: si intr-o camera de hotel si intr-un colt de aeroport (am vazut asta cu ochii mei) si langa un perete liber dintr-un birou aglomerat. Vorba aia: unde e vointa, se gasesc solutii.
== intr-un grup nu conteaza cat de sportiv sau de fit sunt membrii lui; fiecare isi gaseste ritmul propriu.
== daca intr-o zi pur si simplu nu am avut energie sa le fac (cu totii stim cum se simt racelile de primavara) nu a cazut cerul pe mine si nici nu s-a intamplat vreo tragedie. Mai e si maine o zi!
== exercitiile sunt mult mai usor de facut impreuna cu cineva care le face in acelasi timp cu tine. Am mai participat la o provocare in care faceam singura exercitiile programate si nu era la fel de placut, ba chiar plictisitor.
== in 30 de zile se pot intampla multe: mi-am luxat un tendon la umar, am fost la un botez si la o inmormantare, a inceput Postul Pastelui, unii din grup s-au certat si s-au impacat, ne-am starnit apetitul pentru sucuri proaspat stoarse si smoothie-uri de dimineata si multe altele.
== dupa 30 de zile de executat exercitiul plansa, corpul nu este transformat radical (o mare miciuna) si nici rezultatele nu sunt uimitoare (alta gogomanie). Beneficiile sunt cu totul altele, atat la nivel de corp cat si de minte, insa cresterea este progresiva, cu pasi mici si fermi. Nimeni nu mai este acceasi persoana dupa ce trece prin aceasta provocare insa nimeni nu se transforma in Jennifer Lopez.
Acum ca totul s-a terminat, imi cam lipseste exercitiul zilnic si compania celor din grup.
Sper sa mai fie astfel de provocari la care voi participa cu siguranta. Daca te intereseaza, urmareste blogul (prin 
Mai obligat, mai fortat, romanii au inceput sa recicleze. Vorba aia: daca-i musai, cu placere!
Asadar, ce e de facut? De unde incepi? Daca tot ai ajuns aici, profita de experienta mea intr-ale reciclarii si ia aminte de urmatoarele sfaturi.
(Poate unii procedeaza altfel, nu exista cale buna si cale gresita, ci doar a recicla sau a nu recicla :good: ).
Reciclarea face parte din viata mea. M-am obisnuit sa reciclez, inteleg bine de ce o fac, sper din toata inima sa fie cu folos.
Reciclez numai eu: le strang si le car la tomberoanele de reciclat. Sotul zice ca el nu face asa ceva, sa stea sa adune si sa care gunoaie; il las in pace iar eu imi vad de ale mele; uneori ii mai spun in treacat sa puna una sau alta in punga cu reciclate si el o face. Copilul mare stie despre reciclare (a invatat la scoala), mai merge cu mine si arunca ambalajalele fiecare in tomberonul lui. Copilul mic nu are habar de asta, dar cara dupa el cu placere un bidon de apa de 5 litri gol, stie unde mergem cu el si se desparte de el fara prea mult scandal - chiar socializeaza putin cu doamna sau domnul care lucreaza acolo.
Insa subiectul principal al al articolului este altul: am observat ca se aduna foarte multe ambalaje. Extrem de multe! La cateva zile duc o punga de plastic plina cu hartie, ambalaje de plastic, sticle, aluminiu de la conserve sau doze. Chiar am fost atenta la cat de multe si cat de repede se strang si am remarcat ca ritmul este rapid. Orice cumparam vine amblat; dar absolut orice!
Si atunci m-am intrebat: cati bani dau eu pe ambalaje pe care le arunc? Cati bani costa ambalajele pe care le duc la reciclat, gest pentru ca nu primesc la schimb nimic cuantificabil? Sa fim seriosi, reciclatul face bine la moral, dorm mai bine noaptea. Dar nu primesc niciun multumesc pentru ca o fac, niciun ban sau un voucher, niciun copac plantat in cartier sau vreo groapa astupata pe strada pe care locuiesc. Dar o fac oricum si nu imi pare rau, insa astfel de intrebari imi apar in minte din cand in cand.
Dintre cele doua idei discutate mai sus, marimea cantitatii care se strange ma deranjeaza mai mult decat inexistenta recompensei primite pentru efort. Cred ca industria ambalajelor este infloritoare, avand in vedere cate ambalaje arunc numai eu. Si, inevitabil, ajung la intrebarea: chiar sunt necesare toate aceste ambalaje? Da, protejeaza mancarea, dar nu se poate si altfel? Raspunsul este da, se poate si altfel. Acest altfel este pus in practica de cei care si-au propus sa traiasca stilul de viata Zero Waste. In Romania nu stiu niciun exemplu in acest sens (poate ca este cineva care este pe drumul Zero Waste, insa nu a ajuns la urechile mele), insa in strainatate sunt foarte multe (daca te intereseaza subiectul, gasesti multe clipuri pe Youtube si exemple pe Instagram sau Facebook).
Incet-incet, acest Zero Waste subiect ma intereseaza tot mai mult. Stiu ca ambalajul vinde produsul, convinge cumparatorul, ofera informatii despre produs si il protejeaza; insa cred ca a venit vremea pentru alta atitudine de ambele parti: si a noastra a consumatorilor care scoatem banii din buzunar si folosim produsele, si a producatorilor care ne pun la indemana tot ce avem si nu avem nevoie.
Va tin la curent cu pasii mei spre viata Zero Waste. Ar fi ceva extraordinar sa pun in practica asa ceva. Te intereseaza si pe tine subiectul?
[Photo by Christian Wiediger on Unsplash]
Azi, dupa clasa de yoga, antrenoarea Andreea ne-a dat tema pentru acasa (pentru prima data): ne-a pus sa tragem dintr-un cosulet un biletel ce contine un cuvant pe care sa il punem in practica in fiecare zi timp de o saptamana.
Biletelul ales de mine are cuvantul DARUIESTE! scris pe el. Prima mea reactie a fost: "Ce sa mai daruiesc, cand am atatea de primit? Ce as putea sa daruiesc cand eu astept sa primesc atat de multe de la viata si de la cei din jur?" Apoi mi-am dat seama ce prostie mare a produs mintea mea si a iesit pe gura instant. Bineinteles ca am ce sa daruiesc! Bineinteles ca pot sa daruiesc, o fac cu mare placere.
(Tre sa schimb mindset-ul asta de om care asteapta ceva de la viata si de la altii, nu imi foloseste de loc, ba )
Ca sa am martori la acest experiment (ca sa-i zic asa), scriu acest articol pe blog, iar la comentarii voi trece cele 7 moduri in care daruiesc timp de 7 zile, incepand de azi. Mai bine de atat nu se poate, ca sa zic asa.
Daca vrei sa faci si tu acest exercitiu impreuna cu mine, esti binevenita. Comentariile noastre vor arata si altor cititori ai blogului ca a darui este posibil chiar cand consideri ca nu ai mare lucru; ca schimbarea perspectivei de la cel care asteapta sa primeasca la cel care cauta cat mai multe moduri de a darui este benefica pentru minte si minunata pentru suflet.
Asadar, hai sa daruim impreuna, fara sa asteptam sa primim ceva in schimb. Macar timp de 7 zile, sa vedem ce se intampla, ce se schimba in jurul nostru.
Reciclarea este un subiect sensibil pentru mine. Sunt foarte pornita in aceasta directie, am inteles de la inceput de ce e bine sa reciclez, cum sa o fac, ce anume sa reciclez. Si am facut-o timp de multi ani, strangand intr-un colt din bucatarie tot ce mergea la reciclat si carandu-le doar eu atunci cand era cazul. Indiferent de vremea de afara, duceam materialele la reciclat caci altfel ma copleseau in casa. Si asta a fost o lectie invatata rapid: mai multe materiale mergeau in punga pentru reciclat decat in cosul de gunoi.
Apoi lectia s-a intrerupt pentru ca au disparut containerele de la locul lor. Nu stiu care a fost povestea lor insa, intr-o zi, m-am trezit cu pungina in mana si fara niciun loc unde sa le las. M-a deranjat foarte mult acest lucru. Nicio explicatie, nicio alternativa. De parca totul era spontan si anonim, fara nicio responsabilitate: nici a cetatenilor, nici a salubritatii (sau cine se ocupa de colectarea deseurilor reciclabile).
Am suferit si m-am revoltat in sinea mea, caci toate eforturile mele de a recicla de pana atunci disparusera in eter. Colaborarea mea secreta si tacita s-a dizolvat, fara preaviz insa cu cateva consecinte din partea mea: ceea ce reciclam inainte mergea acum direct la gunoi (lucru deja observat de copilul meu care incepuse sa-mi puna tot felul de intrebari caci a invatat la scoala despre reciclare), duceam gunoiul mult mai des pentru ca se umplea cu tot felul de ambalaje care altfel ar fi mers la reciclat si, cel mai greu de suportat, a aparut mustrarea de constiinta care ma atentiona ca trebuie sa reciclez acele materiale insa nu o fac. Mi-a fost greu sa ma dezvat de un obicei care stiam ca e bun pentru mine si comunitate, insa nu il pot practica din motive care nu tineau de mine. Imi venea sa ma inscriu in Clubul Reciclatorilor Anonimi si sa-mi plang oful acolo (cuvantul "reciclator" nu exista in Dex, l-am inventat eu acum si aici).
Insa miracolul s-a intamplat si Zeii Reciclarii au zambit si pe strada mea: intr-o buna zi vad ca au aparut, pe o strada cat de cat aproape de mine, pubele pentru reciclare selectiva. Dar nu orisicum, ci cu stapan, lacat si program.
Cu alte cuvinte:
- este o persoana angajata in permanenta acolo
- programul este 8:00-18:00 de luni pana duminica, dupa care se incuie totul
- locul este curat
- totul este ingradit si cu portita de acces, in afara orelor mentionate nu pot lasa materialele reciclabile in tomberoane. Probabil este o masura de preventie a vandalismului.
- persoana angajata acolo (odata am dat peste o doamna, ale ori peste un domn) m-a ajutat/ asistat sa pun fiecare obiect in tomberonul potrivit.
Asadar, operatiunea Reciclam a inceput din nou. Ma bucur! Am pus-o pe Ruxi responsabila de reciclat; deocamdata doar o iau cu mine atunci cand le ducem la tomberon si ea le imparte.
Cel mai tare ma deranjeaza lipsa de comunicare intre cele doua parti: cei care colecteaza materialele reciclabile si cei care le aduna de acasa si le cara pana acolo. Totul este la mila cerului, fara nicio structura concreta. Pe mine ma motiveaza propria constiinta si dorinta pentru un viitor mai bun pentru copiii mei; altfel, n-am auzit de nicio campanie, de nici un raport de rezultate, de niciun multumesc, de nicio consecinta a faptelor mele. Cu toate astea, reciclez incontinuare si ii invat si pe copiii mei sa o faca.
Mi-ar placea totusi ca acest proces sa se desfasoare altfel. Sa fie ca o colaborare, sa simt ca fac parte dintr-o comunitate de oameni care recicleaza si care sunt preocupati de mediul in care traiesc. Asa cum cei care doneaza sange au parte de beneficii, asa si noi cei care reciclam am putea macar sa primim un multumesc si un raport care sa reflecte eforturile noastre. Nici macar nu stiu unde ajung si ce se intampla cu tot ce duc la tomberoanele de reciclat.
Va las mai jos doua poze cu noua locatie pentru reciclare. Ma bucur ca exista si nu ma plang ca este prea departe sau ca are program fix.
Tu cum stai cu reciclarea?
Am primit ieri pe e-mail un comunicat de presa care mi-a atras atentia. L-am citit si am decis sa particip si eu la initiativa propusa de Baneasa Shopping City. Haine de la Ruxandra am, curate si bune de purtat in continuare de altii copii carora le vin. Sa le vand pe net ... nu e stilul meu; mai bine le donez.
Va redau mai jos comunicatul de presa asa cum l-am primit, contine toate detaliile de care aveti nevoie:
********
Băneasa Shopping City anunță lansarea noului proiect de responsabilitate socială It`s OK to help them dream, derulat cu scopul participării la eforturile de combatere a abandonului școlar și de susținere a accesului la educație în rândul copiilor proveniți din familii defavorizate.
În perioada 18 octombrie - 26 noiembrie, la centrul de donații amplasat în parcarea exterioară Băneasa Shopping City, vor fi colectate articole de îmbrăcăminte și incălțăminte noi sau uzate, potrivite copiilor cu vârste cuprinse între 4 și 14 ani.
Proiectul este realizat în parteneriat cu SOS Satele Copiilor România, iar la finalul lunii noiembrie, donațiile vor merge către cei 1000 de copii susținuți în prezent de organizația nonguvernamentală, atât către cei care provin din comunitățile defavorizate, cât și către cei îngrijiți direct de organizație și cresc în cele 3 sate SOS din București, Sibiu și Bacău.
Mulți dintre copiii fără posibilități renunță la școală sau merg sporadic pentru că nevoile materiale trec înaintea celor educaționale, pentru că rechizitele, cărțile, hainele și încălțămintea de care au nevoie reprezintă un lux. Fără acces la educație și provenind din familii fără resurse materiale, acești copii rămân în anonimat, cu vise și talente irosite, care altfel i-ar putea ajuta să reprezinte România la competiții internaționale, iar mai târziu, să devină lideri valoroși în cadrul societății.
«De cele mai multe ori, copiii au nevoie de sprijinul adulților pentru a ajunge acolo unde își doresc, însă o parte dintre aceștia provin din familii atât de sărace, încât nu pot merge la școală pentru că le lipsesc până și hainele sau încălțămintea. Astfel, se perpetuează cercul vicios al sărăciei materiale care duce la sărăcia educațională. Prin lansarea acestei campanii, alături de cei care vor veni să doneze, ne dorim să influențăm în bine viitorul copiilor fără posibilități. În viitor vom lansa și alte campanii în zona educațională, astfel încât, în timp, să ajutăm cât mai mulți copii.», a declarat Alexandru Bogdan, Director de Marketing Băneasa Shopping City.
«O bună parte a activității desfășurate de SOS Satele Copiilor este dedicată susţinerii familiilor vulnerabile, în vederea menținerii copiilor în școală, prin asigurarea de îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite școlare, alimente și consiliere. Astfel, 98% dintre copii provenind din comunitățile în care acționăm au putut merge în continuare la școală.», a adăugat Diana Podaru, Director General SOS Satele Copiilor România.
Conform celui mai recent 
Despre Băneasa Shopping City
Centrul comercial Băneasa Shopping City este lider pe piaţa românească de fashion şi entertainment, oferind clienților săi un mix unic de branduri, care poate satisface şi cele mai exigente dorinţe în materie de shopping, de la cele de renume internaţional, la magazine ale designerilor români, precum și o varietate de restaurante rafinate și cafenele. Centrul comercial include și o zonă impresionantă de divertisment, Grand Entertainment, ce cuprinde: Grand Cinema & More, singurul cinematograf din România echipat cu tehnologia revoluţionară Dolby Atmos în sala Grand Ultra, care oferă cinefililor săi cele mai înalte standarde video şi audio, servicii de gaming și entertainment, activități și evenimente dedicate copiilor, la care se adaugă o categorie specială de evenimente culturale (producţii proprii de teatru sau transmisiuni live de pe marile scene ale lumii). Toate aceste caracteristici sunt menite să asigure confortul clienților şi transformă Băneasa Shopping City în destinația exclusivistă de shopping, relaxare și entertainment a României.
Despre SOS Satele Copiilor România
SOS Satele Copiilor România este o organizaţie neguvernamentală, membră a Federaţiei SOS Children’s Villages International, organism care derulează programe în 134 de ţări ale lumii. Asociaţia SOS Satele Copiilor România este prezentă în România de 27 de ani şi îşi desfăşoară activitatea prin 3 programe la nivel naţional: în Bucureşti, Cisnădie – Sibiu şi Hemeiuş – Bacău.
Activitatea organizaţiei este centrată pe asistarea şi sprijinul acordat copiilor care au pierdut sau riscă să piardă îngrijirea familiei biologice. În prezent, 1000 de copii și tineri sunt sprijiniți direct de organizație, dintre care aproape 200 cresc în familia SOS România. SOS Satele Copiilor România derulează, în paralel, servicii de prevenţie a abandonului, prin Centrele de Consiliere şi Sprijin pentru Copii şi Părinţi.
********
Campania se desfasoara pana pe 26 noiembrie, centrul de donatii fiind deschis de luni pana vineri intre orele 12:00-20:00 si de sambata pana duminica intre orele 08:00-20:00.
Ador faptul ca am un blog. Imi place mult sa scriu articole pe blog, sa caut poze pentru ele si sa imi structurez gandurile astfel incat sa ma fac cat mai bine inteleasa.
Ador faptul ca cititoarele mele se duc la chioscul de presa si isi aleg revistele pe baza informatiilor de pe blog. Imi place ca tin cont de recomandarile mele dar si de parerile altor iubitoare de reviste glossy care comenteaza. Iubesc opiniile lor si abia astept sa le citesc si sa le raspund.
Imi place mult cand cititorii blogului 
Ador biroul de la care scriu si laptopul meu minunat. Uneori am flori pe birou, alteori am o lumanare parfumata care lumineaza cald. Imi place mult ceaiul fierbinte si aromat pe care il sorb cand scriu. Imi place cum inspiratia da navala peste mine si ma straduiesc sa pun ideile intr-o ordine cat mai coerenta. Ador soarele care imi lumineaza biroul din partea stanga si zgomotul strazii care uneori imi distrage atentia. Uneori ciugulesc fulgi de porumb sau alune ori merisoare sau un fruct proaspat. Dar intotdeauna am o crema de maini 
Mi-a ramas in minte o fraza surprinsa in multele filmulete care au circulat pe net in perioada alegerilor din Statele Unite: "Don't boo! Vote!" A fost spusa de Barak Obama si s-a lipit de mine mai ceva ca o guma de parul lung si fin al unei fetite. In traducere ar fi vorba de "Nu huidui! Voteaza!". La fel cu "Nu te plange de clasa politica! Voteaza!"
Mai in gluma mai in serios, te ispitesc cu un chestionar despre motivele pentru care nu te vei duce sau nu ai mers la vot la alegerile din 11 Decembrie. Sper totusi ca esti dintre cei care se vor duce la vot, indiferent de alegerile facute.
[poll id="237"]
Sau cum sa te trezesti de dimineata obligat-fortat pentru ca e vara si lumea e foarte ocupata si activa pe strazile Bucurestiului. Nu stiu cum e la voi in alte orase, insa aici e ... multa galagie. I-as spune poluare fonica (asa am invatat la ora de geografie), insa ma abtin.
Poate vara unii vor sa doarma putin mai mult dimineata, in primul rand datorita programului mai lejer si a noptilor pline de zapuseala care chiar nu te lasa sa ai un somn odihnitor. In calitate de mama, am exersat indelung arta de a ma trezi la (aproape) orice sunet pe care-l aud, chiar daca-l face copilul sau nu.
Decat sa tin pentru mine, mai bine va povestesc si voua despre ce-mi ajunge la urechi intr-o dimineata normala de vara, cand visez sa pot dormi si eu mai mult, sau sa ma bucur de liniste in timp ce scriu pe laptop. Ori pur si simplu sa sper ca Ruxandra doarme si ea mai mult, fiind in vacanta si fara un anume program.
Iata insemnarile:
Unii vecini comunica prin strigaturi unii cu altii. De la distanta. Chiar si cateva minute bune. Ca doar is pe fuga si nu au timp sa stea la taclale pe indelete, fata in fata. Si uite asa afla toata strada de problemele lor, de ce mai face unul sau altul, cand pleaca in concediu, cand se duc la strand ... Mare bucurie pe capul meu!