17
2018
Pentru mine, saptamana de dinaintea plecarii in vacanta este una dintre cele mai frumoase saptamani ale anului, alaturi de saptamana dinainte de Craciun. Imi place efeverscenta pregatirilor, a planurilor. Imi place sa fac bagajele, cate putin in fiecare zi. "Secretul" meu este ca rascolesc toata casa, o iau de la inceput cu "Ce imi place sa mai port si la ce pot sa renunt?" si impusc mai multi iepuri cu ocazia asta.
Este un proces destul de lung, recunosc, insa nu-i dedic mai mult de 1-1,5 ore pe zi. Sunt dispusa sa incep pregatitul bagajelor cu o saptamana inainte de plecare (excluzand excursiile de 1 zi si cele de weekend) si imi place sa-mi rascolesc viata si casa si sa fac din nou ordine (de cativa ani, ma straduiesc sa imi simplific viata si mediul in care traiesc si muncesc).
(Mentionez din start ca nu ma ocup de hainele, accesoriile, cosmeticele si gadget-urile sotului. Partea lui de bagaj si-o face singur, atunci cand vrea si cum vrea. Ne sfatuim, insa nu mai mult de atat. Daca mergem cu masina, tot el se ocupa cu pregatirea ei.)
Asadar, lista mea de facut bagajul complet pentru vacanta de vis este urmatoarea, impartita pe zile (cate o categorie in fiecare zi):
- Bagajul si Hainele pentru Drum. Indiferent daca mergem cu avionul sau cu masina, trebuie sa am la mine tot ce imi trebuie pentru a gestiona OK cei doi copii si situatiile neplacute ce pot aparea. Surprize vor fi, dar nu multe si nici mari. In plus, cand calatoresc in vacanta, imi schimb geanta de zi, deci trebuie sa fac din timp transferul pentru a nu uita cate ceva.
- Totul pentru Plaja si Piscina. Sau, dupa caz, pentru drumetii la munte sau sanius. In cazul plajei, e complicata situatia, sunt necesare multe lucruri, asa ca ma ocup pe indelete din ele. In plus, imi si face mare placere, pentru ca fac plaja doar in vacanta la mare. Probez costumele de baie, dau comanda de creme de plaja, aleg slapii ...
- Cosmeticele, Medicamentele, Actele, Banii. Capitolul asta merge destul de repede si cu ocazia asta revizuiesc toate medicamentele din casa. Actele includ si pasapoartele copiilor sau copii dupa certificatele lor de nastere. Daca este cazul, bilete de avion si vouchere pentru cazari sau vizite la obiective turistice. Banii inseamna bugetul pentru toate situatiile pe care le pot prevedea de acasa, inclusiv cheltuieli suplimentare cu nimicuri pentru copii.
Haine, Incaltaminte, Alergat. Asta dureaza cam 2 ore, pentru ca fac, in acelasi timp, si ordine in haine. Le sortez, le triez, le analizez.
Incaltamintea o pregatesc separat pentru fiecare ocazie: plaja, cina, plimbare.
Pentru alergat imi iau adidasii, pantalonii, bustiera si tricoul, sapca daca este cald, casti daca am internet sa pot asculta muzica.- Lucruri necesare pentru alimentatia bebelusului. Aici intra biberoane + perie + detergent + prosopel, lapte praf si cereale, borcanase (daca mergem cu avionul, iau doar cateva si restul cumpar la destinatie), pampers, lingurite de plastic, sticla pentru apa.
- Laptop, incarcatoare, camera foto, baterii si acumulatori. Pentru ca termin repede cu astea, ma gandesc si ce jocuri am putea juca la destinatie si iau cele necesare: palete de tenis de masa si badmington, minge de volei sau gonflabila, joc de table, carti de joc etc. Noi preferam sa petrecem timpul liber facand plimbari in natura, insa putin sport este mereu binevenit.
- Ordine si curatenie. Tin mult la a lasa casa in ordine si curata, atat cat se poate. Tot cu o zi inainte de a pleca ud florile si duc gunoiul. S-a intamplat si sa las casa vraiste inainte de a pleca intr-o vacanta si, cand m-am intors, tot Zen-ul s-a dus pe Apa Sambetei si mi-am promis ca nu mai fac asa ceva.
Pentru mine, saptamana de dinaintea plecarii in vacanta este una dintre cele mai frumoase saptamani ale anului, alaturi de saptamana dinainte de Craciun. Imi place efeverscenta pregatirilor, a planurilor. Imi place sa fac bagajele, cate putin in fiec
Incalzirea locuintelor cu peleti din lemn nu mai are legatura doar cu cuptorul traditional. Centralele termince pe peleti din lemn sunt acum folosite pentru incalzirea locuintelor si a spatiilor de lucru, asigurand tot confortul cu care oamenii s-au obisnuit de la o sursa traditionala de caldura. Peste un milion de 
Tehnologia centralelor termice pe peleti este validata de succesul obtinut in casele si apartamentele din intreaga Europa.
- Combustibilul pe peleti din lemn este mai putin voluminos, arde curat si este mult mai convenabil decat lemnul pentru foc.
- Peletii din lemn ajuta la sustinerea economiei Romaniei.
- Pretul peletilor din lemn nu este afectat de pietele mondiale, fluctuatiile monedelor straine sau cresterea cererii de energie in alte tari.
- Economiile obtinute cu costul incalzirii locuintei se pot transforma in economii in contul familiei sau cheltuite spre folosul familiei.
Dezavantajele centralelor termice pe peleti sunt:
- Peletii sunt mai voluminosi decat uleiul.
- Un pic mai putin convenabili decat petrolul si gazul. Peletii din lemn ambalati trebuie sa fie incarcati saptamanal (sau mai des in cazul baxurilor mai mici) daca nu sunt livrati la vrac.
- Cosurile pentru cenusa trebuie sa fie golite. Deoarece cenusa de lemn consta in minerale naturale ce se regasesc si in natura, ea poate fi raspandita pe peluze, gradini si paduri.
Daca esti interesat(a) de centralele termice pe peleti, iti recomand sa discuti cu specialistii de la 
Nu ne vorbim. Nici nu interactionam in vreun fel. De aceea, aceasta scrisoare nu va fi niciodata citita de el. Insa este in regula pentru ca aceasta scrisoare este mai mult pentru mine si voi, decat pentru el. De fapt, nici macar nu ii pasa de parerea mea in legatura cu orice aspect al vietii.
Iti multumesc ca mi-ai aratat cu o claritate deosebita omul care nu vreau sa fiu niciodata si viata pe care nu vreau sa o am. Iti sunt recunoscatoare pentru ca imi reamintesti in fiecare zi proverbul "Ajuta-ma sa ma ajut." Este atat de puternic acest proverb si vorbeste atat de mult de starea emotionala a multor oameni din jurul nostru.
Iti multumesc ca m-ai invatat sa apreciez cadourile si grija pe care o primesc de la cunoscuti si necunoscuti. Am descoperit ca viata are multe daruri si surprize pentru noi, insa trebuie sa vrem si sa stim cum sa le primim. Acum stiu ca exista o bucurie si mai mare in a oferi altuia un dar - intai ma bucur cand il caut, iar apoi ma bucur cand il ofer.
Iti multumesc ca mi-ai aratat cat se poate de clar cum sa nu ma port cu cei din jurul meu. Cum sa nu-i ranesc, cum sa nu ma folosesc de bunatatea lor si cum sa nu-i consider responsabili pentru starea mea de bine. Nimeni nu are aceasta responsabilitate si acest rol, cu exceptia mea. Doar a mea!
Am inteles bine ca oamenii merita sa fie primiti cu un pahar de apa, o bucata de paine pe masa si bratele deschise atunci cand vin la tine sa te vada. Tu nu ai facut asta niciodata pentru noi iar noi nu am inteles de ce. Nu este vorba de a avea, ci de a oferi fara sa astepti nimic la schimb.
Iti multumesc ca mi-ai dovedit ca lipsa muncii, a creatiei, a unui hobby, ca lipsa preocuparilor zilnice pentru o viata mai buna il omoara pe om incetul cu incetul. Nu degeaba se spune ca omul sfinteste locul. Scuzele au putere zero in fata motivatiei. Cu alte cuvinte: a gasi/inventa scuze pentru ceea ce esti & faci acum este o preocupare fara sens si rezultate, comparativ cu actiunea pusa in practica de motivatie.
Cea mai puternica lectie a vietii mele vine tot de la tine: frica este inutila; frica este o fantoma; frica este o iluzie.
Uitandu-ma la tine si la mosternirea ta, am inteles ca a avea copii este un privilegiu, iar a-i iubi neconditionat este un exercitiu zilnic, o arta, o magie care se intampla chiar in viata si inima ta. Bineinteles, daca iti dai voie sa traiesti toate astea. Tu le-ai refuzat pe toate, ceea ce le-a clarificat si mai mult importanta.
Am inteles ca un om care nu este iubit nu poate oferi iubire la randul lui. Daca aceasta forma de energie nu se afla in el, nu are cum sa o daruiasca mai departe.
Am auzit azi de dimineata un mesaj care spunea ca o relatie este un mediu de a multiplica bucuria din viata ta, de a deveni mai mult decat ai fost la inceput. Nu am vazut nimic din toate astea la tine, si vad unde si cum ai ajuns. Acum am inteles ca nu calea aleasa de tine este cea buna, ci cu totul alta; eventual, opusul ei.
De parca ar mai fi fost nevoie, ne-ai demonstrat inca o data ca alcoolul ucide si ii afecteaza pe toti cei apropiati.
Iti multumesc ca mi-ai aratat cat de seaca este viata fara prieteni si cunostinte apropiate. Nu vreau sa fiu ca tine la batranete. Vreau sa fiu inconjurata de oameni diversi cu care sa fac activitati cat mai variate. Nu trebuie sa ma placa sau sa ii plac pe toti ci doar sa ne simtim bine impreuna. Cred cu tarie ca omul nu este facut sa traiasca singur, decat pe perioade scurte de timp.
Apreciez lectia pe care mi-ai dat-o si pe care o tin minte foarte bine: fiecare trebuie sa-si vada de viata si casa lui, fara sa se amestece in treburile altora, nici macar cu un sfat daca el nu a fost cerut.
Multumesc, inca o data, pentru toate aceste lectii de viata. Poate mi-au scapat cateva detalii, insa le voi adauga la text pe masura ce mi le amintesc. Sper sa serveasca si altcuiva inafara de mine.
Stiu ca lumea cauta mentori si modele de la care sa invete; asta e moda. Insa pe lume exista si modele negative, care ne arata consecintele deciziilor proaste. Acesti oameni ofera si ei o lectie, aceea de "Asa nu!". Cred ca in viata exista mai multe perspective, iar cele corecte pot fi intarite de cele dezastruoase.
Sa-ti spun un secret: niciodata nu am acceptat sa fiu asociata cu tine, sa admit ca suntem in aceeasi familie si ca ai vreo legatura cu copiii mei. Insa am inteles acum ca asta este o alta forma de frica. Si atunci am ales sa renunt la aceasta perspectiva si sa abordez alta: ai si tu rolul tau in lume si decizia imi apartine daca iti ofer atentie si timp sau nu. Atat de simplu este! Puterea asupra a ceea ce se intampla in viata mea imi apartine si nu are nicio legatura cu tine, indiferent de ceea ce faci sau gandesti sau comentezi tu.
Calatoria continua!
[Photos by Jeff Sheldon & Luke Chesser on Unsplash]
Craciunul este despre a ne strange impreuna si a sarbatori familia, bunatatea, darurile vietii si amintirile frumoase. Cadourile de sub brad sunt pentru copii si darurile din suflet sunt pentru adultii care stiu sa se bucure de ele.
Dragi cititori si cititoare ale blogului, va doresc un Craciun minunat alaturi de cei dragi, fie ca sunt familia, prietenii sau familiile prietenilor. E frumos cand ne strangem cu totii si ne bucuram impreuna de daruri, oricare ar fi ele.
Sa ne revedem cu bine in 2018 pentru un an si mai bun. De fapt, il astept pe 2018 sa fie fantastic!
Va imbratisez cu drag! XOXO
[poll id="254"]
De curand am primit provocarea sa-mi imaginez cum ar arata pentru mine dimineata ideala. Cea mai misto dimineata pe care mi-o pot imagina eu. Si nu sa plusez cu 10-20% ceea ce traiesc deja ci chiar sa merg dincolo de my wildest dreams. Initial, m-am gandit: evident, nu pot merge prea departe de ceea ce fac acum deja. Dar daca pot? Dar daca chiar pot avea cele mai misto dimineti ever?
Si am zis sa incep procesul chiar aici si acum, cu mentiunea ca il pot imbunatati oricand si oricat.
Premise: pentru ca diminetile mele difera pe parcursul anului in functie de mersul la scoala al copiilor, am sa iau drept punct de referinta o zi lucratoare oarecare din saptamana din timpul anului scolar. In plus, voi considera ca folosesc deja mult doritul 
Pentru ca fiica-mea este mare pasionata de colectii (stickies, cartonase, puzzle de la Lidl, Mega Image, benzinarii, McDonald's etc), ne-a prins si pe noi aceasta agitatie. Nu cred ca sunt toti copiii asa, insa ea pur si simplu adora vanatoarea asta de colectii, o amuza mult si o motiveaza. Noi incercam sa o tinem in frau si sa-i moderam cat de cat aceasta agitatie.
M-am gandit ca, totusi, daca tot cheltuim niste bani, sa si invatam ceva din experienta asta.
Iata lista mea cu invataturi:
Ador inceputurile - de an aniversar, de sezon, de proiect, de vacanta, de zi, de orice fel. Inclusiv prima gura de ceai pe care o iau in fiecare dimineata ... mi se pare cea mai grozava!
Toamna asta, pentru ca suntem pentru prima data in formatie de 4, a venit momentul sa revizuim fiecare aspect al vietii noastre. Este un proces destul de complex, asa ca ne-am facut incalzirea cu ceva placut: reamenajarea baii. Ne dorim altceva, fara a ne complica inutil. Sunt atatea idei de 
Vacantele si calatoriile sunt noua forma de afisare a bunastarii. Multi oameni nu mai investesc in clasicele directii de pana acum - pamant, casa/vila inafara orasului in care muncesc, masina, haine si accesorii de firma etc - ci prefera sa traiasca mai modest, mai simplu dar sa calatoreasca des si cat mai diversificat. Ii inteleg perfect pe acesti oameni, pentru ca ma regasesc printre ei. Pentru a putea calatori cat mai des este necesar sa nu fii legat de un loc sau activitate anume. Iar asta nu este usor, mai ales daca investesti bani (multi) si timp (mult) in acel loc sau activitate.
Moodboard-ul meu de pe birou are, printre altele, si poze cu diverse locatii in care vreau sa calatoresc :whistle: . 
Dupa cum 
Suntem patru suflete in doua camere. Asta nu ar fi o problema prea mare daca ... daca am avea mai mult de o singura baie. Nu ma deranjeaza sa impart camera cu altcineva, chiar nu am pretentia sa am camera mea. Insa cand trebuie sa impartim baia ... e destul de greu. Inghesuiala si cronometrul nu priesc intimitatii si lucrului facut pe indelete.
Stiu sigur ca ne vom muta intr-o casa noua, care abia asteapta sa ne primeasca. Mereu discut cu Ruxandra despre cum va arata camera ei. Cezar e prea mic ca sa stie ce si cum, insa daca ii va placea mereu linistea asa cum ii place acum, cu siguranta isi va dori si el camera lui.
Imi plac momentele astea de anticipare in care stiu ca ne asteapta un apartament asa cum ne dorim cu totii. De multe ori discutam despre cum vom aveam in noua casa tot ceea ce nu regasim acum in apartamentul in care locuim. Acest aspect este foarte clar in mintea noastra! Ma gandesc ca este o idee foarte buna sa facem o lista cu ceea ce ne place acum la spatiul in care locuim si nu am vrea sa renuntam. Caci lista cu ce nu ne place este destul de lunga si e pregatita de mult timp.
Cele doua bai pe care le vom avea vor fi echipate ca la carte: una cu cada si cealalta cu 
Pe la inceputul lunii Martie mi-a ajuns la urechi o discutie care m-a surprins. Era un tip care vorbea la telefon si astepta stopul sa se faca verde. Subiectul discutiei erau zilele de 1 si 8 Martie, ocazie cu care interlocutorul este tare debusolat si nu stia ce are de facut.
Apoi, cu cateva zile in urma, o amica din U.K. m-a intrebat daca noi sarbatorim si Ziua Femeii si Ziua Mamei. Si i-am raspuns ca da, stiind ca ei au aceste doua sarbatori distincte. Impulsul care a stat la baza intrebarii a fost sa fiu si eu in rand cu toata lumea, nestiind exact cum sta treaba pe teritoriul romanesc.
Asa ca m-am interesat si iata ce am aflat:
Ma gandeam sa deschid un club: Clubul Mamicilor Harnice care Comanda Mancare cu Livrare la Domiciliu. Si "fara sa se simta vinovate" as adauga eu. Sa va povestesc de unde mi-a venit ideea asta. Dorinta noastra, ca si familie cu 3 membri cu drepturi depline plus un bebelus care creste frumos de la o zi la asta, este de a manca sanatos si variat in fiecare seara, la cina, dupa ce fiecare isi termina treburile de peste zi.
Da, masa noastra principala este cina, luata intre 6 si 7, cand ne asezam cu totii la masa. De cele mai multe ori reusesc sa ma organizez si sa ma pregatesc de la o zi pe alta, si atunci cina este pe masa la ora stabilita, dupa meniul agreat de toata lumea. Dar sunt si zile in care nu-mi ies mereu calculele si atunci improvizam: adica mancam in oras sau comandam acasa. De cand il avem pe bebe, decizia este si mai simplu de luat: comandam acasa.
Mergand pe principiul "mananc la tine ceva ce nu mananc la mine", alegem sa comandam de la restaurante cu specific italian, grecesc, turcesc sau libanez. Mai rar comandam si de la chinezesc. La inceput ma simteam oarecum vinovata cand sotul 
Acum, nu ma mai simt vinovata cu nimic, chiar ma bucur mult ca exista o diversitate atat de frumoasa de restaurante cu specific ce livreaza acasa mancarea pe care mi-o doresc. Sunt norocoasa ca locuiesc intr-un oras in care am optiunea de a 
Vine o vreme in traiectoria unui parinte cand este pus in fata unei decizii foarte grele: "Ce spunem copilului despre adevaratul Mos Craciun?" Chiar daca mami sau tati pot discuta aproape orice cu cel mic, ii pot explica si lamuri toate intrebarile existentiale, cand vine vorba despre Mos Craciun nimeni nu vrea sa dea vestea cea ... complicata.
Nu-mi mai aduc aminte de discutiile pe care le-am avut cu parintii mei pe tema Mos Craciun. Cred ca ei banuiau ca eu banuiam ceva (fiind mai mare decat fratele meu) asa ca au recunoscut doar ca ei cumpara cadourile si impodobesc bradul (Mosul e tare batran si are multe planuri pe cap, deci are nevoie de ajutor). Asta nu infirma nici nu confirma existenta Mosului. Dar odata cu trecerea anilor mi-am pierdut interesul in a cerceta mai multe detalii despre subiect. Doar cand mai primeam cadouri despre care stiam ca sunt scumpe sau greu de procurat (pe atunci nu exista vanatoarea reducerilor din online), ma strafulgera gandul: "Poate totusi exista Mos Craciun! Ai mei nu au de unde sa cumpere Zana-Pusculita. E atat de frumoasa si scumpa!" Acum se gaseste 
Au trecut deja 2 saptamani de cand am nascut un voinic curajos pe nume Cezar Gabriel. Declansarea nasterii m-a luat prin surprindere, ma asteptam sa mai am la dispozitie macar o saptamana sau doua. Oricat de organizata sunt eu in general, de data asta nici macar geanta nu am avut-o facuta. Ca sa nu mai spun de starea de spirit.
Sotul a incropit bagajul in timp ce eu ma pregateam. Si tot ne-a luat cam o ora caci ne impiedicam unul de altul, fiind primele ore ale diminetii (eh, nu chiar, ci doar duminica dimineata pe la ora 9 si ceva, insa eram adormiti si am mai fi dormit). Cand am ajuns la spital, tot mi-au mai lipsit unele lucruri, asa ca sotul le-a mai cumparat pe parcurs. As fi preferat sa nu il plimb atata pe drumuri, dar nu a fost sa fie.
Va povestesc putin mai mult despre mine, ca sa stiti premisele acestui articol. Am nascut natural, fara nicio injectie sau calmant. Am fost externata dupa 2 zile, eu fiind destul de OK iar bebelusul la fel. Avand in vedere ca data trecuta am stat in spital o luna, pot spune ca acum totul a fost la polul opus, in cealalta extrema.
Asadar, iata lista cu lucrurile utile in bagajul pentru maternitate:
Pentru confort:
- Camasa de noapte si halat, nu musai asortate (doua bucati). Insa ai grija ca se pot pata (probabilitate destul de mare) de aceea iti recomand sa le folosesti pe cele din spital si, eventual, sa ai o camasa de acasa pentru eventualele vizite cand vrei sa te prezinti putin ... altfel. Eu am folosit numai camasi din spital pe care le-am patat pe toate (peste noapte si la sesiunile de ingrijire a cusaturii).
- Papuci de casa. Poate vei face dus acolo, asa ca alege unii din plastic. Daca nu ai acasa (cei de plaja nu prea sunt potriviti) vei primi o pereche de la spital.
- Cateva perechi de sosete.
- Sutien special pentru alaptat.
- Hainele cu care sa iesi din spital. Pantalonii sa fie lejeri in zona burtii, eventual tot cei de gravida.
Pentru igiena:
- Vata si pansamente sterile
- Absorbante intime, desi mie mi s-a spus sa nu le folosesc deoarece vata este suficienta si se aeriseste mai bine locul fara plastiscul din absorbante. Oricum vata se pune destul de multa.
- Absorbante pentru sani
- Lenjerie intima de unica folosinta (eu nu am stiut de varianta asta si am avut chilotei normali, din bumbac, pe care i-am aruncat pe toti pentru ca s-au patat). Daca nu ai, pune in bagaj cateva perechi de chilotei din bumbac (5-6 ar fi de ajuns), normali si fara pretentii, pe care sa fii dispusa sa ii arunci daca nu vrei sa ii speli. Asadar, adio tanga pentru o perioada!
- Gentuta cu produsele cosmetice de baza, fara parfumuri: pasta de dinti si periuta, pieptan si moate pentru prins parul (te vei duce la copil cu parul prins), deodorant, gel de dus si/sau sapun, crema de fata si de maini (mainile mele s-au uscat rapid dupa numai doua zile, caci le dezinfectam din 3 in 3 ore cand ma duceam la copil), balsam de buze incolor. Adauga tu orice alt produs cosmetic pe care il folosesti in mod uzual, exceptand parfumul si produsele de machiaj. De preferat, e bine sa ai unghiile taiate scurt, chiar daca sunt date cu oja sau nu.
- Un prosop pentru sters pe fata & maini si unul pentru dus, sa fie acolo caci nu se stie cat vei sta in spital.
- Hartie igienica (oh, da! Good old times.)
- Servetele umede si uscate (un pachet din fiecare sunt suficiente).
Pentru hrana:
- O cana
- Tacamuri
- Apa plata, cat mai multa
- Dupa ce nasti trebuie sa mananci ca sa-ti recapeti fortele. Deci sotul iti va aduce de mancare, insa nu fructe proaspete sau ce stii ca te constipa. In timp, vei putea manca orice, insa la inceput mai lejer si bazat pe legume.
- Eu am nascut la maternitatea Giulesti si am primit mancare de acolo, 3 mese pe zi, din care imi alegeam ce sa mananc. Am avut frigider in salon si o noptiera langa pat.
- Ceai pentru lactatie, pe care ti-l aduce cineva caci nu ai cum sa-l prepari in spital. Deci este util un 
Dupa cum stiti, ne pregatim sa primim un flacau voinic in familie. Avand experienta cu fata, acum suntem mult mai relaxati si mai siguri pe noi. Sarcina asta mi s-a parut mult mai lunga decat prima, poate si pentru ca stiu ce ma asteapta la capatul ei. Sau poate doar cred ca stiu. Adevarul e ca ma simt ca si cum as deveni mama pentru prima data si am ceva emotii.
Nu sunt superstitioasa, asa ca suntem in toiul pregatirilor. Cand vin cu bebe acasa, nu vreau sa stau sa alerg dupa una sau alta. Recunosc, acum e mult mai usor sa fac rost de lucrusoare mai ales pentru ca pot comanda aproape totul online si livrarea se face rezonabil de repede. Site-urile cu 
Am avut recent o experienta la care nu ma asteptam. Stand de vorba cu o prietena despre starea mea de graviditate si ce s-a mai intamplat in vietile noastre in ultimele saptamani, m-am trezit ca ma plang de una-alta. Nu-mi sta in fire sa ma plang, insa din cand in cand e bine sa te deschizi si sa spui ce ai pe suflet. Cand le verbalizezi, lucrurile se aseaza altfel in minte. Parca se structureaza mai bine, si iti dai seama daca unele nu sunt atat de grave pe cat par sau doar suna diferit in capul tau. Cred ca cu totii am trecut prin astfel de momente.
Apoi am aflat ca grupul nostru de amici cu care mai facem iesiri la munte (din care face parte si prietena amintita) s-a mobilizat si au fost 2 zile la munte. Pe mine/noi nici nu ne-au intrebat daca vrem / putem sa mergem. Poate eu nu as fi putut/vrut sa merg fiind deja in luna a 8-a si prinsa printre multe detalii pe care trebuie sa le pun la punct, insa sotul si fetita sigur puteau & doreau sa mearga. Ei au ramas dezamagiti iar eu cu un gust amar. Scuzele si motivele nu ma mai intereseaza deloc, desi le cam banuiesc. Deja sentimentul de abandon si "asa va vedem noi pe voi" s-a instalat deja.
Da, mi-ar fi placut sa merg la munte, chiar daca sunt insarcinata in luna a 8-a. Cine ma cunoaste si ma stie, a observat ca in aceasta sarcina am fost activa. Inca mai merg la sala, cam de 2 ori pe saptamana, unde fac exercitii usoare sub supravegherea antrenoarei. Daca pot sa fac exercitiile de la sala si treaba prin casa, sigur pot sa fac si o plimbare prin padure sau sa ma bucur in tihna de frumusetea muntelui si a naturii.
Da, imi place sa fiu invitata la evenimente, chiar daca uneori exista probabilitatea mare sa refuz invitatia. E dreptul meu de a da un raspuns, de a evalua situatia. Nu stiu daca are legatura cu bagatul in seama, insa cu siguranta are legatura cu sentimentul de a face parte dintr-un grup pentru ca apoi sa-ti dai seama ca nu e chiar asa.
Da, sunt insarcinata si am unele optiuni limitate, insa sotul si fata nu trebuie musai sa sufere din aceasta cauza. Ii incurajez sa isi vada de ale lor, sa fie activi dar si sa se pregateasca pentru marea schimbare care se va intampla in vietile noastre. Si sunt convinsa ca Ruxandrei i-ar fi placut sa cunoasca alti copii si sa lege prietenii noi (pe toti copiii cu care se intelege bine ii considera prieteni, chiar daca ii intalneste o singura data in viata).
Concluzii sub forma de sfaturi:
1. Nu lua niciodata decizii in numele altora. Chiar daca tie ti se par evidente si te consideri bine intentionat(a).
2. Nu fa presupuneri despre viata altora. Nu cunosti toata povestea, nu stii ce-si doresc pe moment oamenii si nici ce eforturi sunt dispusi sa faca sau sa nu faca.
3. Mai bine intrebi si primesti un refuz, decat sa excluzi din start o posibilitate.
Am invatat pe propria piele ca nu e bine sa le spui oamenilor prea multe despre viata ta, mai ales despre ceea ce nu merge ca pe roate. Caci vor trage singuri concluziile care le convin si chiar te vor exclude selectiv din viata lor. Abia acum ii inteleg pe cei sunt discreti cu anumite subiecte.
Ti s-a intamplat si tie sa fii exclus(a) din grupul tau de prieteni doar pentru ca ei credeau ca tu nu poti face un anumit lucru?
Draga mea,
te pregatesti sa devii mamica pentru prima data? Am trecut si eu prin asta si, desi au trecut 7 ani de atunci, imi amintesc emotiile si agitatia. Acum, o iau de la capat cu un baietel tare nazdravan in burtica. Am din nou emotii, chiar daca am experienta primului copil si am invatat multe pe acest parcurs.
Cred ca ai citit tot felul de articole pe net. Fiecare femeie intalnita ti-a dat sfaturi, chiar daca este ea insasi mamica sau nu. Dap, chiar si femeile care nu au copii dau sfaturi despre cum e in sarcina, cum e cu nasterea, cum e cu primii ani ai copilului. Caci atunci cand femeile se intalnesc si una dintre ele este (viitoare) mamica, printre subiectele de discutii sunt si copiii; asta daca nu se discuta exclusiv despre copii si sarcina (Observatie personala: ma enerveaza femeile care nu au copii dar dau sfaturi din experienta altor femei: colege, surori, prietene; sau din ce au mai citit prin carti ori au vazut la TV. Asa imi vine sa le zic vreo doua ...).
Daca esti insarcinata cu primul copil, primul meu sfat meu este sa incepi un jurnal in care sa-ti notezi toate intrebarile, dorintele, temerile si fricile, asteptarile si planurile pentru copilas. Te va ajuta foarte mult sa-ti limpezesti mintea si sa te relaxezi. Nimeni nu va rade de tine si nu te va judeca, totul ramane privat. Dupa ce nasti, noteaza in jurnal si aceasta experienta. Este prima pentru tine (poate singura), unica si definitorie pentru copil. Apoi poti pune jurnalul bine la pastrat pana cand copilul implineste 18 ani si-l poate citi cu seriozitate (chiar daca e baiat si crezi ca nu l-ar interesa treburile astea femeiesti).
Un alt sfat este sa discuti deschis cu tatal despre ce asteptari ai de la el. Cum vrei sa se implice, sa se comporte, sa te ajute atat zi de zi cat si in anumite momente specifice: plimbari prin oras, vizite, petreceri sau de Craciun/Paste. Pentru ca barbatii gandesc structurat, ar fi bine sa-l ajuti pe tatic cu o lista clara, pusa la vedere pe frigider; o va revedea din cand in cand si va avea timp sa se obisnuiasca cu ideea, cu asteptarile de la el, cu noul rol.
Inca un sfat prietenesc pentru tine, sau mai bine zis o sugestie: nu te agita mai mult decat e cazul. Nu iti fa ganduri negre fara un motiv bine intemeiat, nu prealua din pataniile negative ale altora in ideea ca ti se poate intampla si tie. Fiecare sarcina e diferita de toate celelalte, asa cum personalitatile si corpurile noastre sunt diferite intre ele, desi avem o baza comuna. Priveste senina spre viitor, ca si cum esti la inceputul unei noi calatorii, unei noi aventuri ce va va ajuta sa cresteti si pe voi, parintii, alaturi de copilas. Chiar daca nu iti sta in fire, incearca sa ai zilnic ganduri pozitive si pline de iubire indreptate spre copil, chiar si in momentele cele mai grele.
Si acum sa vorbim putin despre sfatul cel mai "tepos", preferatul meu: ajutorul din partea bunicilor. Nu stiu daca e un noroc sau nu sa ai bunici care sa te ajute. Uneori e vorba de noroc, alteori mai rau incurca. Parerea mea e ca mai bine ii implici in treburile casnice, zilnice, pentru ca tu sa te poti concentra cel mai mult pe tine si pe copil. Oricum veti avea pareri diferite despre cum trebuie crescut si educat un copilas, asa ca evita discutiile contradictorii si lasa-i sa faca de mancare, cumparaturi, ordine prin casa, plimbari cu caruciorul prin parc. Oricum nu au rabdarea ta si nici punctele tale de vedere. Da, distanta dintre generatii este acum mai mare ca niciodata. Dar tot putem colabora, daca vrem.
Eu si sotul nu avem si nici nu am avut ajutor din partea rudelor, decat ocazional cand mergem in vizite, concedii si mai interactioneaza intre ei. Si consider ca asa a fost cel mai bine pentru copil, desi a fost mai greu pentru noi. Legatura noastra cu fata este puternica, ne cunoastem bine intre noi si ne facem propriile reguli de viata si familie.
Draga mea, iti doresc sarcina si nastere usoara si nu uita ca cel mai bun lucru pe care il poti oferi copilului este dragostea, intelegerea si atentia ta.
P.S. Daca vrei sa discutam pe anumite subiecte legate de sarcina, scrie-mi aici.
Dupa cum stiti, sunt insarcinata cu al doilea copilas. Sunt putin trecuta de 4 luni si totul este ok pana acum. Burtica se cunoaste, nu o mai pot ascunde; de fapt, n-am incercat nicio clipa sa o ascund.
Lumea observa (nu toata lumea, probabil le e teama sa nu faca vreo gafa legata de dilema insarcinata VS balonata/plinuta) si ma intreaba cum ma simt si daca este fetita sau baietel. Aceste doua intrebari imi sunt puse de fiecare data. Partea despre mine o termin repede, caci ii dezarmez imediat: nimic siropos, nimic fantastic, nimic ce necesita tone de detalii. Daca nu le hranesc curiozitatea, abandoneaza repede subiectul.
Apoi urmeaza intrebarea de care se leaga toata lumea: ce este, fetita sau baietel? Unora le spun ca am o fetita de 6 ani jumatate si ... restul continua ei: ce frumos ar fi sa am pereche! In clipa aia simt ca iau foc, caci ma enerveaza la maxim observatia. Ce inseamna ca e frumos sa am pereche, fata si baiat? In ce consta frumusetea? Opusul lui frumos este urat - adica cei care nu au pereche nu au o familie frumoasa? E o discutie atat de lipsita de sens incat o abandonez din start si o tratez cu un zambet larg. Lumea se resemneaza si imi ureaza sa fie sanatos copilul, nu conteaza ce va fi. De parca pot eu alege, pot eu controla ce se intampla acolo.
Ma intreb daca obsesia asta pentru perechea fata-baiat are legatura cu frica de homosexualitate, cu homofobia in general, cu perfectiunea pe care unii o venereaza si o cauta in viata altora. Familiile cu doua fete sau doi baieti se simt mai putin implinite? Simt un gol in suflet cand privesc copiii altor persoane? Cu siguranta nu! Se gandesc ca ar fi fost o binecuvantare sa creasca si sa educe si un baiat sau o fata? Cu siguranta nu!
De regula, cei care comenteaza provin din astfel de familii "perfect echilibrate" sau nu au copii deloc si preiau din tot ce iese din gura lumii, fara sa treaca prin filtrul bunului simt. Daca mi-as pune mintea cu ei, ar iesi cearta de fiecare data. Asa ca, ma rezum doar la a zambi. Dupa care urmeaza replica lor de aur: "Nu conteaza, sanatos sa fie copilul!"
Acum sa discutam al doilea subiect din titlu. Pana sa raman insarcinata, nu cred ca exista persoana cu care sa stau de vorba si sa ma intrebe cand il facem si pe al doilea. De parca ar fi fost o obligatie. Ridicam din umeri. Si pentru ca nu aveam replica care sa le inchida gura (am incercat cateva, insa mi-am atras antipatii), urma o tirada de motive pentru care e bine sa ai doi copii, eventual cu o varsta cat mai apropiata. Ca sa lamuresc problema: intre Ruxandra si fratiorul/surioara ei va fi o diferenta de 7 ani. Nu ma deranjeaza catusi de putin, nu consider ca va fi o problema.
Am auzit si eu teoria cum ca, daca sunt apropiati de varsta, copiii se joaca mai mult impreuna, insa parintilor le este mai greu cu doi copii mici. Eh, acum nu se vor juca prea mult impreuna (desi nu am cum sa anticipez lucrul asta) insa ne va fi noua mai usor. Problema rezolvata! Diferenta de varsta dintre frati nu va determina calitatea legaturii dintre ei. Cu siguranta, a creste doi copiii e cu totul alta mancare de peste decat a creste un sigur copil. Insa vreau sa pornesc in calatoria asta fara nicio prejudecata, fara nicio eticheta, fara nicio asteptare. Ce va fi, va fi! Oricum simt ca iau totul de la zero cu meseria asta de a fi parinte.
Acum va intreb pe voi: Din experienta voastra de viata cu frati si/sau surori, cum a fost in copilarie si cum este acum la varsta adulta? Nu vreau sfaturi ci doar impartasiri din viata reala. Caci realitatea bate orice sfat bine intentionat.
In loc de concluzie: Nu va puneti niciodata intrebarile "Cum e mai bine sa am: doua fete, doi baieti sau o fata si un baiat? Care sa fie mai mare? Ce diferenta sa fie intre ei?". Lucrurile astea chiar nu conteaza si nici macar nu le puteti controla. Intrebarea care nu trebuie evitata este urmatoarea: "Cum pot fi un parinte mai bun pentru copilul meu?". Restul este doar mersul normal al vietii.
