25
2015

Mi-am facut de treaba pe net si am dat peste un articol amuzant despre zodii si simtul umorului. Educativ, mi-am zis. I-a sa vedem barbatii din familia mea: sotul, fratele si tatal.
Sotul este in zodia Pesti si se pare ca acesta este singurul semn din zodiac care poate trece de la amuzant la nesuferit intr-o secunda. Au un umor ciudat si nu prea stiu cand sa se opreasca. Se supara cand se fac glume pe seama lor. Asta cam asa e! Si eu sunt Peste si nu-mi plac glumele pe seama mea. Asadar, cu prima ocazie astept o serie de cosuri cadou de Paste de la cei care stiu ca mi-au gresit si m-au suparat de-a lungul timpului. O sa ofer si eu un astfel de cos sotului meu, am si gasit ceva ce stiu ca-i place: un vin rosu bun, dulciuri si branza frantuzeasca.
Fratele meu este Sagetator: Sagetatorii reusesc sa transforme totul intr-o experienta amuzanta. Sunt plini de viata si traiesc cu zambetul pe buze. Dacă o poveste nu li se pare destul de amuzant, nu au o problema sa exagereze. Cam asa este cu exageratul, ii plac infloriturile. Daca sunt facute cu gust, nu am nicio problema. Pentru el o sa aleg unul dintre cosurile cadou cu Panettone, eventual Sweet & Sour sau La vita e dolce. Sigur ii vor placea, nu e foarte pretentios si prefera mai mult mancarurile traditionale.
Tatal meu este Balanta: Balantele sunt pline de sarcasm si le place sa rada de orice. Au un stil aparte de a povesti lucruri amuzante si apreciaza o gluma buna, chiar daca este pe seama lor. Sa stiti ca au dreptate. Dar de Paste tot ii voi alege eu ceva frumos de pe Boutique Cadeaux ca, daca il intreb pe el, o sa spuna ca nu are nevoie de nimic. Dar stiu sigur ca-i plac lucrurile fine si nu refuza niciodata sa guste ceva nou. E mai putin traditionalist decat fratele meu, daca stau sa ma gandesc bine!
Desi Pastele nu este despre cadouri, este totusi o ocazie buna pentru a multumi cuiva, a-ti arata recunostinta sau pur si simplu de a duce un cadou deosebit atunci cand mergi in vizita. Tu ce cadouri vrei sa faci?


Auzisem zilele trecute la radio o intrebare despre ce ii face pe barbati fericiti. Raspunsurile venite prin sms au fost numeroase si aproapte toate faceau referire la bani, pe langa masini si femei. Clasicul trio bani-femei-masina nu este deloc o gluma iar tinerii barbati inca ma sunt educati ca doar asa poti demonstra ca esti barbat adevarat, dupa ce le bifezi pe toate.
Banii, alaturi de preferintele culinare si stilul de a creste copiii sunt subiect tabu in societatea romaneasca. Nimeni nu-si discuta salariul in public, nici macar cu prietenii sau familia. Fiecare face rost de bani cum stie iar in public trebuie sa demonstreze ca se descurca, ca este multumit(a) de viata pe care o duce ba chiar ca ia deciziile cu lejeritate.
Era o vorba care spune ca nu e rusine sa nu stii ci e rusine sa nu inveti. Asa si cu banii - nu e rusine sa nu-i ai ci e rusine sa nu te straduiesti sa-i faci. Serviciul e unul dintre ele, dar mai exista si alte modalitati de a te descurca 
Nu credeam ca o sa-mi placa sa ma joc. Imi place sa colorez si sa pictez, sa fac colaje si sa insir margelute, dar jocurile au farmecul lor. La inceput sunt simplute, adaptate varstei, de tipul aruncatul zarului si parcurgerea unui traseu cu depasirea unor obstacole. Abia cand te joci cu un copilas iti dai seama ca el trebuie sa invete fiecare pas pe care-l are de facut, fiecare regula in parte, nu presupui ca stie ceva de la sine. Cum sa dea cu zarul, cum sa-l citeasca, cum sa parcurga traseul, cum sa nu se supere daca are de ispasit o pedeapsa - toate aceste constituie pasi ce trebuie explicati si repetati. Aici e buba ce mai mare, isi da seama ca e bine cand face pasi inainte in joc si e rau cand da inapoi cateva casute de joc (deci apare tentatia trisarii si a face numai ce-i place).
Avem acasa un joculet pe care Ruxandra l-a invatat pe de rost (nici nu era greu, desenele de pe tabla de joc sunt destul de explicite) si intr-o seara, cand am rugat-o sa joace si partea mea cat eu pregatesc masa, am observat ca oricat i-ar fi cazut pe zar, pionul ei mergea numai inainte si primea recompense, pe cand al meu mergea mai mult inapoi, trecand pe la fiecare pedeapsa. Iar ea era atat de incantata, nici nu am putut sa-i spun ceva. Stia ca stiu ca triseaza, insa tot s-a bucurat de joc, in felul ei.
Apoi am trecut la 
Imi plac puloverele cu tematica de Craciun. Stiti voi: reni si fulgi de zapada, braduti si saniute. Intr-adevar, unele modele sunt pur si simplu prea mult ... Dar sunt si multe foarte dragute, mai putin incarcate vizual si cu o cromatica specifica Craciunului: alb, rosu si verde care nu deranjeaza deloc.
Am vazut de multe ori in filmele americane familii care au traditia de Craciun ca, in prima zi (caci ei doar pe asta o sarbatoresc) sa se imbrace toti cu acelasi model de pulover de Craciun. 
Cand am vazut pentru prima data o demonstratie de gatit pe un grill electric, m-am gandit: de ce nu am avut si eu asa ceva in facultate? Imi amintesc ca ne chinuiam mult cu gatitul, nu era la indemana sa mancam la cantina si ce trimitea mama era de baza. Asta pentru ca nu aveam niciun fel de dotare, decat un resou electric amarat de care am si scapat imediat ce am plecat din camin.
Acum, dupa atatia ani, am observat ca 
Mi-ar placea sa fiu o pereche de verighete. As avea una dintre cele mai nobile meserii din lume. As fi martora la nenumarate declaratii de iubire dar si la un carusel al emotiilor pe care putini l-ar suporta. Sunt 
Ziua de 13 Noiembrie este Ziua Bunavointei la nivel international. Nu as fi stiut acest lucru daca nu citeam un articol intr-o revista. Subiectul este atat de vast incat nu ma lansez in a-l dezvolta; cu siguranta fiecare are propria definitie a bunavointei. Dar ideea ramane si ar trebui cu totii sa ne gandim la ea. In interviul din revista, o doamna intervievata spunea ca ar vrea sa marcheze evenimentul jucandu-se cu un copil in ziua respectiva.
Este o idee buna, mai ales ca joaca bate treaba prin casa sau alte indeletniciri asemanatoare. Daca iti surade aceasta propunere si pentru ca totul sa fie si mai interesant, iti sugerez sa alegi un joc nou, caci se gasesc 
Eu nu-mi aduc aminte sa fi schiat cand eram mica. Daca o intreb pe mama, o sa-mi zica ca am facut o gramada de chestii si ca am avut destule lucruri, insa eu nu-mi amintesc de toate. Dar de schiat chiar nu, desi ... pe atunci erau niste schiuri mici, galbene, din plastic, scurte, fara bete, cu care mai mult alunecam pe zapada de pe strada decat pe vreo partie. Pe partie ne dadeam numai cu saniuta.
Acum sporturile de iarna sunt mult mai bine organizate si se gasesc multe accesorii necesare practicarii lor in conditii de siguranta. Caci siguranta e pe primul loc, nu? Apoi urmeaza distractia.
Daca Ruxandra vrea sa se apuce de schiat, voi putea sa-i iau chiar 
Visez la zile de stat in casa si facut nu mare lucru. Stiu ca aceste zile vor veni caci se apropie iarna si vor fi weekenduri in care nu-mi vine sa ies din casa decat daca e musai. In zilele acelea ma simt ca o eroina ca reusesc sa fac de mancare cu ceea ce am deja in frigider, fac putina ordine prin casa ca sa nu simt ca a trecut ziua degeaba si vorbesc mult la telefon.
Dar cel mai mult timp 
Am vazut prin Bucuresti afisele cu reclamele Praktiker. Recunosc, imi plac mult. Desi nu merg la magazin saptamanal, nici macar lunar, decat cand am nevoie de chestii pentru casa, cunosc magazinul Praktiker si ma bucur ca am unul aproape de mine.
Acum vorbim despre campania lor "De la casa la acasa" din cadrul careia vreau sa va prezint textele. Sunt foarte bine asortate la vremea tomnatica de afara, cand ne adunam in sanul familiei sa povestim nazdravaniile de peste vara si sa facem planuri pentru sarbatori. Sau poate sunt eu prea familista si visez...
Iata-le:

Din cate am auzit la radio, s-a dat o lege prin care este amendata lipsa centurii sau a scaunului special pentru masina in cazul copiilor ce nu sunt astfel securizati. Nu i-am dat prea multa importanta pentru ca Ruxandra are scaunul ei de cand a mers pentru prima data cu masina. Sa nu credeti ca ne-a fost usor sa o obisnuim sa stea legata in scaunul ei (care nu era deloc atragator, acum cel putin am luat unul nou cu mai mult ... roz), insa am invatat cu totii aceasta lectie the hard way. Adica nu a ascultat de mine si nu statea in scaunul ei sau nu era legata si la o frana mai brusca a cazul si s-a lovit. S-a speriat, a plans, am consolat-o si am repetat de cateva ori lectia invatata: pentru binele ei, trebuie obligatoriu, fara comentarii, sa stea in scaunul ei; in plus, este mult mai comod pentru ea, altfel o pierd prin masina.
Desi a fost nevoie de cateva cucuie si vanatai ca sa ma fac inteleasa, acum scaunul de masina nu mai este un subiect de discutie. Am ajuns in punctul in care se pune problema 
Daca ai parte de tangoul serviciu-casa-prieteni in weekend, ai zice ca lumea o duce bine, se descurca cum poate si nu sunt probleme majore care-i impiedica sa functioneze in parametri normali. Asta pana cand intri intr-o clinica si vezi cat de multa lume este si acolo. Lasand la o parte parintii cu copii si varstnicii, adultii activi sunt si ei destul de numerosi. Nu citesti pe fata lor cu ce problema au venit insa ii vezi bucurosi ca si-au facut timp sa se ocupe de ei insisi.
Am avut parte de aceasta "revelatie" cand am fost sa-mi fac o 
Pentru ca eu sunt preocupata de alimentatia sanatoasa, nu inseamna ca toata lumea este. Asa cum, pentru ca eu folosesc crema de protectie solara cu SPF 50, nu inseamna ca toata lumea foloseste. De fapt, INCA mai sunt persoane (atat femei cat si barbati) care nu folosesc protectie solara pe timpul verii (ma refer la statul la plaja si nu la plimbatul prin oras). Eu n-am crezut acest lucru pana cand nu l-am auzit chiar din gura lor. Cu toate campaniile care se fac pe tema asta, promotii la creme de plaja si reclame nesfarsite la TV, tot mai sunt romani care ALEG sa nu le foloseasca (pe principiul "daca pana acum nu am patit nimic inseamna ca e OK asa cum procedez"). Trist, dar adevarat!
Tot la fel de adevarat este ca, desi traim o revolutie alimentara fara precedent, multa lume ignora discutiile pe aceasta tema. Principiul este acelasi ca in cazul lotiunilor cu protectie solara, la care se ma adauga unul "daca nu mananc crenvusti dimineata, atunci ce mananc?" Subiectul 
Visez la un viitor in care eu nu mai trebuie sa trudesc la sfarsitul fiecarei zile pentru a face ordine si putina curatenia in casa. Dupa cina vreau sa ma joc cu Ruxi, sa ma uit putin la tv, sa stau de vorba cu sotul despre prezent si viitor si alte griji d-ale noastre, sa fac un dus, sa citesc cateva pagini dintr-o carte si apoi sa adorm cu ganduri de pace si relaxare. In schimb, pun masa si strang masa, spal vasele si las bucataria in ordine, strang hainele de peste zi si le pregatesc pe cele pentru maine, strang jucariile si lucrurile pe care le-a imprastiat Ruxi prin casa, ii fac ei dus si ne certam cine sta la TV macar jumatate de ora, apoi o fugaresc prin casa sa o pun la somn cat mai repede ca sa se poata trezi dimineata cu zambetul pe buze. Una peste alta, serile in familie sunt cam contra cronomentru pentru mine; iar cand pun capul pe perna ma bucur ca ziua s-a terminat.
Sunt constienta de faptul ca gospodinele zilelor noastre au o viata mai usoara din punctul de vedere al ajutorului tehnologic din bucatarie si la curatenie. Insa daca ar fi sa-mi analizez rolurile (femeie, mama, sotie, profesionista, gospodina, prietena, mare fana a sportului si calatoriilor etc), dintre toate as alege sa externalizez unul: curatenia. Prefer sa gatesc decat sa fac curatenie. Prefer sa fac cumparaturi pentru casa decat sa fac curatenie. Prefer sa 
In calitate de mamica, am discutat cu multi parinti pe parcursul ultimilor ani. Totul a pornit de la mici observatii inocente despre cat de dragalasi sunt copiii nostri si s-a ajuns la ventilarea frustrarilor si laudarea eforturilor de a face TOTUL pentru copilul tau.
Unii parinti se lauda cat de bine se descurca copilasii lor fara a avea la dispozitie tot felul de minunatii (caci si ei au crescut jucandu-se in tarana la tara si mancand cu mana tot ce le punea bunica in fata, fara mofturi si figuri de "vreau aia si asta si cealalta"), iar altii se lauda cu ultimele achizitii pentru camera & garderoba & dulapul cu jucarii ale copilului (caci este un copil bun si merita sa aiba tot ce-si doreste).
Adevarul este undeva la mijloc, intre nevoile copilului si ceea ce pot cumpara banii parintilor. De exemplu, noi nu am avut 
Mai in gluma mai in serios, colectiile de carti pentru femei sunt pe val de la o vreme incoace. Ceea ce a inceput ca un proiect timid de testare a pietei, acum este un eveniment de amploare din care multe redactii vor o felie generoasa. Exista "cluburi" online in care fetele si doamnele discuta cartile preferate, autorii preferati, urmaresc titlurile in curs de aparitie pentru a-si completa seriile-capsula si comenteaza pe marginea subiectului cartilor (unele prefera ca actiunea sa fie contemporana, altele savureaza o poveste din trecut).
Niciun fenomen nu ia nastere fara a genera altul. Daca amatoarele acestor colectii de carti sunt preocupate sa faca loc cartilor in casa lor (o noua biblioteca, niste rafturi suspendate etc), trebuie sa le faca loc si in viata lor. Degeaba le cumperi daca nu le si citesti, asa-i? Si amagirea ca "le voi citi cand am timp, poate la pensie, acum le cumpar ca am bani" este exact asta, o amagire: nu poti sti ce-ti rezerva viitorul, cel mai usor de controlat si prevazut este prezentul.
Probabil ca unele cititoare si-au amenajat un coltisor din casa cu unul dintre dragutele modele de 
Una dintre dilemele mele de vacanta este: sa dorm mai mult dimineata sau sa stau mai mult seara? Sa ma trezesc dimineata devreme sau sa ma culc seara devreme? Orice as alege, cu siguranta nu le pot avea pe amandoua.
Vorba zice ca "Cine se trezeste dimineata, departe ajunge." Insa nu e destul ca ne trezim in timpul anului dupa alarma desteptatoare, trebuie sa o facem si in concediu? Ideal ar fi sa lasam organismul sa-si regleze singur orele de somn de care are nevoie si sa ne culcam si trezim cand acesta ne spune ca este cazul. Insa cum nu traim intr-o luma perfecta iar normalitatea este doar un fir rosu de la care incercam sa nu ne abatem prea mult, putini isi permit sa aiba vacante in care sa faca ceea ce le spune corpul si nu mintea. Iar daca ai si copilul/copiii dupa tine, chiar nu ai prea multe optiuni.
Dupa ce ai petrecut zile intregi cautand 
Ruxandra mea are aproape 5 ani si inca se mai agata de jucarii pentru cei mai mici decat ea. Indiferent ca suntem la un loc de joaca sau prin magazine, ii place sa se uite la plusuri (niciodata nu le-am inteles rostul, ea nu se joaca cu ele decat foarte rar si nici nu doarme cu vreo unul; dar avem o cutie intreaga ...), la zanganele si tot felul de nimicuri. La fel face si cu 
A fost intr-o perioada o campanie la televizor in care se vorbea despre alaptarea la san. Avantajele sunt atat de multe incat nu am inteles de ce unele mame aleg in mod constient sa nu alapteze. Asta pana cand m-am vazut si eu in brate cu nou-nascutul bebelus si am inteles ca dependenta bebelusului de mama este dureroasa, enervanta si stresanta. Insa fiecare mamica alege cum sa reactioneze la acest stres. Pe de alta parte, am inteles ca e doar o perioada din viata mea, trebuie sa rezist si sa fiu optimista, poate chiar sa caut si sa gasesc bucurie si momente frumoase in aceasta dependenta, care oricum se va termina si vor ramane doar amintirile din ea.
Asa a si fost. S-a terminat mai repede decat as fi vrut, chiar si cu ajutorul
Cand ai bebelus ajungi sa indragesti toate lucrusoarele lui. Si ele reprezinta o noutate iar dimensiunile de piticut chiar sunt amuzante pentru un adult. Ma refer in primul rand la hainute si