19
2018
Dragele mele, am decis ca in lunile Iulie si August ale acestui an sa nu mai organizez concursul de fidelitate. Multe dintre cititoare sunt in concediu si scade numarul de raspunsuri la intrebari si articole. Este si normal ca in aceasta perioada sa petrecem cu totii mai mult timp cu familia si prietenii, in natura sau facand diverse lucruri, decat sa stam in online.
Asadar, urmatorul concurs va fi in luna Septembrie. Eu voi fi prezenta in continuare pe blog, pe pagina lui de Facebook si in casutele vostre prin newsletter. Le multumesc celor care urmaresc blogul, indiferent de metoda aleasa.
Pana revin cu urmatoarea editie a concursului de fidelitate, va invit sa imi povestiti despre hobby-urile voastre. Ce va place sa faceti atunci cand nu munciti? Ce faceti de placere si pentru relaxare? Poate descoperim ca avem mai multe in comun decat cititul revistelor glossy.
[Photo credit: Mohamed Ajufaan pentru Unsplash]
Dragele mele, am decis ca in lunile Iulie si August ale acestui an sa nu mai organizez concursul de fidelitate. Multe dintre cititoare sunt in concediu si scade numarul de raspunsuri la intrebari si articole. Este si normal ca in aceasta perioada sa
Toata lumea a remarcat ultima campanie Hornbach. Nu ai cum sa nu o vezi, nu ai cum sa nu o comentezi. Pentru ca trezeste ceva in tine, iti pune o intrebare care nu te lasa rece: "Mai stii cum e sa simti ca traiesti?" (OK, mai e si trupul gol al domnului din reclama care nu pare a fi deranjat de ranile provocate de pietre, pamant sau ... cuie. Mi se pare mie sau e putin durduliu?)
Campania ruleaza si in Germania si Austria, insa acest detaliu nu are importanta. Mie mi-au atras atentia posterele afisate pe strada, caci de multe ori mi-au poposit ochii pe ele in timp ce stateam la stop. Eu consider ca traiesc si stiu si cum vine treaba asta. Insa daca ma insel? Daca e mai mult de-a atat? Daca ceea ce fac eu nu atinge frumusetea vietii in toata splendoarea ei? Poate imi scapa ceva si nici nu sunt constienta de asta.
E bine si chiar sanatos sa ne punem astfel de intrebari din cand in cand. Ce ne lipseste din viata? Simtim un gol anume pe care nu putem sa-l identificam concret? Nimeni nu cauta constient raspunsul la aceste intrebari decat in momente de rascruce.
Piatra, pamantul, apa, iarba, lemnul. In mainile noastre, aceste elemente prin viata si sens. Nu degeaba se spune ca omul sfinteste locul. Cine are obiceiul sa mai gradinareasca putin, sa faca anumite proiecte prin casa la sfarsit de saptamana stie ce inseamna sa muncesti cu mainile tale si sa obtii satisfactii. Mintea o punem destul la contributie, a venit vremea sa ne adancim si in placerea muncii simple cu mainile.
Iata ce se spune pe Facebook despre aceasta campanie:
Te invit sa-mi spui care te inspira mai mult sa te apuci de un proiect, oricat de mic ar fi el.
Te rog sa nu te iei de manichiura domnului din reclama, chiar nu are rost.
Va povesteam odata ca m-am apucat de pictat. Mai mult in joaca, la rugamintea Ruxandrei sa ii termin un desen de care se cam plictisise. Nu a apucat sa-mi zica de doua ori si am lasat totul balta si m-am asezat la masa de activitati. Am stat acolo mai mult de o ora, fara sa am nevoie de nimic, pictand pagina dupa pagina. Cand m-am oprit, mi-am dat seama ca timpul a trecut foarte repede si ca ma simt relaxata (nu m-a deranjat nimeni, fiind surprinsi ca sunt asa de prinsa in activitatea asta). Insa sentimentul cel mai neasteptat a fost cel de implinire. Ciudat, nu?
Nu am facut decat sa folosesc o pensula veche, niste acuarele in culori frumoase si o carte de colorat de-a fiica-mii. Nimic spectaculos, nimic fantastic. Insa de atunci tot repet experienta, cam la cateva zile, caci sentimentul de implinire este ... priceless, vorba reclamei.
De atunci nu-mi da pace un gand: fiecare dintre noi, indiferent de sex, varsta, ocupatie, etnie etc. ar trebui sa practice o forma de arta. Si, slava Domnului, arta se regaseste in atatea forme minunate incat este loc pentru fiecare sa-si aleaga arta prin care sa se exprime. Chiar si arta culinara este una dintre ele, atunci cand este practicata exact ca o arta si nu pe banda rulanta dupa poftele & nevoile trupului.
Care e primul gand care tocmai ti-a venit? Nu ai timp de "prostii"? De fapt, accentul cade pe timp si nu pe "prostii". Da, cu totii ne plangem de repeziciunea cu care se scurge timpul. Firmele sunt primele care vaneaza fiecare minut din timpul angajatilor folosind solutii de time management (ca cea de la 
Nu credeam ca o sa ajung vreodata sa-mi placa sa ma joc cu jocuri de copii. Dar uite ca o fac, nu ca sa ii arat neaparat copilului cum se face, ci pentru ca vreau sa stiu pe ce anume am dat banii, daca ii place si daca merita cultivat acest tip de joc. Orice ii cumpar sau primeste, trece intai prin mainile mele sau ale sotului, ca sa ne lamurim despre ce este vorba. Si, una peste alta, ajung sa ma acapareze jocul, sa imi placa si sa o antrenez si pe fetita. Ce-i drept, daca mie nu-mi place, imi este greu sa ii transmit ei bucuria de a se juca cu el. Asa am patit cu un joc cu paiete, care pur si simplu nu m-a prins intr-un moment bun in care sa am rabdare sa lipesc paiata langa paiata si sa umplem un tablou cu flori.
Alta a fost situatia cand ne-am jucat cu 
Toata lumea are nevoie de un hobby. Multe studii sustin ca hobby-ul influenteaza in mod direct calitatea vietii, nivelul de stres si de multumire de sine. Una dintre partile pozitive ale hobby-ului (oricare ar fi el) este ca inveti lucruri noi. De exemplu, daca iti place gravura, vei invata 
Nu sunt gradinareasa. Am flori pe balcon si pe pervaz dar nu ma vad lucrand toata ziua prin gradina. Mi-am pus chiar niste busuioc intr-o jardiniera, insa nu ma vad stropind vita-de-vie ca sa am struguri pe masa la toamna. Imi place racoarea unei bolti de vita-de-vie din fata casei (eu stau la bloc!) si sa vad cum creste si se dezvolta ciorchinele de strugure pana se cere cules si gustat. Ca tot veni vorba de struguri, sunt o mare amatoare de vin (rosu, demisec sau demidulce) si de suc de struguri. Am luat ieri de la Kaufland si e chiar OK, ne place.
Ma uitam ca exista foarte multe soiuri de 
Cei care-mi citesc blogul de ceva vreme, au ajuns sa ma cunoasca. Aici scriu despre ceea ce-mi place si ce nu, ce-mi doresc si la ce visez.
Deja imi cunoasteti pasiunile despre care tot vorbesc intr-una: imi place sa fac miscare, sa citesc atat carti cat si reviste si sa socializez (de aceea imi plac atat de mult comentariile voastre, chiar si cele contrare).
Am observat ca placerile nu vin niciodata singure. De exemplu, atunci cand sunt la sala vreau ca muzica sa fie pe placul meu; sau cand citesc sa-mi fie cald si sa miroasa frumos in camera; ori cand stau de vorba cu cineva sa fie intr-un loc cu putini oameni si cu muzica buna in surdina (imi place jazz-ul si Michael Bublé). Insa in viata mai sunt si alte placeri, mai ales culinare ... 
De fiecare data cand vad ceva tricotat sau impletit, un mic spiridus imi sopteste sa ma apuc si eu de un astfel de sport, chiar de maine. Imi plac foarte mult articolele de vestimentatie impletite sau tricotate - si aici salut puloverele-rochie care m-au salvat iarna asta de la plictiseala - si ma simt in stare sa creez si eu astfel de lucrusoare frumoase.
Insa nu stiu de unde am astfel de porniri. Cand eram la scoala, la ora de lucru manual, ne-au invatat sa impletim insa eu am descoperit ca nu am niciun fel de indemanare in acest sens: nu am reusit sa fac nici macar un fular pentru furnici. Nimic. Ori erau ochii prea stransi pe andrea, ori imi transpirau mainile, ori imi piereau entuziasmul si rabdarea. Asadar nu s-a ales nimic de investitia mea de atunci in andrele si bobine.
In schimb mama, a balansat acest deficit. Impletea cam tot ce vedea prin reviste si-i placea: pulovere, fulare, sosete, jachete, bluze, veste. Le mai am si acum. Mi-a impletit odata si o rochita pentru papusa mea; si pe asta am pastrat-o, i-o dau Ruxandrei sa se joace cu ea peste cativa ani.
Acum, nu-mi mai permite programul zilnic sa ma apuc de impletit. Dar daca Ruxi o sa faca lucru manual la scoala si o sa invete sa impleteasca, o sa ne luam la intrecere. Poate la maturitate am mai mult talent.
Dar daca nu pot sa le fac, cu atat mai mult imi place sa le port. Am multe haine tricotate in sifonier si le port cu placere de fiecare data. La mai multe! ;;)
