1
2020
Pandemia asta cu Covid-19 a scos la iveală, pe lângă multe alte subiecte, nevoia noastră vitală de mișcare. Mișcarea este sănătate și sănătatea este mișcare. Chiar ieri glumeam cu colegele mele de la sală despre faptul că, dacă nu am veni la sală să facem sport, ne-am anchiloza de tot.
Lăsând gluma la o parte, cu nevoia de sport/ mișcare nu e de glumit. Eu o iau foarte în serios. De aceea, după ridicarea stării de urgență și redeschiderea sălilor de sport, eu am fost printre primele fete care s-au dus la sală. Cu puțină teamă în suflet, recunosc, însă nu mai puteam sta fără să fac aerobic - nicio plimbare prin parc sau joacă cu copiii nu echivalează cu un antrenament la sală (o oră este suficientă), iar acasă nu pot face sport de niciun fel (mă mai amuz cu copiii în fața unor videoclipuri cu zumba pentru copii).
După primele săptămâni de mers la sală, când m-am lămurit că totul e ok, că voi continua să merg la sală pentru că îmi iau și se iau măsuri de siguranță, am marcat momentul cu ceva frumos de la Decathlon. Am comandat online și am ridicat din magazin, căci am simțit că așa e mai bine. Și a fost, precum o zi de Crăciun: noul echipament pentru aerobic s-a potrivit la fix cu entuziasmul meu.
A trecut ceva timp de atunci și merg în continuare la sală. O iau și pe fiica mea, căci îi place, știu că îi face bine și e în siguranță acolo. Am mai încercat noi două să alergăm prin cartier și jurul blocului însă, nefiind ceva organizat și fixat clar în calendar, s-a diluat entuziamul nostru. Pentru că asta face mersul la sală, cu abonament plătit și program fix: te scoate din casă chiar dacă nu ai super chef și ai vrea să faci cu totul altceva.
(Niciodată nu am regretat mersul la sală, deși m-am dus uneori fără chef și mai mult din inerție.)
Acum avem amândouă colanți noi, tricouri și bustiere frumoase, iar Ruxandra și-a luat și niște elastice colorate - toate de la Decathlon. Sincer, echipamentul nou ne alimentează entuziasmul pentru orele de aerobic și face mai ușor de suportat stresul ăsta cu virusul și regulile stricte de igienă.
Ceea ce îți doresc și ție! Dacă ai nevoie de un mic imbold pentru a merge la sală sau a face sport acasă, încearcă un nou echipament. Decathlon are de toate la prețuri bune, nu am fost dezamăgită de calitatea produselor până acum și avem chiar și card de fidelitate.
Bonus: în magazinele Decathlon poți găsi echipamente sportive create într-un mod sustenabil. 
Programul #EcoDesign reprezintă angajamentul Decathlon de a reduce impactul asupra mediului înconjurător, începând cu momentul conceperii produselor.
La tine cum merge cu sportul în perioada asta atât de tulbure și confuză?
3 Comments Restul articolului
Am pofitat de vacanta lunga a copiilor si am mai pus cateva intrebari celor doua motate de 9 ani: fetita si nepotica mea. Au trecut repede sarbatorile, insa acum am si acest articol care sa-mi reaminteasca de aceste momente frumoase din copilaria lor.
In calitate de mama a unei fetite ce va implini in curand 8 ani, am purtat deja o discutie cu ea despre epilat. Stie ce inseamna, de ce ma epilez, ce se intampla la salonul de cosmetica, cum arata pielea inainte si dupa. Am avut aceeasi discutie despre epilat si cu alta mama de fata, totul pornind de la intrebarea: ce solutie oferim fiicelor noastre atunci cand va veni momentul sa se epileze pentru prima data?
Premisa acestei discutii este ca o mama vrea sa ofere cea mai buna varianta de epilat fiicei sale iar momentul va veni mai repede decat s-ar astepta ea. Cand vine vorba de sfaturi despre ingrijire corporala dar si infrumusetare, eu sunt dispuna sa gasesc cea mai eficienta si sanatoasa optiune pentru copilul meu. Nu sunt o mama destul de hippie ca sa pot spune ca am incercat toate variantele de epilat sanatoase, ecologice, bio sau naturale. Asa ca ii voi vorbi copilului meu din propria experienta.
Asadar, nu ii recomand Ruxandrei epilarea cu aparatul de ras; eu am facut-o o singura data cu multi ani in urma si regret si acum. Epilarea cu spuma este o solutie de mega-urgenta, dar nu o recomand nici pe asta. Epilarea cu ceara este dureroasa si nu cred ca ar accepta-o; deja da ochii peste capcand vine vorba de vreo buba sau zgarietura. Asadar, mai ramane doar o solutie eficienta: 
Am profitat de revederea cu ocazia Sarbatorilor Pascale si am pus iar cateva intrebari fetelor. Acum Miruna are 7 ani si 5 luni iar Ruxandra are 7 ani si 4 luni. De fapt, este o diferenta de 46 de zile ori 1 luna si 16 zile intre cele doua verisoare.
De data asta, am abordat subiectul Bogatie. Intrebarile sunt creatie proprie iar raspunsurile sunt sincere, cel putin asa le-am incurajat pe fete. Le-am spus de la inceput ca nu exista raspunsuri bune sau gresite, ci doar parerea lor pe un subiect iar sa discutam despre bogatie este chiar amuzant.
Iata discutia intreaga noastra:
Una dintre "bucuriile" de a fi mamica de copil mic este ca, exact cand ti-e lumea mai draga - a se citi ca ai mult de munca pentru job, plus curatenie in casa pentru Sarbatorile Pascale care se apropie - se lasa cu febra si stat acasa. Mi s-a intamplat destul de recent un astfel de episod si nu vreau sa-l tin numai pentru mine.
Sa presupunem ca trebuie sa stai acasa cu copilul ce are si febra si muci si tuse - tot tacamul. Cunosc sentimentul de dezamagire si mila, insa trebuie sa trecem peste ele si sa ne asiguram ca zilele de stat acasa (2-3-5) nu devin generatoare de frustrari si suparari.
Din propria experienta, am intocmit cateva sfaturi de supravietuire unei astfel de perioade destul de grele:
Cand o intreb pe fiica-mea Ruxandra ce ar vrea sa se faca cand o sa fie mare, imi spune ca doctor de animale sau de copii. De ce doctor de copii? Pai e clar, are la scoala o asistenta medicala tare frumusica si blanda. Iar despre doctorul de animale ... mi-a spus ca ii plac mult animalele si vrea sa le ajute (multe desene animate sunt cu animale sau scot in evidenta bunatatea si respectul fata de animale). Problema ei era cum ar putea sa faca o facultate despre animale si una despre oameni in acelasi timp. I-am promis ca o ajut eu in privinta asta!
Nepotica mea nu vrea 
Mai particip si eu din cand in cand la concursuri si, destul de rar, mai si castig. De regula nu particip daca premiul nu ma motiveaza si nu mi-l doresc cu adevarat. Dar cine poate refuza o invitatie la film? La capitolul asta ... m-as duce la toate filmele care ruleaza la cinema. Si uite asa m-am trezit la avantpremiera filmului The Peanuts. Ruxandra a fost extrem de incantata, desi nu stia despre ce e vorba (nu intra in categoria filmelor promovate de Disney, Minimax sau Nickelodeon). Cu atat mai bine, o schimbare placuta de personaje si ritm!
Multumirile revin 
Discutiile despre copii si televizor sunt nenumarate. Le ascult, dar nu ma bag in niciuna dintre tabere caci stiu ca nici nu-i interzic dar nici nu se uita cu orele la desene animate. Pana cand, intr-un weekend in care s-a adunat multa treaba de facut prin casa, am lasat televizorul deschis la desene animate si mi-am vazut de ale mele. Sotul era si el prins cu d-ale lui, asa ca fiecare si-a vazut de treburi si ne-am vorbit doar cand am stat impreuna la masa. La sfarsitul zilei de sambata, ne-am dat seama ca Ruxandra s-a uitat toata ziua la TV, tacuta uneori sau foarte vocala cand erau cantecele ori era ea prea obosita. Seara avea ochii rosii, zicea ca o durea capul, si cand am intrebat-o ce a vazut frumos la TV azi, mi-a zis ca nimic. Nici macar nu am apucat sa stam de vorba asa cum facem noi de obicei, era agitata si fara chef de ceva anume.
Asa ca am decis ca duminica sa ne facem de treaba prin afara casei, iar in seara aceea am decis ca toata saptamana ce va urma sa nu deschidem televizorul. Tragedia nu era prea mare, era vorba doar de orele de dupa scoala si munca. Insa tot s-a lasat cu lacrimi si o mie de de ce?-uri, de parca ar fi cazut cerul pe ea. Pentru a-i arata ca nu e chiar atat de rau sa nu te uiti la TV, i-am indeplinit o dorinta mai veche si am chemat Elefantul verde sa ne aduca jocul LEGO cu tematica Frozen. A venit chiar a doua zi, ceea ce a usurat povara asteptarii. Evident ca am ales impreuna produsul de pe site, am pus-o sa tasteze ea numele jocului, i-am privit admiratia din priviri in timp ce se incarcau rezultatele cautarii. A vazut imediat ca jocul este redus (pentru ea, cifra 8 pare destul de mare :) ), am plasat impreuna comanda, fara graba, ca sa simta ca a facut si ea ceva in acest proces. Chiar a fost incantata si a spus ca este foarte usor sa cumperi online (mai ales cand urmaresti 
Sunt mamica de fetita. Nu stiu cum e la voi, insa Ruxandra mea e tare cocheta si nu accepta sa se imbrace oricum (stie sa se asorteze, cred ca are o gena care nu-mi apartine, caci nu am invatat-o niciodata cum sa se imbrace). Nici macar prin casa nu se imbraca cu hainele de casa - da, avem si din alea, o categorie aparte.
Totul depinde cu ce se joaca prin casa: daca se uita la desene animate sau seriale, cu siguranta va purta o fusta sau o rochie si pantofiori, ciorapei ... tot tacamul. Ma pune sa ii aranjez parul dupa cum vede la TV, in functie de ce personaje sunt pe acolo. Si o las, caci oricum hainele ii raman mici, la petreceri sau alte ocazii deosebite nu prea mergem; consider ca ar fi o greseala din partea mea sa nu o las 
Ce stii despre jocurile Lego? Eu stiu ca pot crea un anume drag care te tot face sa le cauti, sa te interesezi de noi modele si sa le scoti mereu din sertarul cu jucarii pentru a le asambla si dezasambla. Prima data m-am jucat cu unul cand eram intr-o vacanta cu familia, cedand ispitei de a cumpara un set Lego Friends pentru Ruxandra ce avea atunci vreo 3 anisori. I-am luat jocul ca sa stea linistita in timpul unei cine la restaurant, insa ne-am ales cu mult amuzament in familie; chiar ajunsesem sa asamblam scena cu randul, eu si sotul meu, Ruxandra fiind mult prea mica pentru a manui micutele piese (ulterior am aflat ca exista si Lego Duplo pentru varsta ei).
Nu pusesem in viata mea mana pe un joc Lego pana atunci, desi stiam din reclame despre ce este vorba. Dupa ce desfaci cutia, iti dai seama ca pe copilas trebuie sa-l inveti fiecare pas in parte: sa citeasca instructiunile, sa gaseasca piesele necesare fiecarui pas, sa le potriveasca ca in imaginile din pliant. Partea buna este ca totul este explicat prin poze, deci nu necesita interventia unui adult. Partea mai dificila este ca iti trebuie ceva indemanare sa le potrivesti bine, de aceea am preferat sa o ajutam decat sa tot pescuim piese Lego de pe jos.
Insa ne-am straduit sa o implicam cat mai mult in joc si am invatat-o si apoi lasat-o sa descifreze ea singura pliantul, sa caute piesele si sa-mi spuna care este pasul urmator. A fost extrem de incantata de reusita ei, la fel de mult ca si noi.
Acum vad ca apar tot felul de jocuri noi, inclusiv calendar de Advent, pe 