22
2013
De fiecare data cand merg la sala fara chef si fara pic de vlaga (trag de mine la propriu si ma gandesc tot drumul spre sala cum sa ma recompensez pentru efortul depus), toata starea mi se schimba dupa primele 5 minute din ora. Muzica tare, sariturile energizante, echipamentul colorat, concentrarea exclusiva pe miscarile corpului meu - nu stiu exact care motiv e mai puternic insa cu siguranta cheful de sport imi revine si ma mobilizez. Niciodata nu mi-a parut rau ca am fost la sala si de fiecare data am plecat de acolo mai relaxata (mental), mai optimista, cu chef de treaba si idei de notat in carnetel |DA| .
Ma amuza cand vad unele fete care nu au nicio treaba cu aerobicul: nu tin ritmul, nu fac exercitiile corect, nu sunt atente cand se schimba exercitiul sau ritmul, se uita intr-una la alte fete din jur si le analizeaza, nu fac eforturi prea mari sa se corecteze si sunt luate prin surprindere cand vine antrenoarea la ele si le arata miscarea corecta. Totusi e bine ca persevereaza! (more…)
De fiecare data cand merg la sala fara chef si fara pic de vlaga (trag de mine la propriu si ma gandesc tot drumul spre sala cum sa ma recompensez pentru efortul depus), toata starea mi se schimba dupa primele 5 minute din ora. Muzica tare, saritur
Etichete: atitudine • fitness • ingrijire • machiaj • relaxare • sport
9 Comments Restul articolului
9 Comments Restul articolului
[poll id="88"]
Am remarcat in filmele americane multe aluzii la maratoanele ce se organizeaza acolo cu diferite ocazii si pentru diferite cauze. Americanii se mandresc cu maratoanele lor si la fel si trebui sa facem si noi. Numai ca la noi nu prea sunt mediate.
Intotdeauna am crezut ca trebuie sa fii un om deosebit pentru a aprecia puterea pe care ti-o da participarea la un maraton: planificarea, antrenamentele fizice, pregatirea psihica, alegerea echipamentului, incurajarile si suportul familiei si a prietenilor - trebuie sa le ai pe toate pentru a te bucura la maxim de oportunitatea de a alerga la maraton. Maratoanele nu sunt pentru oricine. Nu participi pentru bani sau premii, ci pentru sanatatea ta si pentru a-ti demontra ca poti.
Cred ca toamna este sezonul maratoanelor in Romania. Nu-i nici prea cald si nici prea frig, iar lumea s-a intors din concedii in forma si cu mult chef de alergat. 
Vara asta am avut ocazia sa ma plimb putin prin tara, in cautare de locuri mai racoroase decat Bucurestiul-cel-fierbinte-si-prafuit, iar bugetul nu mi-a permis sa pun la bataie pasaportul.
La un moment dat stateam la o terasa intr-un oras nu tocmai mic si-mi ajunge la ureche o mica barfa: se pune la cale alcatuirea unei noi echipe romanesti de fotbal care sa functioneze dupa alte reguli: 
E vara. Cald. Prea cald. In oras e si mai cald. Cand s-or inventa masini enorme de aer conditionat care sa ne racoreasca orasul? Ups, am uitat, exista de cand lumea si se numesc copaci. Sau pomi. Sau arbori. Au multe nume insa sunt putini la numar in Bucuresti.
Probabil la asta s-au gandit si cei care au gasit un antidot interesant la toropeala verii: 