5
2019
In newsletter-ul de luni am inserat un citat ce mi-a placut mult si vreau sa il gasesti si aici cand ai nevoie de putina motivatie si o reamintire gentila. Citatul apartine lui Gabrielle Bonheur Chanel (aka Coco) si nu are musai legatura cu moda, dar se aplica multor aspecte din viata.
Nu-ţi pierde timpul bătând într-un perete, în speranţa că se va transforma în uşă.
Timp, speranta, perete, transformare, usa.
Este vorba de acele momente in care este cazul sa spunem stop si sa schimbam directia. Un perete nu se va transforma niciodata in usa. Si nici nu cred ca intentia lui Dumnezeu este sa ne faca pe tot sculptori de usi cand, de fapt, el ne indeapta pasii catre toate usile de care avem nevoie ce se vor deschide oricum in fata noastra.
Acest citat te poate ajuta sa intelegi daca in prezent este vreun perete la care bati in speranta ca se va transforma in usa. A te opri si a te intoarce cu spatele la perete, schimband directia, este cat se poate de OK. Lasa gura lumii sa vorbeasca, caci nu e vorba de viata ei ci de viata ta. Decizii tale te afecteaza in primul rand pe tine.
E nevoie de curaj pentru a admite ca peretele nu va fi niciodata o usa. Dar si de mai mult curaj pentru a asculta inima & intuitia intai si apoi mintea.
Tu cum interpretezi acest citat? Te ajuta in vreun fel acum in viata ta?
[Poza nu are legatura directa cu articolul, insa imi plac mult florile galbene si tocmai ce a inceput sezonul lor. Sa ne bucuram de ele!]
In newsletter-ul de luni am inserat un citat ce mi-a placut mult si vreau sa il gasesti si aici cand ai nevoie de putina motivatie si o reamintire gentila. Citatul apartine lui Gabrielle Bonheur Chanel (aka Coco) si nu are musai legatura cu moda, dar
Cu nu-stiu-ce ocazie, am primit 
Nu obisnuiam sa ma dau cu crema pe corp pana cand am invatat ca pot transforma ritualul de ingrijire a corpului in ceva cu totul special pentru mine. Pentru ca sunt preocupata de dezvoltarea personala, am aflat ca noi femeile avem acest atu - ingrijirea corporala - pe care il putem folosi la maxim in avantajul nostru.
Asa ca mi-am facut un ritual personalizat (era secretul meu pana acum, insa vi-l povestesc si voua) care sa ma faca sa ma simt bine cu adevarat.
In primul rand, am ales cremele de corp de la Yves Rocher din mai multe motive:
- aromele sunt atat de diverse ca nu apuc sa ma plictisesc de vreo una (colectiile de sarbatori sunt cu adevarat speciale)
- pot alege dintre diverse texturi: balsam nutritiv, lapte parfumat, lapte hidratant, crema delicata, lapte catifelat, ulei satinat, lapte reparator
- tot ce am incercat pana acum miroase sublim
- preturile sunt OK, avand in vedere calitatea ingredientelor si notorietatea marcii (imi place sa profit de reduceri)
- toate produsele au peste 93% ingrediente de origine naturala.
In al doilea rand, in timp ce ma dau cu crema pe brate, decolteu, abdomen si picioare, sunt foarte prezenta, nu imi zboara gandul aiurea. Ma bucur de parfum, il inspir adanc, si imi dau voie sa ma felicit pentru alegerea facuta. Simt textura in palma si pe piele, ma concentrez asupra ei.
Apoi ma gandesc ca intinderea cremei pe pielea mea e ca si cum mi-as pune o armura formata din tot ce este pozitiv pentru mine: incredere, feminitate, bucurie, frumusetea vietii, misterul etc. Indiferent de cum mi-a fost ziua, in acele momente ma simt norocoasa ca exist, ca am o casa si familie, ca am un moment de liniste pentru mine, ca am acces la produse cosmetice in care am incredere, ca in fiecare seara imi fac ritualul de dus la care tin atat de mult.
Asa cum Super Woman si Wonder Woman au costumul lor, asa il am si eu pe al meu, aplicat direct pe piele. Ma simt invincibila pentru ca am tot ce v-am povestit mai sus. Am armura mea invizibila, am costumul meu special (mai e si parfumat pe de-asupra, doar sunt o doamna!). Il intind bine pe piele, il masez pana devine tot una cu pielea mea; cuvintele sunt magice iar crema imi reaminteste ca sunt protejata.
Bineinteles, copiii ma mai intrerup; ii las sa miroasa crema si ii asigur ca mami-wonder-woman se intoarce la ei in cateva minute. Uneori cred ca ma intrerup doar ca sa ii las sa miroasa crema :scratch: . Va povestesc alta data ce face cel mic daca apuca sa-si bage degetele in crema.
Am renuntat sa spun: eh, ma dau si eu cu crema, ceva bun tot o fi acolo. Nu, nu, nu e asa. Este ceva bun pentru ca ma asigur eu sa fie bun: am incredere in produs (contine peste 93% ingrediente de origine naturala) si stiu ca gestul meu este mult mai mult decat aplicarea unui lapte de corp. Las listele si grijile deoparte si ma concentrez sa pun bine armura pe mine: increderea si feminitatea sunt acum de partea mea, frumusetea si bucuria vietii ma inconjoara si ma incanta. Am nevoie ca la finalul zilei sa imi reamintesc toate astea.
Asadar, acesta este secretul meu. Am sa-l impartasesc si fetei mele cand va fi mai mare. Fiecare gest facut de noi poate avea semnificatia pe care i-o dam noi. Bineinteles, tu poti sa folosesti ce cuvinte vrei, ce te ajuta sa te simti mai bine (le poti ajusta pe parcurs si schimba de la o zi la alta).
Nu uita, costumul de Super Woman este doar al tau si ti-l croiesti cum vrei tu. Nimeni nu trebuie sa stie de el, doar tu si cu mine. :yes:
Care este crema ta preferata de corp din gama Yves Rocher?
Daca nu ai descoperit-o inca, te invit sa iti faci 
Mai obligat, mai fortat, romanii au inceput sa recicleze. Vorba aia: daca-i musai, cu placere!
Asadar, ce e de facut? De unde incepi? Daca tot ai ajuns aici, profita de experienta mea intr-ale reciclarii si ia aminte de urmatoarele sfaturi.
(Poate unii procedeaza altfel, nu exista cale buna si cale gresita, ci doar a recicla sau a nu recicla :good: ).
Dragele mele cititoare ale blogului, am pentru voi (si pentru mine) o veste buna, ca de inceput de an: am decis sa colaborez cu Yves Rocher si sa devin lider de echipa de clienti ai acestei marci de produse cosmetice. Folosesc produsele lor de multi ani, le vorbesc de bine si le recomand de cate ori am ocazia.
Incepand de azi imi formez o "echipa" de cliente (si clienti, de ce nu?) alaturi de care ne hranim feminitatea si bucuria cu produse Yves Rocher si nu numai.
Sunt extrem de recunoscatoare si bucuroasa de acest nou capitol din viata mea si te invit sa mi te alaturi si tu. Lumea asta este atat de vasta iar calatoria atat de lunga si frumoasa incat avem nevoie de cativa aliati: produse cosmetice de incredere, sfaturi realiste care sa ne inspire si sa ne motiveze, un grup de femei la fel ca noi care stiu sa-si cultive starea de bine.
Echipa mea de clienti Yves Rocher are numele "Feminitatea si Bucuria Yves Rocher", denumire pe care o vei gasi peste tot unde postez pe acest subiect. Clientii din echipa mea:
- primesc consiliere din partea mea;
- indrumare pentru plasarea comenzilor pe site;
- afla primii despre campaniile noi derulate (inclusiv catalogul online) si cele mai bune oferte din campania respectiva;
- primesc suport atunci cand il solicita.
Cu alte cuvinte, voi fi omul tau de legatura cu brandul Yves Rocher, atunci cand va fi nevoie.
Tot ce ai tu de facut este sa te inscrii pe site-ul Yves Rocher folosind link-ul de mai jos, adica sa iti faci cont de client si sa dai comenzi de acolo.⬇
Am ales sa impart cu tine mesajul lui Oprah pentru inceputul acestui an pentru ca sunt 100% de acord cu el. Nu numai ca sunt de acord cu el, ci il traiesc si il pun in practica zi de zi. Nu se poate altfel, nu mai este cale de intoarcere catre vechiul fel de a trai.
Si ca sa nu iti vina in cap intrebarea "Cine-i femeia asta de ne spune noua cum sa traim, cum sa vedem lumea?", o las pe Oprah sa te trezeasca din amorteala. Mesajul ei este postat pe site-ul sau, il gasesti acolo intr-un video in limba engleza.
Am sa incep cu concluzia: puterea de a inainta in viata se afla in noi. Aceasta este o lectie profunda ce nu are niciun efect daca e doar recitata. Ce inseamna puterea este in mine? Ce inseamna pentru mine a inainta in viata? Se afla in mine unde mai exact?
Eu mi-am raspuns la aceste intrebari si te invit sa o faci si tu. Dimineata sau seara, in loc sa bei cafeaua sau sa iei cina in fata televizorului, ia o foaie si un pix si noteaza intrebarile mele si raspunsurile tale. Eu asa fac, pot bea si manca in timp ce scriu si imi place ca atunci mi se clarifica gandurile si castig timp cu mine insami (cine are copiii stie cat de haotica poate fi viata).
Hai sa vedem 
Salutare! In calitate de sotie si mama a doi copii, gestionarea rufelor si a hainelor are loc zilnic si imi ocupa mult timp. Prea mult timp, zic eu, pentru ca ma ocupam numai eu de asta, pana recent. Si nu este corect sa imi asum eu toata responsabilitatea pentru toate rufele familiei. Si cand zic rufe ma refer la hainele care trebuie date la spalat, sunt date la spalat, sunt spalate, sunt uscate si stranse, apoi sunt puse la locul lor.
Cand m-am maritat si am decis sa am o familie cu copii, nu m-am abonat la rolul de spalatoreasa si menajera. In niciun caz! Si nicio femeie nu cred ca isi doreste sa isi asume 100% acest rol, decat daca ea insasi ia aceasta decizie si se informeaza asupra consecintelor pe care si le asuma.
Sotiile si mamele nu sunt menajere! Ele organizeaza aceasta parte a traiului in aceeasi casa, dar asta nu inseamna ca trebuie sa faca ele totul. Eu una m-am saturat de atatea rufe si haine si ordine si am decis sa nu mai port totul pe umerii mei. Eu mi-am pus totul in cap (mare prostie rolul asta de sacrificiu), acum eu imi dau jos totul de pe umeri si impart cu membrii familiei care sunt destul de mari (sotul si fata) sa faca cate ceva prin casa. Cu totii suntem responsabili pentru bunastarea noastra, inclusiv pentru starea hainelor pe care le purtam.
M-am gandit mult cum sa impart atributiile legate de spalatul rufelor cu restul familiei. Si nu mi-a fost greu, pentru ca imi este clar ce trebuie sa poata faca un adult sau un copil ce primeste educatie acasa.
Iata obligatiile membrilor familiei:
- sa puna hainele murdare in cosul de rufe din baie (nu pe jos in baie, nu pe langa cos, nu aruncate prin casa in speranta ca le ridica mami si le duce la spalat).
- sotul sa ma ajute la stransul rufelor de pe sarma (pentru ca este mai inalt decat mine si nu trebuie sa se mai urce pe scara) sau fata sa ma ajute atunci cand ii cer asta.
- sa isi impatureasca fiecare partea lui de haine, asa cum considera ca trebuie sa fie aranjate frumos (fiecare cu metoda lui, caci fiecare are dulapul lui organizat dupa bunul plac).
- sa isi puna fiecare hainele in dulap, pe categorii (deja sunt aranjate asa).
Cum ti se pare asta? Ceva complicat si nerezonabil? Daca un adult nu este in stare sa-si tina hainele in ordine sau nu stie ce are de facut cu ele odata ce sunt murdare, e cazul sa-si asume aceasta responsabilitate si sa invete. Eu una nu vreau sa am copii care nu stiu sa-si ingrijeasca hainele si depind de altii sau, mai rau, sa-si cumpere haine noi cand nu mai au nimic curat in sifonier (iti aduci aminte de scena din Teoria Big-Bang, nu?).
Am si eu obligatiile mele:
- ma ocup de hainele baiatului mic, care e mult prea mic pentru aceasta activitate
- ma ocup de rufele ce tin de casa (lenjerii de pat, prosoape etc)
- sortez hainele din cosul de rufe
- le spal in masina de spalat
- sunt atenta sa nu le stric la spalat (mai verific etichetele din cand in cand)
- le pun la uscat pe balcon
- le strang dupa ce se usuca (daca nu o face sotul)
- le impart in categorii pentru ca fiecare sa se ocupe de partea lui (ii anunt din timp ca diseara sau maine dimineata, de exemplu, ne vom ocupa de hainele curate)
- duc la spalatoria ecologica hainele pe care nu le pot spala in masina de spalat; le si iau, daca nu ii este mai usor sotului cand merge cu masina
- daca este ceva de calcat, vreau sa fiu anuntata in timp util si nu cand ne imbracam ca sa iesim din casa; in aceasta situatie, fiecare isi calca singur hainele si-si asuma lipsa de organizare si comunicare
- cumpar 
Te-ai intrebat vreodata ce inseamna succesul in viata?
Canalele de media ne livreaza zilnic exemple de oameni care sunt considerati de catre societate ca fiind de succes (cel putin in anumite arii ale vietii lor), insa stii cu adevarat ce inseamna sa fii de succes?
Care sunt criteriile dupa care este bine sa te evaluezi pentru a vedea cat de implinita este viata ta? (E mai bun un set realist de criterii, decat comparatia cu altii.)
Fiecare dintre noi, cel putin de doua ori pe an - de Revelion si de ziua de nastere - ne gandim retrospectiv la viata si o comparam cu a celor din anturajul nostru.
Si eu fac lucrul asta si, dupa cativa ani de suferinta pentru ca nu eram la fel de realizata si deosebita ca cei din jur, m-am gandit sa verific lentilele prin care ma uit la succesul asta. Cu alte cuvinte, sa schimb perspectiva.
Ascultandu-l pe minunatul Robin Sharma, s-a lipit de mine definita lui cu privire la succesul in viata si am imprumutat setul lui realist de criterii.
Rezolutiile de la inceput de an au capatat o reputatie proasta. Se spun multe, se declara intentii, insa se fac putine in realitate. Si astfel apare dezamagirea si demotivarea. Daca ai trecut si tu prin procesul asta, nu-ti face griji, nu esti singura. Chiar si eu am liste intregi cu rezolutii scrise la inceputul agendelor din anii trecuti insa cu putine rezultate in viata de zi cu zi. Revista Forbes a studiat problema si a aflat ca doar 8% dintre cei ce-si stabilesc rezolutii la inceput de an le si indeplinesc.
Asa ca lumea s-a orientat catre ceva mai simplu: cuvantul anului. Este vorba de un mod total diferit de a-ti mentine concentrarea pe parcursul intregului an si a obtine rezultatele dorite. Este un fel de fir rosu care te va ghida si re-echilibra pe parcursul anului.
Iata cum functioneaza aceasta metoda: in locul listelor cu rezolutii, planuri si dorinte marete, uneste totul sub un singur cuvant. Simplitatea are o forta inegalabila. Cercetatorii intr-ale productivitatii au ajung la concluzia ca nu este bine sa ne concentram pe mai multe lucruri deodata, ne scade randamentul si pierdem inutil energie. In schimb, focusul pe un singur cuvant rezolva aceasta problema si iti ofera un ghid, ca un far luminos, ca o busola corecta pentru tine.
Cuvantul meu pentru anul 2019 este claritate. Aceasta este busola mea, farul meu, ghidul meu, firul meu rosu. Voi cauta ca tot ceea ce fac si gandesc sa fie privit prin lupa claritatii. Aduce aceasta actiune mai multa claritate in viata mea? Imi este clar ce vreau sa obtin? Simt ca am nevoie de mai multa claritate in viata, caci in ultimii ani mi-am imprastiat atentia si actiunea in mult prea multe directii care nu mi-au adus nimic bun sau util.
Care este cuvantul tau pentru 2019? Daca nu ti-ai ales unul, foloseste aceasta ocazie si alege-ti acum un cuvant reprezetativ pentru 2019. Un cuvant in care jurul caruia sa-ti centrezi intreaga viata timp de 1 an de zile.
Dupa ce l-ai ales, scrie-l in cateva locuri din casa, pe laptop, in agenda; declara-l in social media si pune-ti pe telefon un screensaver care sa contina acel cuvant. Poate iti cumperi un tricou imprimat sau un accesoriu care sa iti reaminteasca tot anul de cuvantul ales.
Foloseste agenda sau calendarul pentru a-ti centra toate activitatile in jurul acestui cuvant. Urmatoarele 365 de zile vor deveni un efort constient de a trai conform cuvantului ales, de a-l aduce in realitatea vietii tale. Cand ai timp, contempleaza putin pornind de la cuvant si scrie ideile care-ti vin. Aceste este un exercitiu foarte puternic.
Acum ai cuvantul anului 2019 care sa-ti defineasca urmatoarele 12 luni (precum culoarea anului aleasa de Institutul Pantone) si conform caruia sa-ti traiesti viata.
Un cuvant, un an ! :joy:
P.S. Pentru cine are nevoie de traducere, iata ce scrie in poza de la inceputul articolului: "Claritatea vine din a sti ceea ce vrei si a actiona in acea directie. Universul te ghideaza si te ajuta in fiecare pas pe care il faci."
Bine te-am regasit in 2019! Iata ca a venit vremea pentru un nou inceput. Desi la mine se simte mai mult ca o continuare mai plina de forta a ceea ce am inceput in 2018.
Toata lumea vorbeste zilele astea despre rezolutii. Ni le stabilim la inceput de an, in momentele in care avem mintea limpede si inima plina de speranta, si ne concentram pe ele pana incepe sa ne prinda iar valtoarea muncii si a treburilor. Apoi speram sa nu le uitam si sa ne tinem de ele asa cum ne-am promis.
Eu inca nu mi le-am stabilit pe ale mele, caci nu imi sunt clare niste lucruri. Lucrez asupra acestor aspecte si urmaresc sa aduc mai multa claritate in intelegerea mea. Poate ca e si asta o rezolutie: sa aduc mai multa claritate in perspectiva mea asupra proprie-mi vieti.
Bineinteles, raman valabile regulile de stil de viata pe care le-am avut si pana acum.
Insa te ascult pe tine daca vrei sa ne povestesti - mie si restul cititoarelor - despre ce ti-ai stabilit la inceput de acest an. Ca sa pornesc conversatia, te ajut cu o intrebare.
[poll id="268"]
La inceput de an vorbim despre rezolutii. Ori in sinea noastra, ori in gura mare - adevarul este ca iti plac inceputurile proaspete, promisiunile unei schimbari in bine si sentimentul acela minunat cum ca orice si totul este posibil sa fie mai bine in viata ta.
In ultimii ani nu mi-am mai stabilit rezolutii la inceput de an din mai multe motive:
- nu m-am mai gandit la ce imi doresc eu;
- mi se parea obositor sa imi propun aceleasi lucruri pe care mi le doream si in trecut si sa nu se manifeste nimic in realitate;
- lumea tine socoteala la ce spun ca fac si dreg si ma intreaba cand mi-e lumea mai draga despre planuri, iar mie nu-mi place deloc sa fiu iscodita si trasa la raspundere pentru ce nu am facut in viata mea. De parca ar fi posibil ca cineva sa inteleaga cum este viata mea, traita de mine, zi de zi.
Insa acum ma simt mai relaxata in legatura cu rezolutiile de inceput de an si, pentru ca sunt putin mai inteleapta, imi propun o singura rezolutie: sa clarific exact ce conteaza pentru mine si sa investesc timp, bani si energie numai in ceea ce conteaza cu adevarat in viata mea. Am cateva lucruri clar stabilite si se refera la o baza pe care vreau sa construiesc, nu la ceva maret si final. Nu stiu cum va arata finalul lui 2019, nici nu vreau sa ma gandesc la asta. Insa stiu cum vreau sa ma simt tot anul 2019.
Daca ai chef si timp, mi-ar placea mult sa imi povestesti despre rezolutiile tale la inceput de 2019. Daca sunt mai multe fete cititoare ale acestui blog care au rezolutii in comun, poate ne sustinem si ne sfatuim una pe cealalta. Pana la urma, asta inseamna Smart Glossy: sa avem vise marete insa sa fim si cu picioarele pe pamant pentru indeplinirea lor. Nimic nu cade din cer, ci totul porneste din noi.
La multi ani 2019 si sa auzim numai de bine! :joy:
Am observat ca atunci cand e frig si urat afara, din casa pare ca e mult mai ingrozitor. Personal, nu imi place deloc frigul, sunt nascuta in luna Martie si imi place sa cred ca eu aduc primavara si vremea buna. Insa cand ma uit pe geam si vad cat este de urata vremea, mintea mea face tot felul de scenarii dramatice.
Noroc ca drama asta mentala ma amuza si, atunci cand vine momentul sa ies din casa, pun 100 de cojoace pe mine si ma aventurez in lume. Si atunci am revelatia: afara nu e chiar atat de ingrozitor pe cat credeam; de fapt este chiar ok, se poate merge si rezolva treburi. Si sa nu credeti ca am echipament de iarna profesionist, ca de cosmonaut, care sa ma fereasca complet de vremea rea. Nu, am haine groase normale si ma blindez cat de bine pot cu caciula, fular, manusi, 
Reciclarea face parte din viata mea. M-am obisnuit sa reciclez, inteleg bine de ce o fac, sper din toata inima sa fie cu folos.
Reciclez numai eu: le strang si le car la tomberoanele de reciclat. Sotul zice ca el nu face asa ceva, sa stea sa adune si sa care gunoaie; il las in pace iar eu imi vad de ale mele; uneori ii mai spun in treacat sa puna una sau alta in punga cu reciclate si el o face. Copilul mare stie despre reciclare (a invatat la scoala), mai merge cu mine si arunca ambalajalele fiecare in tomberonul lui. Copilul mic nu are habar de asta, dar cara dupa el cu placere un bidon de apa de 5 litri gol, stie unde mergem cu el si se desparte de el fara prea mult scandal - chiar socializeaza putin cu doamna sau domnul care lucreaza acolo.
Insa subiectul principal al al articolului este altul: am observat ca se aduna foarte multe ambalaje. Extrem de multe! La cateva zile duc o punga de plastic plina cu hartie, ambalaje de plastic, sticle, aluminiu de la conserve sau doze. Chiar am fost atenta la cat de multe si cat de repede se strang si am remarcat ca ritmul este rapid. Orice cumparam vine amblat; dar absolut orice!
Si atunci m-am intrebat: cati bani dau eu pe ambalaje pe care le arunc? Cati bani costa ambalajele pe care le duc la reciclat, gest pentru ca nu primesc la schimb nimic cuantificabil? Sa fim seriosi, reciclatul face bine la moral, dorm mai bine noaptea. Dar nu primesc niciun multumesc pentru ca o fac, niciun ban sau un voucher, niciun copac plantat in cartier sau vreo groapa astupata pe strada pe care locuiesc. Dar o fac oricum si nu imi pare rau, insa astfel de intrebari imi apar in minte din cand in cand.
Dintre cele doua idei discutate mai sus, marimea cantitatii care se strange ma deranjeaza mai mult decat inexistenta recompensei primite pentru efort. Cred ca industria ambalajelor este infloritoare, avand in vedere cate ambalaje arunc numai eu. Si, inevitabil, ajung la intrebarea: chiar sunt necesare toate aceste ambalaje? Da, protejeaza mancarea, dar nu se poate si altfel? Raspunsul este da, se poate si altfel. Acest altfel este pus in practica de cei care si-au propus sa traiasca stilul de viata Zero Waste. In Romania nu stiu niciun exemplu in acest sens (poate ca este cineva care este pe drumul Zero Waste, insa nu a ajuns la urechile mele), insa in strainatate sunt foarte multe (daca te intereseaza subiectul, gasesti multe clipuri pe Youtube si exemple pe Instagram sau Facebook).
Incet-incet, acest Zero Waste subiect ma intereseaza tot mai mult. Stiu ca ambalajul vinde produsul, convinge cumparatorul, ofera informatii despre produs si il protejeaza; insa cred ca a venit vremea pentru alta atitudine de ambele parti: si a noastra a consumatorilor care scoatem banii din buzunar si folosim produsele, si a producatorilor care ne pun la indemana tot ce avem si nu avem nevoie.
Va tin la curent cu pasii mei spre viata Zero Waste. Ar fi ceva extraordinar sa pun in practica asa ceva. Te intereseaza si pe tine subiectul?
[Photo by Christian Wiediger on Unsplash]
Intr-o dimineata racoroasa dar insorita de octombrie, pun ibricul cu apa pe foc sa fac o cafea. Doar pentru mine, altii din casa nu beau cafea. Pana fierbe apa din ibric, mai strang una-alta prin bucatarie, admirand albul frumos al masinii de spalat rufe - cu o zi inainte o stersesem bine de tot, caci e montata sub blatul de la bucatarie si se murdareste imediat cu tot ce curge de pe blat, fara sa ne dam seama, inclusiv cu tot felul de firmituri lipicioase. Am constatat ca frumusetea obiectelor mari si albe consta in reflectarea luminii din incapere si luminarea locului; deci e musai sa fie si curate.
Ma rog, m-am felicitat in gand ca am o masina de spalat rufe asa de curata cum n-a mai fost de mult. Scot borcanul cu cafea macinata din frigider, iau ibricul de pe foc si torn prima lingurita de cafea masinata in ibric, luand ibricul de pe aragaz (fereasca Sfantul sa stropesc aragazul curat) si tinandu-l deasupra blatului.
Soc si groza !!! :joy: Vulcan la ibric, nu alta! Toata apa clocotita s-a involburat, a dat pe dinafara si a curs pe blat, peste masina de spalat rufe si pe jos. S-a intamplat atat de repede incat nici nu am apucat sa reactionez cumva.
Nu-mi venea sa cred ca totul s-a umplut de cafea macinata uda. Peste tot era ud si cafea si ... oribil. Ca sa fie si mai interesant, baby boy a intrat in bucatarie sa vada ce fac eu acolo (cred ca am scos un mic strigat speriat, nu sunt insa sigura) si a inceput sa stearga suprafata masinii cu mana. Si sa bage in gura. :whistle:
Dupa ce a incetat sa mi se mai invarta mintea, mi-ar revenit si am incercat sa dreg busuiocul: am mai pus apa rece in ibric, am pus restul cafelei macinate si am pus din nou pe foc. Nemaifiind clocotita apa, urma sa treaca ceva timp pana sa dea iar in clocot - numai bine aveam timp sa sterg toata mizeria. Si am inceput sa sterg si sa bombanesc in mintea mea de cat de naspa e situatia - abia stersesem si curatasem prin bucatarie si chiar eram multumita de cum arata.
Brusc, mi-am adus aminte de ce am invatat la clasa de yoga (multumesc, Andreea!) si am activat imediat recunostinta. In acel moment, eram recunoscatoare ca:
- nu m-am oparit la mana si nu a curs nimic pe mine
- am cu ce sa sterg si sa curat mizeria
- nu a curs peste copilul care era prin zona si asista la "experiment"
- am ocazia sa sterg si mai bine blatul din bucatarie, suprafata masinii de spalat si pe jos
- mai am cafea macinata cu care sa completez paguba
- ma pricep sa fac ordine si curatenie si ma motiveaza cand o fac pentru familia mea
- nu a curs apa si cafea prin locuri unde nu as fi putut ajunge sa curat
Una peste alta, treptat, mi s-a schimbat starea in ceva mult mai ok. Pana la urma, cred ca asta se poate intampla oricui, nu? Momentul neplacut de neindemanare (nu e prima data cand imi fac cafea la ibric sau pun ceva in apa clocotita) a trecut mai repede datorita faptului ca nu am stat sa-l disec pe toate partile: de ce s-a intamplat, cum era mai bine, de ce sunt asa de neatenta etc etc (toata lumea stie judecatile aspre ale egoului).
Pana la urma, mi-am facut cafeaua si am baut-o, ba chiar am avut bucataria mai curata decat inainte. In plus, la finalul zilei am fost testata din nou, de data asta cu vinul pus la fiert in care aveam de adaugat condimente si putin zahar - acelasi ibric, insa l-am luat de pe foc, am asteptat putin si am tinut ibricul desupra chiuvetei ca sa torn condimentele. Vinul s-a involburat dar nu a dat prea mult pe dinafara.
Pacat ca nu era si copilul cel mare langa mine ca sa invete o lectie importanta. Eu n-am de gand sa mai repet patania, asa ca va trebui sa invete lectia pe cont propriu, daca va fi cazul.
V-am povestit si voua, poate va amuza putin si va inveseleste ziua.
Insa partea cea mai importanta este morala: recunostinta salveaza situatia. Intotdeauna! Sau, mai bine zis, ne salveaza de la afundarea pana peste cap intr-o situatie care oricum este neplacuta, urata, enervanta etc. Recunostinta este cea care ne mentine la suprafata, cu mintea clara, cu oxigenul in nari, pentru a nu ne dizolva in tiparele de gandire care ne sufoca: ce neindemanatica sunt, trebuia sa stiu mai bine, cat de mult ghinion pot sa am, iar am murdarit masina de spalat si masa, iar am de treaba in plus aiurea in loc sa fac altceva mai util si mai creativ, etc etc etc (egoul meu este foarte creativ in acest sens, insa ma opresc aici).
Chiar si in cele mai urate si grele momente, am motive pentru care sa fiu recunoscatoare. Aceasta atitudine este ca o masca de oxigen care ma ajuta sa nu ma intoxic cu ganduri negative, sa nu alunec si mai mult spre ceea ce nu sunt: o gramada de etichete si tipare de gandire.
Tu pentru ce esti recunoscatoare in acest moment? Nu trebuie sa fie ceva "maret" si ceva real si valabil pentru tine.
Azi, dupa clasa de yoga, antrenoarea Andreea ne-a dat tema pentru acasa (pentru prima data): ne-a pus sa tragem dintr-un cosulet un biletel ce contine un cuvant pe care sa il punem in practica in fiecare zi timp de o saptamana.
Biletelul ales de mine are cuvantul DARUIESTE! scris pe el. Prima mea reactie a fost: "Ce sa mai daruiesc, cand am atatea de primit? Ce as putea sa daruiesc cand eu astept sa primesc atat de multe de la viata si de la cei din jur?" Apoi mi-am dat seama ce prostie mare a produs mintea mea si a iesit pe gura instant. Bineinteles ca am ce sa daruiesc! Bineinteles ca pot sa daruiesc, o fac cu mare placere.
(Tre sa schimb mindset-ul asta de om care asteapta ceva de la viata si de la altii, nu imi foloseste de loc, ba )
Ca sa am martori la acest experiment (ca sa-i zic asa), scriu acest articol pe blog, iar la comentarii voi trece cele 7 moduri in care daruiesc timp de 7 zile, incepand de azi. Mai bine de atat nu se poate, ca sa zic asa.
Daca vrei sa faci si tu acest exercitiu impreuna cu mine, esti binevenita. Comentariile noastre vor arata si altor cititori ai blogului ca a darui este posibil chiar cand consideri ca nu ai mare lucru; ca schimbarea perspectivei de la cel care asteapta sa primeasca la cel care cauta cat mai multe moduri de a darui este benefica pentru minte si minunata pentru suflet.
Asadar, hai sa daruim impreuna, fara sa asteptam sa primim ceva in schimb. Macar timp de 7 zile, sa vedem ce se intampla, ce se schimba in jurul nostru.
Reciclarea este un subiect sensibil pentru mine. Sunt foarte pornita in aceasta directie, am inteles de la inceput de ce e bine sa reciclez, cum sa o fac, ce anume sa reciclez. Si am facut-o timp de multi ani, strangand intr-un colt din bucatarie tot ce mergea la reciclat si carandu-le doar eu atunci cand era cazul. Indiferent de vremea de afara, duceam materialele la reciclat caci altfel ma copleseau in casa. Si asta a fost o lectie invatata rapid: mai multe materiale mergeau in punga pentru reciclat decat in cosul de gunoi.
Apoi lectia s-a intrerupt pentru ca au disparut containerele de la locul lor. Nu stiu care a fost povestea lor insa, intr-o zi, m-am trezit cu pungina in mana si fara niciun loc unde sa le las. M-a deranjat foarte mult acest lucru. Nicio explicatie, nicio alternativa. De parca totul era spontan si anonim, fara nicio responsabilitate: nici a cetatenilor, nici a salubritatii (sau cine se ocupa de colectarea deseurilor reciclabile).
Am suferit si m-am revoltat in sinea mea, caci toate eforturile mele de a recicla de pana atunci disparusera in eter. Colaborarea mea secreta si tacita s-a dizolvat, fara preaviz insa cu cateva consecinte din partea mea: ceea ce reciclam inainte mergea acum direct la gunoi (lucru deja observat de copilul meu care incepuse sa-mi puna tot felul de intrebari caci a invatat la scoala despre reciclare), duceam gunoiul mult mai des pentru ca se umplea cu tot felul de ambalaje care altfel ar fi mers la reciclat si, cel mai greu de suportat, a aparut mustrarea de constiinta care ma atentiona ca trebuie sa reciclez acele materiale insa nu o fac. Mi-a fost greu sa ma dezvat de un obicei care stiam ca e bun pentru mine si comunitate, insa nu il pot practica din motive care nu tineau de mine. Imi venea sa ma inscriu in Clubul Reciclatorilor Anonimi si sa-mi plang oful acolo (cuvantul "reciclator" nu exista in Dex, l-am inventat eu acum si aici).
Insa miracolul s-a intamplat si Zeii Reciclarii au zambit si pe strada mea: intr-o buna zi vad ca au aparut, pe o strada cat de cat aproape de mine, pubele pentru reciclare selectiva. Dar nu orisicum, ci cu stapan, lacat si program.
Cu alte cuvinte:
- este o persoana angajata in permanenta acolo
- programul este 8:00-18:00 de luni pana duminica, dupa care se incuie totul
- locul este curat
- totul este ingradit si cu portita de acces, in afara orelor mentionate nu pot lasa materialele reciclabile in tomberoane. Probabil este o masura de preventie a vandalismului.
- persoana angajata acolo (odata am dat peste o doamna, ale ori peste un domn) m-a ajutat/ asistat sa pun fiecare obiect in tomberonul potrivit.
Asadar, operatiunea Reciclam a inceput din nou. Ma bucur! Am pus-o pe Ruxi responsabila de reciclat; deocamdata doar o iau cu mine atunci cand le ducem la tomberon si ea le imparte.
Cel mai tare ma deranjeaza lipsa de comunicare intre cele doua parti: cei care colecteaza materialele reciclabile si cei care le aduna de acasa si le cara pana acolo. Totul este la mila cerului, fara nicio structura concreta. Pe mine ma motiveaza propria constiinta si dorinta pentru un viitor mai bun pentru copiii mei; altfel, n-am auzit de nicio campanie, de nici un raport de rezultate, de niciun multumesc, de nicio consecinta a faptelor mele. Cu toate astea, reciclez incontinuare si ii invat si pe copiii mei sa o faca.
Mi-ar placea totusi ca acest proces sa se desfasoare altfel. Sa fie ca o colaborare, sa simt ca fac parte dintr-o comunitate de oameni care recicleaza si care sunt preocupati de mediul in care traiesc. Asa cum cei care doneaza sange au parte de beneficii, asa si noi cei care reciclam am putea macar sa primim un multumesc si un raport care sa reflecte eforturile noastre. Nici macar nu stiu unde ajung si ce se intampla cu tot ce duc la tomberoanele de reciclat.
Va las mai jos doua poze cu noua locatie pentru reciclare. Ma bucur ca exista si nu ma plang ca este prea departe sau ca are program fix.
Tu cum stai cu reciclarea?
Intrebarea asta ma amuza, in primul rand pentru ca presupune ca ar exista dusul perfect. Pentru mine nu a existat niciodata dusul perfect. Dar a existat dusul potrivit la momentul potrivit.
Nu m-a preocupat niciodata mentinerea constanta a temperaturei apei la dus. Uneori o las sa curga mai rece, apoi o setez mai fierbinte. Insa cred in calirea organismului prin dusuri cu temperatura alternativa, cat de extrema se poate suporta.
Dusul de 
Acum ca baiatul meu a mai crescut si intelege cand nu are voie sa faca ceva (cum ar fi sa traga de cerceii si pandativul meu), mi-a revenit interesul pentru bijuterii. Am facut ordine in ceea ce am deja si am pornit sa caut bijuterii noi care sa marcheze aceasta noua etapa din viata mea. Unii isi fac tatuaje, eu imi fac update la look.
Cercetand oferta de bijuterii cu diamante, am aflat ca diamantele negre sunt printre cele mai populare diamante colorate dintre toate. De fapt, in ultimii ani, a crescut foarte mult popularitatea inelelor de logodna neconventionale cu diamante negre, ceea ce le-a adus in atentia bijutierilor si iubitorilor de 
Atunci cand cumperi 
Desi popularitatea argintului a crescut mult fata de cea a aurului in ultimii ani, nu exista nicio indoiala ca aurul este un metal preferat de bijutieri si nu se va demoda niciodata.
Indiferent daca ai doar cateva bijuterii de aur sau cea mai mare parte din cutia cu bijuterii este dominata de aur, sfaturile pe care le-am gasit pentru ingrijirea lor te vor ajuta sa te asiguri ca bijuterii preferate vor rezista o viata intreaga (chiar si mai mult pentru cei care vor sa le lase mostenire).
Daca sunt ingrijite cum trebuie, 
Acum stii cum sa ai grija de ele zi de zi. Dar grija pentru bijuteriile de aur nu se opreste aici - ele tot sunt expuse la uleiurile naturale ale corpului, transpiratie, praf, machiaj si altele. Pentru a-si pastra stralucirea, expertii ne sfatuiesc sa curatam bijuteriile in mod regulat, cu o solutie formata din 10 parti apa calda si 2 parti detergent de vase.
Cateva sfaturi aditionale ar fi:
- Secretul sta in inmuiere. Lasa la inmuiat bijuteriile timp de 3 ore, apoi freaca-le usor cu o perie foarte moale. Clateste-le cu ala curata si usuca-le cu o carpa uscata.
- Extra sfat: pentru o stralucire aparte, foloseste o carpa pentru lustruit bijuterii. Nu folosi un prosop de hartie sau material textil deoarece acestea pot zgaria bijuteriile.
- Curata bijuteriile atunci cand este nevoie. Cu alte cuvinte, chiar daca o faci acasa, nu exagera. Curata bijuteriile dupa nevoie, cand aduna in mod vizibil mizerie sau o mazga subtire.
- Folosirea altor substante: alcoolul sanitar este potrivit pentru curatare si igienizare, insa nu folosi substante care inalbesc.
- In timpul ciclului de curatare, verifica bijuteriile sa nu fie zgariate sau sa aiba pietre care se pot desprinde. Curatarea partilor afectate nu face decat sa inrautateasca problema.
Toate aceste sfaturi sunt foarte bune pentru a oferi cea mai buna ingrijire 
A venit vremea sa ne intoarcem la citit carti. Gata cu pierdut vremea pe internet, gata cu sesiunile de binging la tv. Cartile au fost si au ramas cel mai frumos cadou ce poate fi facut, atat tie cat si altora.
In continuare iti prezint cateva detalii - doar cat sa te fac curioasa - despre 5 carti noi aparute in 
"Cum sa ajungi la pacea interioara"
de Eckhart Tolle
Titlul original al audiobook-ului este Living a life of inner peace, autorul Eckhart Tolle fiind foarte cunoscut pentru best-seller-ul "Puterea Prezentului". Pentru Tolle si milioanele de vieti pe care le-a influentat, cuvintele rostite dintr-o stare de prezenta il poate conduce pe ascultator in aceeasi stare de prezenta, baza tuturor invataturilor spirituale. Dincolo de informatia care este transmisa, se intampla ceva la nivel profund. Pentru ascultator, iese la iveala o liniste alerta ce inlocuieste vocile din minte, semnalizand intrarea intr-o stare de prezenta ce precede transformarea.
Fanii lui Eckhart Tolle au inteles ca scrierea lui nu este simplista, insa nici nu ne vorbeste de pe un piedestal - discursul sau este mai mult informal, relaxat si chiar amuzant. Tolle reuseste sa-i faca pe oameni sa se amuze pe seama lor insisi, rezultatul fiind o terapie foarte eficienta.
Acest auudiobook este unul dintre cele mai transformative discursuri ale lui Tolle. Pentru cei care nu-l cunosc prea bine, acest CD este introducerea ideala in conceptele prezentate de el. Insa cei care-l cunosc foarte bine sunt deja pregatiti pentru o calatorie extraordinara.
"Fii de partea mea! - mic tratat de suportare a hormonilor la adolescenti"
de Mirela Retegan si Liviana Tane
Acesta carte mi-a atras atentia in mod deosebit pentru ca sunt mama unei fetite de 8 ani care ma face mereu sa ma intreb: oare cum o fi la adolescenta daca nici macar acum nu am toate raspunsurile? Abordarea Mirelei Retegan imi place mult si cred ca este o perspectiva sanatoasa: adolescenta este o etapa cu foarte multe oportunitati. Autoarea transforma terenul de lupta intr-o zona cu sanse unice si spectaculoase de relationare intre parinti si copii. Asta imi doresc si eu in relatia cu copiii mei, sa ne construim viata pe ceea ce este frumos si pozitiv in vietile noastre.
Acum nu mai putem sa ne plangem ca nu am primit un manual de utilizare la nasterea copiilor nostri. Ba chiar avem cate un manual pentru fiecare etapa a cresterii lor. Adolescentul spune: "Vreau sa ai incredere in mine, fiindca am nevoie sa stiu ca ma pot descurca si singur", iar parintele ii raspunde: „Nu cred ca esti inca pregatit pentru jungla vietii, am nevoie sa te mai stiu in siguranta alaturi de mine." Acum a venit momentul sa privim in fata aceste tipare de comportament si sa luam decizii mai bune pentru evolutia adolescentului nostru.
"Arta de a trai fericit - ponturi antice pentru provocari moderne"
de Donald Robertson
"Suntem creati cu intentie - de la evolutie din intamplare la transformare prin intentie"
de Gregg Braden
Titlul original al cartii este Human by Design iar autorul Gregg Braden este unul dintre preferatii mei, fiind declarat autor best-selling de catre New York Times si nominalizat la premiul Templeton in 2017.
In aceasta carte, autorul trece dincolo de granitele traditionale ale stiintei si spiritualitatii pentru a raspunde la eterna intrebare ce sta la baza existentei noastre - Cine suntem noi? - dar, mai ales, pentru a dezvalui tehnici bazate pe stiinta care sa trezeasca in noi abilitatile unice experientei umane legate de intuitie profunda, precognitie, stari avansate de auto-vindecare si multe altele.
Dincolo de orice indoiala, cartea demonstreaza ca nu suntem ceea ce ni s-a spus ca suntem ci mult mai mult decat atat, dincolo din imaginatia noastra. Personal, cred cu tarie ca avem abilitati extraordinare care acum pur si simplu nu sunt activate - ne nastem cu capacitatea de a ne auto-vindeca, de a ne prelungi longevitatea, de a activa un raspuns imun avansat si de a trai cu intuitie, empatie, compasiune si intelegere - toate acestea fiind activate cu intentie si vointa. Cu siguranta este o carte ce trebuie citita de catre cei ce simt ca viata este mult mai mult decat ceea ce traim in prezent. O gasesti in 
Dimineata miraculoasa - cele sase obiceiuri care iti vor transforma viaaa înainte de 8 a.m., de Hal Elrod
Cred ca toata lumea a aflat despre conceptul de Miracle Morning, este deja foarte popular la nivel global. Eu am auzit de el fara sa stiu macar ca este o carte scrisa pe acest subiect. Ba chiar mai multe carti! Insa totul a pornit de la Hal Elrod iar aceasta carte este considerata una dintre cele mai bune carti care iti schimba viata radical dintre cate au fost scrise. Abordarea este simpla si iti lumineaza drumul pentru a obtine tot ceea ce ti-ai dorit de la viata, chiar mai repede decat ai crezut ca este posibil.
Acesta carte reprezinta punctul de plecare pentru transformarea fiecarui aspect al vietii tale. In fiecare dimineata de acum in colo alegi sa parcurgi cei sase pasi care sa duca la schimbari de mii de pasi, inclusiv acolo unde credeai ca nu mai poti face nimic. Te simti pregatit(a) pentru un nou capitol al vietii tale? Il poti face sa fie cel mai extraordinar capitol, care sa dezvaluie intregul tau potential.
