18
2012
[Tabelul cu reviste :: Galeria cu poze :: Intrebarea lunii :: Comentariile]
Dragele mele, am ajuns cu bine si la sfarsitul acestui an. Pentru unele a fost un an bun si spera ca aceasta stare de bine sa se prelungeasca si in 2013. Pentru altele a fost un an greu care e bine ca se termina si lasa loc unei perioade cu mai mult bine si energii pozitive.
Pentru mine a fost un an si cu bune si cu rele. Cele bune au fost memorabile si as vrea sa se repete si in 2013: vacante, intalniri cu prietenii, momente in familie, pasi mari in dezvoltarea Ruxandrei, decizii importante la serviciu. Cele rele as vrea sa nu se mai repete niciodata si sa fi avut intelepciunea, la momentul respectiv, sa invat tot ce se putea din ele. Mi-am dat seama ca atunci cand incepi edicatia unui copil o continui si pe a ta, ca incerci sa treci prin filtrul ratiunii si experientei tale tot ceea ce dai mai departe. (more…)
[Tabelul cu reviste :: Galeria cu poze :: Intrebarea lunii :: Comentariile]
Dragele mele, am ajuns cu bine si la sfarsitul acestui an. Pentru unele a fost un an bun si spera ca aceasta stare de bine sa se prelungeasca si in 2013. Pentru altele a f
De mult vreau sa scriu acest articol, insa timpul, bata-l vina, nu a fost de partea mea.
Ruxi a crescut si are deja alt program, asa ca anul acesta am putut participa la multe aniversari, zile de nastere si onomastice.
Ma gandeam ca ar fi util sa trag niste concluzii, poate ajuta pe unii sa fie mai buni in aceste zile speciale.
[poll id=140]
Dupa cum ati observat la chioscuri in ultima vreme, revista Bravo si editura Leda s-au mobilizat si au decis sa ofere cititorilor adolescenti din Romania sau iubitorilor de literatura cu vampiri intreaga serie ACADEMIA VAMPIRILOR scrisa de Richelle Mead, la pret convenabil, cumparand cate un volum la fiecare 2 saptamani, cand apare cate un numar nou al revistei Bravo.
Initiativa este de laudat! Cele 6 carti sunt impartite in 10 volume in editie de chiosc, deci intreaga colectie se intinde pe parcursul a 20 de saptamani. Pachetul de revista+carte costa 11 lei, intreaga serie ajungand la pretul de 110 lei. E un pret OK, avand in vedere ca pe site-ul 
Vecinii mei sunt foarte milosi. Si toleranti. Sau ce putin o parte din ei, minoritara cred eu - insa tot obtin ceea ce vor.
Pe timp de iarna sau cand e frig afara, unii vecini lasa sa intre in casa scarii un caine vagabond. Este tacut si-si asteapta linistit randul langa usa, sa intre sau sa iasa cineva din scara blocului si sa-l lase sa treaca de usa. Unii il alunga, altii il lasa inauntru. Apoi altii il alunga afara si tot asa, insa la finalul serii il gasesc tot in scara.
Circula liber de la etaj la etaj, cautand de mancare si un loc unde sa doarma. 
Acum 2 weekend-uri am avut ocazia sa-mi exersez rabdarea si toleranta. Sunt virtuti, stiu asta, mai ales intr-o lume in care se pune accentul pe rezultate rapide, viteza de actiune si desfasurarea buna si rapida a lucrurilor. Si totusi sunt greu de stapanit, mai ales cand cei din jur sunt pe alta frecventa.
Am calatorit la Bacau cu trenul, 5 ore dus, 5 ore intors. Doar eu si Ruxandra, plus un vagon plin de oameni nerabdatori sa ajunga la destinatie. Plus vreo 2 tipi care faceau ture cu un cos plin cu apa, bere si gustari crocante (nu mere, banane sau fructe uscate) sau cu o tava cu 2-3 paharute cu cafea si plicuri cu zahar. Pe scurt: agitatie, caldura, aer sufocant, oameni care se uitau chioras cand Ruxi mai scancea sau vorbea mai tare. Pe de alta parte, am avut norocul unor vecini care au apreciat joaca cu un copil de aproape 3 ani si si-au adus aminte de vremurile cand copiii lor erau asa de mici. 
Am primit prin posta oferta Yves Rocher de sarbatori, ce promoveaza lansarea noii game SO ELIXIR PURPLE: catalogul FRUMUSETE SI SEDUCTIE DE SARBATORI!. Iata care sunt coordonatele sale:
CONTINUT:
- brosura cu 65 de idei festive de la 9,90 lei;
- brosura cu 95 de seturi duo esentiale reduse pana la 40%;
- brosura Tariful Frumusetii;
- oferta de lansare pentru gama SO ELIXIR PURPLE - preturi de la 35 de lei pana la 155 lei;
- o oferta personalizata constand in 3 produse reduse cu 40%. 
Buna, Mihaela!
Zilele acestea am avut ocazia sa rasfoiesc revista Elle, editia Germania + Austria, septembrie 2011.
Avand in vedere ca editiile straine ale revistelor sunt de o calitate superioara celor de la noi, ma gandeam ca ar fi utila o categorie noua pe blog, intitulata Reviste straine, la care sa contribuim noi, cititoarele tale, care avem minunata ocazie sa rasfoim/cumparam asemenea reviste. Bineinteles, daca si tu doresti si gasesti util acest lucru. Stiu ca asta inseamna munca in plus pentru tine.
Desi unele din aceste editii straine ale revistelor se gasesc si la noi, in Inmedio, nu stiu cate dintre noi isi permit sa dea 25-30 lei pe un exemplar. Insa, chiar daca raportat la veniturile noastre sunt scumpe, pot spune cu mana pe inima ca isi merita banii. 
Câteodată stau şi ma gandesc de ce viaţa noastră nu e ca cea prezentată în filme. De ce nu locuim în case mari, de ce nu avem echipa de fotbal a liceului şi nelipsita echipă de majorete, de ce nu avem prietene/prieteni pe care să îi păstrăm toata viaţa ... acei “best friends” care să ne fie alături mereu, unde sunt cavalerii de onoare (cei mai buni prieteni încă de la grădiniţă, şcoala generală, liceu, eventual facultate) sau domnişoarele de onoare (cele mai bune prietene care lăsau baltă orice întâlnire romantică doar ca să fie alături de tine când sufereai sau pur si simplu aveai nevoie de ele ... si de un castron mare de îngheţată). Am citit cărti şi am urmărit filme care prezentau o viaţă perfectă, viaţa pe care mi-aş fi dorit-o şi eu şi de fiecare dată când terminam de citit ultimul rând sau urmăream ultimul minut din film rămâneam cu o oarecare tristeţe în suflet, poate şi lacrimi pe obraz ... .
În filme, până şi găsirea unui loc de muncă e floare la ureche ... joburi de vis precum editor la o revistă pentru femei, sau deţinerea unei firme organizatoare de nunţi ... toate acestea sunt căpătate cu uşurinţă ... în filme. În schimb, în viaţa reală ne chinuim zi de zi să terminăm o facultate, apoi masterat ... pentru ca la terminarea studiilor să ne gasim de lucru în domenii total diferite faţă de domeniul studiat sau mai rău ... să nu găsim deloc ... şi aşa ne trezim căutând pe diferite site-uri tot felul de joburi care să ne asigure măcar plata chiriei indiferent că e un post de vânzătoare sau menajeră. Nu e o jignire să lucrezi în astfel de domenii, să nu fiu greşit înţeleasă, dar când m-am decis să mă înscriu la o facultate am crezut că după terminarea acesteia nu o să trebuiască să îmi fac griji în privinţa găsirii unui loc de muncă mai ales că na, vorba aia “am facultate”.
Dar m-am izbit de o crudă realitate, aceea că nici măcar ca vânzătoare nu mă pot angaja pentru că nu am experienţă. Şi regret cel mai mult faptul că părinţii mei au cheltuit zeci de milioane pentru ca eu să termin o facultate si acum îmi este pur şi simplu ruşine de faptul că tot ei mă întreţin, deşi sunt la master şi ar fi trebuit să muncesc ... însă nu sunt acceptată nicăieri din cauza lipsei de experienţă.
Acest lucru mă supară foarte tare şi deşi nu mi-a surâs niciodată ideea de a pleca din ţara mea într-o altă ţară, departe de casă, familie ... probabil chiar asta o să se şi întâmple şi asa ajung la vorba “de ce fugi de aia nu scapi”. Foarte adevărat. Şi uite asa ajung să inchei ziua cu un film pentru a evada timp de câteva ore din această realitate cruntă cu care toţi ne confruntăm.
Cu drag,
ANCA
PS. Articolul este scris de Anca la 
Saptamana asta a inceput Postul Craciunului. Ca in fiecare an, familia mea il tine - adica eu si sotul meu, Ruxandra e prea mica pentru asa ceva. Strategia: caut online si prin reviste retete de mancare de post si gatesc (aproape) in fiecare zi cate ceva bun. Nu e chiar asa de greu sa gatesti ceva de post din cateva legume si condimente; nu caut retete sofisticate sau care sa necesite prajeala intensiva la tigaie.
De dragul varietatii si comunicarii, am pornit un hashtag pe Twitter cu numele #azidepost. Utilizand acest hashtag, vreau sa postez zilnic ceea ce mananc de post, ce gatesc si ce cumpar de prin magazine. E un fel de jurnal public a meniului meu de post, dorind in primul rand sa demonstrez ca ai ce manca in post, 
Toata lumea asteapta seara de Mos Nicolae. Este o zi de sarbatoare in care fiecare primeste ceva bun, cu conditia sa fi fost cuminte tot anul :D . Este o zi in care cei ce poarta numele de Nicoleta sau Nicolae isi impart bucuria cu toti ceilalti, la fel ca prima zi de Craciun ce este impartita cu norocosii ce poarta numele de Cristina sau Cristi.
Este o sarbatoare care dureaza 2 zile: in prima zi, pe 5 Decembrie, pregatim cadourile (care trebuie cumparate sau facute din timp, altfel ziua va deveni foarte stresanta si costisitoare); a doua zi, pe 6 Decembrie, sarabatorim onomastica si ne bucuram cu totii de cadourile primite sau facem schimb de impresii (mai ales copiii si tinerii). 
[
M-am retras din concursul pentru bloggari SuperBlog 2012. Probabil ati observat deja ca nu am mai scris de mult articole pentru concurs, ele trebuind sa aiba o frecventa de un articol la 2 zile. Au intervenit niste probleme de sanatate in familia sotului meu care au schimbat prioritatile si programul in familie, rapind putinul timp pe care-l alocam blogului.
Imi pare rau ca nu mai pot participa in continuare. Deja alesesem poze pentru anumite articole si schitasem cateva idei de articole. Insa termenele limita ar fi fost cu mult depasite si astfel m-am descalificat. 
[poll id=115]
Viata noastra s-a schimbat mult in momentul in care tehnologia a devenit disponibila spre utilizare de catre toata lumea. Cel mai bun exemplu este domeniul internetului, in care oricine poate avea un site, un blog, un forum sau un cont pe platformele de socializare.
Acest lucru devine mai puternic cu cat ceea ce au oamenii de oferit ajunge cat mai repede la utilizatori, fie ca este vorba de idei sau de produse. In ultimii 2-3 ani, numarul website-urilor romanesti a crescut foarte mult, ceea ce este si normal si imbucurator. Am remarcat foarte multe site-uri cu recenzii pentru carti si produse cosmetice, tutoriale si mini-shop-uri care vand lucruri vechi.
In 
Ma pregatesc in fata oglinzii. Mi-am pus cerceii si ma chinui sa-mi prind singura bratara. Iubitul meu se apropie si ma ajuta cu bratara. “Imi plac cerceii tai.”, imi spune el, zambind. “Si mie!”, ii raspund eu, tot zambind. Amandoi ne aducem aminte povestea si ne privim ganditori in oglinda. Pentru o clipa, nu mai suntem in sufrageria noastra, ci pe o strada din Viena, intr-o zi friguroasa de Decembrie. Oh, Viena, un oras atat de drag mie.
Eram intr-o mica vacanta inainte de Sarbatorile de iarna si cascam gura prin vitrine. Imi place sportul asta si-l practic cat de des pot. Imi relaxeaza mintea obosindu-mi picioarele. La un moment dat am ajuns in fata magazinului de bijuterii si accesorii Swarovski si am intrat fara sa-mi dau seama. 
[
Cioc, cioc!
Cine e?
Zana Cartilor. Pot sa intru?
Da, chiar te rog. Ce vant te aduce pe la mine?
Am venit sa discutam putin despre cartile citite de tine, pentru ca ai o problema.
Cum asa? Eu citesc carti! Bine, nu acum, nu am nicio carte inceputa. Ah, ba da, COPILARIE CURATA, de Sue Palmer, insa nu am terminat-o. E inceputa de mult. Nici nu mai tin minte de ce am abandonat-o.
Sa incepem cu inceputul. Care este prima carte citita de la Nemira?
Am auzit de aceasta editura, mai ales pentru ca ascult zilnic Smart FM si Radio Guerrilla si citesc recomandarile de carti din 
Oktal este un magazin online cu produse electronice si electrocasnice. Nu sunt clienta lor si nici nu am fost. Deci nu stiu daca ceea ce spun ei este adevarat: "Promisiuni respectate. Din 1999".
Insa avand in vedere ca acesta este chiar sloganul lor, atunci cred ca sunt pusi pe fapte. In calitate de client, m-as astepta ca politica acestui magazin sa fie foarte clara si asumata, iar promisiunile facute mie si tuturor clientilor sa fie mai mult decat respectate - sa fie litera de lege. Ca doar au avut 13 ani la dispozitie sa faca din slogan un cod de conduita. 