Cu fiecare moment trecut din viața fetițelor, ele se apropie din ce în ce mai mult de latura largă a feminității, ele descoperă lumea mai bine și devin femei prin experiențe trăite pe propria piele. La un moment dat, ele ajung să cunoască bărbatul "visurilor". Aici începe adevărata experiență, din care înveți cele mai multe: iubirea.
Iubirea este un sentiment de la care pleacă fericirea, înțelegerea, poate chiar înțelepciunea însă inevitabile sunt suferința, naivitatea... Bărbatul visurilor nu există deoarece bărbații nu tratează cum trebuie o femeie. Femeia trebuie văzută ca pe o floare (simbolul începutului, al frumuseții) pentru că fără ea, bărbatul nu există. Nu femeile depind de bărbați, ci invers. Încă din marile începuturi femeile nu aveau drepturi, însă au început să apară cunoștințele bărbaților față de femei și au realizat, într-un sfârșit, că acestea pot face lucrurile mai bine. Așa este.
Ceea ce o ajută este latura sensibilă, pentru că ea poate simți, poate gândi limpede și poate rămâne puternică chiar dacă nu își dă seama de asta în momentele respective. Sensibilitatea femeilor nu este dominată de puterea bărbaților. Femeile devin sensibile pentru că înăuntrul lor, ele nu își dau seama că suferința peste care trec are un scop: acela de a-și dezvălui puterea la un moment dat. Acel moment poate fi după o relație cu un bărbat. În general, bărbații nu tratează cum trebuie femeia de lângă ei deoarece ei simț nevoia să domine, dar fetelor...nu vă lăsați mai prejos decât ei. Ei depind de voi, nu invers. Învățați să vedeți orice suferința că fiind o lecție, o lecție din care va dați seama că bărbații sunt puternici fizic, dar nu sufletește. Și bărbații suferă, și suferă adânc însă nu arată asta. O relație poate ajunge la o treaptă înaltă de înțelegere și armonie abia după ce și bărbații își dezvăluie latura sensibilă, atunci există un echilibru.
Femeia ca o floare, ca un răsărit ce pur și simplu se întinde, te orbește, te învăluie în căldură... ea este ceea ce ține bărbatul puternic. E culmea că prin sensibilitatea voastră "țineți" bărbatul de lângă voi "puternic". Scriu între ghilimele deoarece doar se spune că îl țineți și că este puternic. Nu "îl țineți" pentru că el doar domină când vă vede sensibile, doar îl hrăniți și nu e "puternic" pentru că sufletește, este egalul vostru. Relația perfectă vine atunci când nu cauți, vine atunci când te încrezi în cel de lângă tine orbește, pentru că nu îl poți ține legat, el sau ea își poate "muta lacătul la alt dulap" oricând. Iubiți și învățați, nu suferiți la fiecare pas.
P.S. Acest articol este trimis de Rares la invitatia mea de a scrie pe blog; el are 16 de ani si este din Buzau.
Living in RO Colors este un blog lansat în 2008 pe care scriu despre frânturi din viața mea ce merită împărtășite cu tine. Pentru că suntem aici împreună!
Viața Mea, Regulile Mele este mantra mea pentru acest an.
Și cred că ACCEPTAREA este Superputerea anului 2025!
Mulțumesc pentru atenția ta! XOXO Mihaela-Daniela
A trecut si nebunia cu Back to School de anul asta. A fost peste tot - in magazine, in online, chiar si in magazinele care nu au nicio legatura cu scoala ori elevii. Daca nu au fost promotii pentru elevi, au fost pentru parinti, care si ei ar trebui sa se intoarca la a invata despre "meseria" de a fi parinte.
Dupa cum ati remarcat si voi, ghiozdanele si adidasii eu fost cele mai promovate produse in campania BACK TO SCHOOL. Una dintre reclame chiar spunea ca singura sansa a copilului sa impresioneze in prima zi de scoala este rucsacul. Cat mai colorat, decorat, cu personaje din filmele preferate. Cu cat mai multe haine si accesorii branduite, cu atat mai bine. Pai ... chiar asa o fi? Unde mai este personalitatea copilului daca se tot ascunde dupa alte personaje? E destul sa porti un tricou cu Violetta ca sa fii cool? E suficient sa ai adidasi asa cum poarta fetele din serialul tau preferat, ca sa fii considerata de gasca?
Sincer, am uitat cum era pe vremea mea. Cu siguranta aveam mai putine optiuni, deci mai putina presiune. Dar am avut de toate: o copilarie frumoasa si amintiri pe care i le povestesc si Ruxandrei. Nu vreau sa cad in capcana "era mai bine atunci" asa ca privesc increzatoare spre viitor. De fapt, incerc sa ma concentrez asupra prezentului caci mi se pare ca zboara foarte repede. Mereu cand imi fac planuri imi amintesc ca Dumnezeu rade de ele pe masura ce se infiripa in mintea mea ... si ma potolesc. Am invatat ca e mai pretios prezentul, privind doar cu un ochi spre ziua de maine, decat sa visez cu ochii deschisi la viitor. Aceasta lectie s-a lipit de mine in momentul in care mi-am dat seama ca nu tot ceea ce gandesc se potriveste cu realitatea, mai ales cand e vorba de viata altor oameni: de exemplu, cand Ruxi era bebelusa imi spuneam ca nu se va uita deloc la TV, eventual maxim o ora pe zi. Acum ne uitam impreuna la seriale, ne amuzam si le comentam, imi pune mana la ochi cand se pupa protagonistii si incercam sa imitam pasii de dans. Halal plan de parenting!
Haideti sa vedem impreuna ce subiecte ne ofera editiile de Octombrie ale revistelor pentru parinti. Va invit sa lasati comentarii despre ceea ce cititi interesant, sau pur si simplu sa povestiti despre copilasii vostri.
(In plus, va prezint si colectiile destinate copiilor pe care le gasiti la chioscuri.)