9
2025

Responsabilitatea este unul dintre subiectele mele preferate. Citesc multe materiale pe această temă, caut să mă educ constant și să-mi ridic gradul de responsabilitate (și responsabilizare) din viața mea.
Totul a pornit de la un exemplu de AȘA NU! oferit de un om de lângă mine. Într-o zi mi-am dat seama, ca și cum s-ar fi ridicat o cortină din fața mea, că acel om nu-și asuma niciodată nimic. Dar absolut nimic. Nici măcar să ajungă la o anumită oră la o programare sau să spună că face ceva și chiar să facă. Pentru el, a-și asuma responsabilitatea însemna o constrângere. Se sufoca dacă cineva îi cerea ceva. Iar mie mi se părea asta cel puțin ciudat. Eu sunt o mare fană a comunicării și a colaborării, de aceea constrastul a fost atât de mare.
Alt lucru pe care îl consideram ciudat era faptul că nu vorbea niciodată despre el. Întotdeauna eram eu, ei, alții ... niciodată el. Întotdeauna erau doar scuze, contexte, dar niciodată decizii proprii. Asta chiar era ciudat. De parcă el nu ar fi existat în viața lui. Dă de gândit, nu?
Ai cunoscut și tu o astfel de persoană? Ce impresie ți-a făcut?
De atunci am început să studiez și să integrez tot mai mult conceptul de responsabilitate. E devenit un fel de pasiune a mea. Care oferă dividende pentru că a chiar frumos să fiu responsabilă în propria viață.
Eu sunt responsabilă de ceea ce fac sau spun. Nu de rezultate și nici de reacțiile altora.
Mă străduiesc să le vorbesc copiilor în termeni de responsabilitate. Să știe ce înseamnă cuvântul, să se familiarizeze cu el și să nu se sperie de asumarea responsabilității.
Voi mai scrie pe acest subiect, din diverse perspective.☮️