31
2015
Sunt mamica de aproape 6 ani si fac tot ce pot si stiu pentru copilul meu. De fapt, nu prea stiu multe, dar invat constant. Nimeni nu stie sa fie mama sau tata, e un rol pe care-l inveti din mers. Un rol mereu cu alta partitura, caci atunci cand crezi ca esti stapana pe situatie, copilul a mai trecut de un prag in evolutia lui si are alte nevoi. Deci o luam de la capat, patratelul 1.
Cand ai bebelus, ramai foarte surprins(a) de urmatoarele: narile bebelusului sunt foarte mici, chiar minuscule comparate cu ale adultului care il tine in brate; suflatul nasului este foarte important pentru sanatate dar nu usor de realizat; un nas infundat il impiedica pe bebelus sa doarma bine, sa aiba pofta de mancat si chef de orice. Eu am trecut prin nopti foarte grele cu micuta mea Ruxandra pana cand am decis sa apelez la aparatul de aerosoli care sa-i desfunde nasul si sa-i grabeasca vindecarea virozei. Doctorul pediatru spunea ca nu crede in eficienta aerosolilor, ca nu ajung acolo unde trebuie, decat superficial. Pe de alta parte, nasa mi-a spus, din experienta, ca in 2-3 zile de aerosoli baietelul a scapat de mucii verzi si grosi. Eu pe cine sa cred? Am crezut experienta din viata reala, nu pe cea din cabinetul pediatrei. I-am spus totusi ca-i fac aerosoli, ca sa stie. Si nici nu mi-a fost greu sa aleg - vezi aici optiunile si preturile.
Cea mai mare problema cu mucisorii este ca, daca nu sunt suflati afara, ei coboara pe gat si inneaca copilul, care tuseste din cauza lor, noaptea cel mai mult, datorita pozitiei de somn. Combinatia formata din lipsa de somn a parintelui si iritibilitatea copilului naste mostri. Sfatul meu este sa va cumparati un aparat de aerosoli, silentios si dragut, cu care sa incepeti tratamentul. Chiar si numai dupa 2 reprize pe zi se vor vedea imbunatatiri.
Eu am plecat de la premiza ca, decat antibiotic, mai bine aerosoli. Si expiratul mucilor, evident. De fapt, pasii sunt urmatorii: desfundat nasul cu picaturi, scos mucii (fiecare parinte cum poate si cu ce stie ca functioneaza) si tratament cu aerosoli. Ca sa va faceti o idee, va dau cateva detalii despre cel mai scump aparat de aerosoli: il cheama Aerosol Portabil cu Ultrasunete de la Tesmed si costa 290 lei cu reducere la Best Kids; are masca atat pentru adulti cat si pediatrica. Eu foloseam pentru Ruxandra un tubulet bifurcat care ducea aerosolii direct in nasuc, nu-i puneam masca (o si speria, era si inconfortabila).
Sfatul meu este sa investiti intr-un aparat de aerosoli de calitate, de la marci cunoscute in domeniu. Il veti folosi multi ani pentru copil, poate si pentru adultii din casa. Daca este portabil si silentios, deja are un mare plus. Al meu nu este nici una, nici alta, deci stiu cat valoreaza aceste doua avantaje.
Te astept sa-mi povestesti cum te impaci cu aparatul tau de aerosoli pentru copilas. Eu ti-am povestit opinia mea!
Sunt mamica de aproape 6 ani si fac tot ce pot si stiu pentru copilul meu. De fapt, nu prea stiu multe, dar invat constant. Nimeni nu stie sa fie mama sau tata, e un rol pe care-l inveti din mers. Un rol mereu cu alta partitura, caci atunci cand crez
Produsele de ingrijire intima sunt un subiect pe care nu prea-l discutam cu amicele si prietenele. Produsele din categoria asta nu pot fi facute si nici primite cadou. Daca trimiti pe cineva care sa ti le cumpere de la magazin, trebuie sa fii foarte exacta, altfel te trezesti cu un produs care pur si simplu nu te ajuta cu nimic. Il vei folosi, doar nu o sa-l arunci, insa iti vei da seama ca ceea ce ai testat si validat in timp nu poate fi inlocuit asa de usor.
Igiena intima acopera o gama mai larga de produse decat te-ai fi gandit: absorbante, absorbante zilnice, hartie igienica, lotiune pentru igiena intima, lubrifiant, prezervative, servetele intime, teste de sarcina si ovulatie precum si teste pentru depistarea infectiilor. Brandurile pentru acest tip de produse, asa cum am vazut in magazinul online 
Mamicile de fetite stiu ca fetitele nu vor rochite, ci rochita de printesa, de Elsa sau Sofia Intai, cu sclipici si care sa se invarta. Cand este vorba de rochite pentru fetite, totul sa fie mai mult: mai mult volum, fundite mai mari, sclipici evident si mult tul.
Ca sa rezum in cateva vorbe: fetitele vor sa se imbrace, in fiecare zi, in rochii de seara, ca si cum s-ar duce la o nunta, la un banchet sau orice fel de petrecere. Nu conteaza ca se pateaza cu prima sorbitura de suc sau se umplu de firmituri de la orice biscuite, fetitele considera fiecare zi destul de speciala ca sa se imbrace intr-o rochie ca Elsa din Frozen. Probabil ca sunt si fetite care se exclud din grupul asta, insa majoritatea asa sunt, inclusiv fetita mea. Pantofiorii, ciorapeii si rochita alcatuiesc uniforma ei zilnica - asta daca o las eu.
M-am uitat prin 
Orice ar spune lumea, femeile sunt judecate pentru cum arata. Chiar daca nu suntem o frumusete naturala, trebuie sa fim ingrijite din cap pana-n picioare. Ochii sunt portile sufletului, mainile sunt cartile noastre de vizita iar tenul ... ar fi bine sa fie cat mai aproape de perfectiune.
Tenul meu nu este perfect. Nici pe departe! Am tenul gras, iar sesiunile la sala imi infunda porii cu parf si transpiratie. Am avut chiar probleme din cauza asta, dar am luat masuri imediat. Am fost la dermatolog si mi-a explicat clar ca pot manca si numai salata verde, daca am porii deschisi de la efort fizic dar apoi acoperiti cu praf si sebum, nu mai conteaza decat curatirea temeinica.
Am avut cosuri si am scapat de cosuri. La mine nu au fost din cauza alimentatiei, insa la alte fete poate fi. Cafeaua, tigarile (chiar si fumatul pasiv) si alcoolul ne afecteaza. Nici nu-ti dai seama cand apar cosurile, pur si simplu te trezesti ca te uiti in oglinda si nu-ti mai place ce vezi. Insa solutii sunt, slava Domnului! Una dintre ele se aplica in centrele de ingrijire si infrumusetre 
Cand devii parinte, inveti o lectie grea. O inveti numai din experienta, nimeni nu-ti poate da sfaturi sau sa-ti arate cum se face. Ma refer la organizare. Haine si jucarii poti cumpara sau primesti, medicamente iti da pediatra, insa organizarea o inveti pe propria-ti piele. Si, Doamne, fara organizare intr-o casa se alege praful de educatie.
Organizarea jucariilor, cartilor, hainutelor si incaltamintei, accesoriilor de bebelusi si tot restul lucrurilor care au venit odata cu copilasul si se aduna in timp - pentru fiecare trebuie gasit un loc in casa, trebuie pus in asa fel sa fie usor accesibil. Partea buna cu lucrurile copiilor este ca mai dai din ele, pe masura ce copilul creste si nu le mai foloseste - poate doar unele carti mai raman. Partea proasta este ca, oricat de putine lucruri ai avea, tot ai impresia ca nu mai ai unde sa le pui.
Norocul este ca producatorii s-au gandit la aceste aspecte si au adus o 
Personalizat inseamna individualizat. Inseamna ca ma reprezinsta pe mine si imi place (,poate, numai) mie. Inseamna ca eu am ales tricoul sau geanta si mesajul care vreau sa fie imprimat. Poate nu e un mesaj, e o poza, un simbol, un blazon sau doar initialele. Decat sa ma tatuez, mai bine imi personalizez cateva obiecte pe care le port cu mine cel mai des, cum ar fi brelocul, cana pentru cafea si geanta de laptop. Tatuajul este, de cele mai multe ori, micut si ascuns privirii (in societatea romaneasca inca mai primesti priviri chioras pe acest subiect), pe cand un mesaj personalizat incepe sa spuna un capitol din povestea ta fara ca tu sa spui/faci prea multe.
Eu vreau sa ma apuc de alergat de mult timp, insa nu am cu cine sa fac echipa. Singura nu-mi place! Ma gandeam sa imi fac 
O femeie puternica este o femeie sanatoasa! Asa este, altfel nu se poate. Din sanatate si starea de bine izvoraste puterea si claritatea mintii. Desi femeile considerate puternice de catre societate au agenda foarte plina, ele au nevoie si de momente de incetineala. Aceste momente nu vin de la sine, ci trebuie create. Eu mi-am creat odata un astfel de moment cand eram la sala: am ramas pe salteluta, pe spate, fara sa mai fac din exercitii, doar cu gandurile mele; in momentul acela am simtit nevoia sa ma opresc si sa acord atentie sentimentelor si gandurilor; am stat asa vreo 5 minute, chiar daca antrenoarea mi-a atras atentia ca ar cam trebui sa termin exercitiile.
Haideti sa vorbim putin despre problemele ginecologice: putini barbati le inteleg si sunt dispusi sa ne asculte discutand despre ele. Insa de acolo izvoraste feminitatea noastra si trebuie sa o ingrijim. Un set minim de analize ginecologice - consulatie, examen Babes Papanicolau, ecografie transvaginala si examen secretie vaginala (2 lame) costa doar 129 de lei la clinica medicala privata 
Suntem femei latine. Ne place sa fim moderne si frumoase. Ne place sa fim admirate si laudate pentru ceea ce facem. Nu stiu ce facea mama pentru a se ingriji, dar stiu ca i-am spus de mai multe ori ca e frumoasa. Daca am putea sa trebaluim prin casa sau chiar gati cu parul lasat liber, intr-o slip dress, pe ritm de jazz latin, parfumate si cu buzele hidratate, am fi cele mai fericite. Insa pentru asta trebuie sa fim ultra ingrijite. Stiu putine femei care fac asta din placere, majoritatea fac efortul pentru ca trebuie - presiunea de la serviciu sau a anturajului este foarte mare.
Eu am momente in care imi place sa ma ingrijesc, imi scot tot arsenalul de produse cosmetice si perii si aparate, dar in alte dati nu am chef de nimic. Si cum noi, femeile, trebuie sa fim gata cand e cazul, nu dupa chef, pun mama pe telefon si ma programez la salon. Ma epilez clasic, cu ceara, pentru ca asa m-am obisnuit, nu mi se mai pare o corvoada. Pentru mine a devenit o relaxare, nici macar nu vorbesc sau stau pe telefon atunci, doar ma gandesc aiurea.
Noul trend de epilare definitiva cu IPL a prins amploare si oferte sunt destul de numeroase, inclusiv pentru aparate ce pot fi folosite acasa. Insa fiind un dispozitiv medical, as zice, cel mai bine mergeti la salon, cel putin pentru primele sedinte. 
La televizor, o reclama prezinta un sandwich zambaret pentru a vinde salam. Un bebelus zambeste in somn fara un motiv aparent iar parintii sunt extaziati. Uneori si animalele ne zambesc, sau poate doar ni se pare insa ne simtim mai bine cand le vedem asa vesele.
Se spune ca un zambet cald este limbajul universal al bunatatii. Asa si este! Sunt mai multe tipuri de zambete, iar noi am invatat sa le depistam pe cele nesincere, fortate si sa nu le oferim raspuns. Am citit carti care ma invatau sa zambesc chiar daca lucrurile nu-mi merg bine, sa fiu vesela chiar daca sunt plina de tristete. Am facut asa o perioada si mi-am dat seama ca nu e bine. De ce sa joc teatru, de dragul Mastii Fericirii si aparentelor de viata frumoasa, cand nimeni pe lumea asta nu este ferit de si nici pregatit pentru necazuri.
Asadar, atunci cand zambim, trebuie sa o facem autentic, sa vina din inima si convingerea noastra ca zambetul este expresia a ceea ce simtim atunci. Un 
Cine a spus primul ca locul femeii este la cratita, in bucatarie? De fapt, cine a spus-o cu rautate? Candva, la un moment dat in trecut, cineva s-a rastit la ea si a trimis-o in alta incapere ... in bucatarie, la cratita. Tonul a facut muzica si a iesit o muzica proasta. S-au nascut multe glume (intelese doar de unii) din aceste vorbe aruncate aiurea, la suparare. Acum sunt grupuri pe Facebook cu acest titlu, ba chiar si un blog cu retete cu aroma masculina: Barbat la cratita. Cine rade la urma, rade mai bine, nu?
Am trecut la cratita. Asa si? Nu e o pedeapsa, ci o binecuvantare. Pregatesc retete dupa bunul plac, ascultand muzica in acelasi timp. Mai verific noutatile de pe Facebook, mai ascult un talk-show, mai fredonez un cantecel. Chiar a fost viral un filmulet cu o doamna plinuta care dansa de zor in timp ce invartea cu lingura in mancarea din oala.
Nu, nu este o pedeapsa, caci in bucatarie e cald si miroase bine. Imi fac un ceai verde puternic in timp ce gatesc, nu ma grabesc si, daca pot, discut si ma joc cu Ruxandra in acelasi timp. Asta pentru ca am o bucatarie care-mi place. Nu este neaparat moderna, ci practica. Nu am cum sa o fac moderna, bucatariile moderne nu sunt micute si inghesuite. A mea este facuta la comanda, asa cum am vrut eu sa fie. Am tinut cont si de sfaturile specialistilor de la 
Cand eram la gradinita, imi doream sa pot face ceea ce fac copiii de scoala. Cand am ajuns la scoala, imi doream sa fiu cea mai desteapta si mai populara. Cand am ajuns la liceu, nu mi-am mai dorit sa cresc cat mai repede, ci doar sa pot face ceea ce vreau eu. Vroiam sa ating perfectiunea, sa am raspuns la toate intrebarile. Apoi am realizat ca raspunsurile pe care le aveam eu nu contau, le avea toata lumea la fel, ne incadram cu totii in aceleasi tipare. Mereu am avut o neliniste, o framantare care ma facea sa-mi doresc mai multe si mai bune. Anturajul ma presa, caci vroia raspunsuri si confirmari la ceea ce facea el. E greu sa spui nu, cand toti spun da. Atunci m-am apucat de citit si am inceput sa car peste tot carti si reviste, ca o scuza de a nu ma arunca in tumultul vietii din jurul meu.
Au trecut multi ani de atunci, ma apropii de 40 de ani si incerc sa nu ma incadrez in etichetele pe care societatea romaneasca le pune femeilor de 40 de ani. Inca imi doresc sa am parul mai bogat si mai lucios, sa imi permit un stilist pentru mine si unul pentru casa, mai multe ore petrecute cu familia si amicii. Am avut luni in care luam destul de des cina in oras, asa ca asta nu mi se mai pare o grozavie; acum imi doresc timp sa gatesc pe indelete pentru familie. Am tone de haine si cosmetice, sunt putine lucrurile pe care mi le mai doresc; de fapt, am realizat ca am nevoie de putine insa de foarte buna calitate.
Insa am si regrete, mai ales cu lucruri pe care nu le-am facut. Nu am stat de vorba mai mult cu bunica mea, nu am calatorit in locuri exotice, nu am participat la maratoane. Dar am invatat sa renunt la regrete si tot ceea ce inseamna balast. Imi doresc doar sa fiu un om mai bun. In fiecare zi o pot lua de la zero. Nu neaparat sa duc o viata mai buna, caci nici nu as putea sa o definesc. Pentru fiecare dintre noi o viata mai buna inseamna altceva, pentru multi inseamna sa aiba tot ceea ce se poate cumpara cu unul dintre cele 
O stire recenta mi-a atras atentia, desi nu cred in lucruri gratuite, dar in fapte umanitare da: in Bucuresti a fost amplasat, cu titlul de experiment, un frigider comunitar in care romanii care au prea multa mancare in frigider sunt invitati sa o imparta cu cei nevoiasi. Cine vrea, poate lasa mancarea care ii prisoseste (banuiesc ca este vorba de mancarea gatita pe care nu o mai mananca a doua zi sau de produsele pe care stie ca nu le mai consuma dar e pacat sa le arunce la gunoi), iar cei aflati in dificultate se pot servi gratuit, luand atat cat au nevoie.
Aceasta decizie este cu dus si intors, facand viata mai comoda pentru cei care vor doar sa traiasca, fara sa si munceasca. Nu poti sti povestile celor care iau, nici cat iau si nici de ce iau. Poate hranesti astfel un copilas care altfel s-ar duce la culcare cu stomacul gol, dar si un borfas care a ales calea cea mai usoara prin viata, fara responsabilitati. Te las sa argumentezi pro si contra acestui concept.
Pana atunci, te intreb: ai acasa frigider side-by-side? Stii tu, din acela pe care-l vedem in filmele americane, mare si atotcuprinzator. Am vazut ca 
Discutiile despre copii si televizor sunt nenumarate. Le ascult, dar nu ma bag in niciuna dintre tabere caci stiu ca nici nu-i interzic dar nici nu se uita cu orele la desene animate. Pana cand, intr-un weekend in care s-a adunat multa treaba de facut prin casa, am lasat televizorul deschis la desene animate si mi-am vazut de ale mele. Sotul era si el prins cu d-ale lui, asa ca fiecare si-a vazut de treburi si ne-am vorbit doar cand am stat impreuna la masa. La sfarsitul zilei de sambata, ne-am dat seama ca Ruxandra s-a uitat toata ziua la TV, tacuta uneori sau foarte vocala cand erau cantecele ori era ea prea obosita. Seara avea ochii rosii, zicea ca o durea capul, si cand am intrebat-o ce a vazut frumos la TV azi, mi-a zis ca nimic. Nici macar nu am apucat sa stam de vorba asa cum facem noi de obicei, era agitata si fara chef de ceva anume.
Asa ca am decis ca duminica sa ne facem de treaba prin afara casei, iar in seara aceea am decis ca toata saptamana ce va urma sa nu deschidem televizorul. Tragedia nu era prea mare, era vorba doar de orele de dupa scoala si munca. Insa tot s-a lasat cu lacrimi si o mie de de ce?-uri, de parca ar fi cazut cerul pe ea. Pentru a-i arata ca nu e chiar atat de rau sa nu te uiti la TV, i-am indeplinit o dorinta mai veche si am chemat Elefantul verde sa ne aduca jocul LEGO cu tematica Frozen. A venit chiar a doua zi, ceea ce a usurat povara asteptarii. Evident ca am ales impreuna produsul de pe site, am pus-o sa tasteze ea numele jocului, i-am privit admiratia din priviri in timp ce se incarcau rezultatele cautarii. A vazut imediat ca jocul este redus (pentru ea, cifra 8 pare destul de mare :) ), am plasat impreuna comanda, fara graba, ca sa simta ca a facut si ea ceva in acest proces. Chiar a fost incantata si a spus ca este foarte usor sa cumperi online (mai ales cand urmaresti 
Imi place sa calatoresc, si daca as avea un copac care face bani ;-) , as calatori cat de des as putea. De-a lungul timpului, am invatat sa-mi placa 
Parisul mi se pare mai dificil din punct de vedere al modei. Asa ca pur si simplu ma predau si adopt atitudinea turistului care a venit doar sa se simta bine, indiferent de felul in care se imbraca. Ei, nu chiar indiferent, dar nu voi fi niciodata printre cele mai cool de pe strazile Parisului.
Sufletul nomadului etern este natural si curgator, cu siluete senzuale. Elementele naturii sunt abordate cu stil aventuros ce se reflecta si in tinuta:
Ai in garderoba vreo bluza sau orice fel de top pe care l-ai lua cu tine in TOATE vacantele?
Orice am face, nu putem ignora Halloween-ul. Locuiesc in Bucuresti si il vad peste tot in pe strada. Unii fac pregatiri, amuzati. Se organizeaza petreceri, concerte, concursuri, promotii. Pentru mine este o sarbatoare draguta, in care ma implic doar daca sunt atrasa in hora. Daca nu, o las pur si simplu sa treaca pe langa mine.
Anul asta, m-am obisnuit cu ideea ca ziua de 31 Octombrie sa fie colorata in portocaliu si negru. Ce inseamna Halloween pentru mine? Doar o ocazie de amuzament, atata tot. Ne imbracam aiurit & ciudat daca iesim in oras sau mergem la vreo petrecere cu amicii. Mancam briose decorate cu multa glazura portocalie si placinta cu dovleac. Imi place si dovleacul copt, insa nu inteleg utilitatea de a decora un dovleac sau de a scobi unul si a-l lumina. Eu nu am facut asa ceva in copilarie, nu-mi aduc aminte. Insa unii amici, crescuti la tara, imi povesteau ca obisnuiau sa decoreze dovleci si sa ii sculpteze, insa nu stiu daca chiar in ultima zi din Octombrie si cu scopul de a sarbatori ceva anume.
De Halloween ne deghizam in ceea ce ne sperie, nu? Sau, cel putin in ceva amuzant. Eu mi-as alege un costum de Regina cea Rea. Tot zice lumea ca sunt prea dura, acum am ocazia sa fiu dura cu un motiv: este Halloween si sunt regina. Voi cauta un 
Toate doamnele au auzit de termenul de arm candy, corect? Inseamna sa ai la brat un barbat adorabil, dorit de toata lumea, pentru care alte doamne te invidiaza si ar face o gramada de chestii sa fie in locul tau. Dar, pentru cele a caror viata nu se invarte numai in jurul barbatilor din viata lor, arm candy inseamna si o geanta misto, frumoasa si utila, cu care isi fac treaba in fiecare zi si care le da o nota de siguranta si relaxare.
Ca si un pantof foarte bun, o geanta arm candy este ideala din mai multe motive: materialele sunt de calitatea cea mai buna, cusaturile nu cedeaza indiferent de cate obiecte ingramadesti in ea, fermoarele si capsele nu se desfac nici dupa 10.000 de purtari si multe alte detalii fac diferenta dintre o geanta ieftina si una scumpa. Exact, gentile arm candy sunt scumpe, iti dai seama de asta dintr-o privire. De aceea, o idee foarte buna este sa urmaresti campaniile cu reduceri pe care 
Lumina verde pentru genti si accesorii in nuante potrivite stilului urban:
Nuantele neutre pamantii accentuate de culori indraznete creaza un sentiment de calm, prospetime si subtilitate. Perechile de culori din acest sezon sugereaza o zi de toamna intr-o vale dintre munti, reflectand sinteza naturii cu stilul.
Care geanta reprezinta arm candy pentru tine?
Iubim ceasurile? Sigur ca le iubim! Am nevoie de ele? Cu siguranta, desi aproape toate dispozitivele electronice au ceas incorporat (asa am ajuns eu sa am ceas in baie, la cronometrul pentru periuta de dinti electrica).
Ceasul a ajuns sa fie un simbol al statutului. Pornind de la chinezismele ieftine ce se ofera uneori cadou de catre branduri si colectiile pentru doamne si domni aparute la chioscurile de ziare pana la brandurile cautate si apreciate de marea masa a consumatorilor sau a colectionarilor, sunt atat de multe ceasuri in lume incat ... ne zapaceste numai gandul ca trebuie sa alegem. Dar daca tot trebuie sa alegi, iti propun sa pornesti de la stil: casual, clasic, elegant sau sport.
Eu, o fire mai legata de natura, am pornit de la anotimpuri si mi-am luat un ceas pentru vara (in clasicele culori alb-albastru-rosu, pe care il dau jos cand vine primul val de frig), unul pentru lunile friguroase (auriu, cu catarama schimbata de multe ori, cadranul crapat pe care il urmaresc cu interes sa vad in ce directie se mai intind liniile, insa adorabil) si unul mai deosebit pentru evenimente speciale, cum ar fi petreceri cu multa lume. Ah, si mai am unul negru tip sport, pentru sesiunile la piscina sau la mare (da, sunt bronzata cu urma bratarii ceasului la mana dreapta :) ).
Am observat ca, in ultima vreme, 
Daca ai gasit inspiratie in randurile de mai sus, intra in 
Cand esti student si pleci de acasa, incerci sa nu te atasezi prea mult de spatiul in care ajungi sa locuiesti. Primesti o camera la camin, stai cu chirie, iti mai vizitezi colegii ce locuiesc in oras - toate aceste spatii nu vrei sa devina familiare, ci doar spatii ca oricare altele, cu functionalitati ce se adreseaza direct nevoilor. Caci spatiul aproape de sufletul tau este unul singur: casa parinteasca. Acolo revii in fiecare weekend, la inceput. Apoi mai rar, caci sigur se ivesc ocazii de a merge la petreceri sau ai un iubit/iubita cu care petreci weekend-urile.
Cand am terminat cu studentia si am avut apartamentul meu, mi s-a parut un mare pas. Era casa mea, pe care o puteam aranja si personaliza dupa bunul plac. Dintr-o data, m-am trezit in postura de a avea propriul cuib, pentru care eram responsabila. Fiecare decizie pe care o luam cu privire la amenajarea apartamentului reflecta o parte din mine. Mi-am dat seama de asta cand am realizat ca replichez parti din casa parinteasca, cu modificari pe care le faceam dupa cum vroiam eu. A fost o adevarata placere sa-mi decorez casa dupa bunul plac, fara sa ciuruiesc bugetul, mai ales ca pe vremea aceea nu venise Ikea in Romania. Dar exista magazinul de materiale de constructii si finisaje 
Imi place caldura si confortul. Cand vine vorba de ce am in casa, caldura si lumina primeaza. Daca e frig, nu mai sunt in apele mele si ma enerveaza totul. Cu greu tolerez frigul pe partie, dar atunci stiu ca sunt la el acasa, nu la mine acasa, si ma infofolesc bine de tot.
Locuiesc la bloc, intr-o cutiuta, si depinde de mila si programul statului sa ne dea caldura. Bine, bine, va spun tot: de fapt depind de mila vecinilor care decid ei cand e cazul sa se dea drumul la caldura. Cand tot Bucurestiul are caloriferele calde, vecinii si seful de bloc mai rabda putin, ca doar nu e asa de frig afara. Ba e frig, si nu vreau sa dorm incotosmanita ca si cum as iesi din casa. In momentele alea, ma gandesc la amicii mei care au centrale si dau drumul la caldura la prima pala de frig. Ii sun si-i intreb cum se descurca, cat de bine le este, si le reamintesc cat sunt de norocosi ca nu depind de niste vecini zgarciti si rezistenti la frig.
Noi nu am pus centrala termica pana acum pentru ca ni s-a parut ca am plati mult mai mult. In Bucuresti nu ai cum sa aduci lemne la bloc, este periculos inainte de toate, asa ca factura la gaze ar fi foarte mare. De fapt, toata lumea ce are centrala se plange ca plateste prea mult la factura de gaze, si asta cam tot anul. Am vazut ca exista totusi niste masuri ce poti fi luate pentru a fi mai cumpatati cu consumul - producatorul de 
Sunt datoare fata de copilul meu sa il invat sa faca lucrurile asa cum trebuie. Adica cu respect, nu cu teama. Si aici ma refer la relatia cu medicii, doctorii si alti specialisti in medicina. Cand eram eu mica, spuneam "Saru-mana!" la toata lumea, dar nu pentru ca simteam mare recunostinta ci pentru ca asa imi dicta mama. Era un anume respect, umilitor as zice, pentru profesiile care ni se pareau peste statutul nostru. Adica femeii care stragea mizeria din casa scarii si din jurul blocului nu-i spunea nimeni "Saru-mana!".
Ideea este ca vreau sa o invat sa nu-i fie teama de doctori, de 