15
2015
Cine iubeste tehnologia are sansa sa-si construiasca diminetile sau serile perfecte. Chiar daca este foarte importanta amenajarea locuintei, mancarea este si mai importanta, la fel si compania.
Unele dimineti perfecte mi le inchipui numai cu o cafea si un croissant cu unt. Recent am mancat un croissant facut cu faina integrala si seminte si mi-a placut mult, deci nu ma mai simt vinovata cand aleg sa-l savurez langa cafeaua presarata cu scortisoara sau nucsoara.
In ultimul timp, am tot fost bombardata de Ruxandra cu intrebarea "Ce inseamna smoothie si cand facem si noi?" De cand o am pe ea nu cred ca am facut vreodata smoothie, dar cu siguranta a auzit la TV sau chiar a vazut in emisiunile culinare cu copii. Da, exista si asa ceva, si sunt foarte dragute, au retete simple si folosesc mult aparatura electrocasnica care este sigura pentru ei. La urma urmei, apesi un buton si gata.
De exemplu, cu blenderul Philips Daily Collection amestecarea dificila devine o sarcina usoara. Are motor puternic, recipientul din sticla nu amesteca aromele si mirosurile iar noua gura de scurgere va preveni scurgerea dupa turnarea in pahar. As invata-o pe Ruxandra sa se foloseasca de indicatorul de blocare ce este simplu si usor de recunoscut ce ii va arata cand se poate utiliza in siguranta aparatul. Si pentru ca a inceput frenezia inghetatei la noi in familie, de la smothie la inghetata nu mai este decat un pas si cateva ore de stat la congelator.
Deja v-am starnit curiozitatea cu inghetata, nu? Este minunat sa fii stapan pe propria inghetata si sa poti alterna bunatatile facute in casa cu cele gasite in comert. Partea si mai buna este ca, daca investiti intr-un blender de calitate, puteti face si supe-crema, sosuri sau alte minunatii. Alegeti bine inainte de a lua decizia finala: unele blendere de la Philips au si filtru de blender pentru suc si lapte de soia, rasnita pentru macinarea ingredientelor dure (boabe de cafea, nuci, cili, piper uscat etc) si tocator fin pentru tocarea ingredientelor moi (plantele aromatice, ceapa, carnea).
Tu esti multumit(a) de blenderul pe care-l ai?
Cine iubeste tehnologia are sansa sa-si construiasca diminetile sau serile perfecte. Chiar daca este foarte importanta amenajarea locuintei, mancarea este si mai importanta, la fel si compania.
Unele dimineti perfecte mi le inchipui numai cu o ca
Dupa cum stiu toti parintii, odata cu nasterea bebelusului, lucrurile o cam iau razna. Nu stiu cum era pe vremuri, insa acum parintii devin un fel de super-eroi ce se simt nevoiti sa faca totul, dar absolut totul, pentru copilasii lor. Bebelusii oricum nu pricep mare lucru din ceea e li se intampla si pretuiesc un singur lucru: legatura creata cu parintii lor.
Apoi cresc si incep sa interactioneze cu mediul inconjurator prin jocuri si distractie. Nu totul este sursa de amuzament si incantare, iar parintii trebuie sa faca un efort suplimentar pentru a echilibra situatia in favoarea celui mic.
Si uite asa s-a ajuns la termomentru pentru camera si baie ce este totodata jucarie pentru bebelus. Modelul plutitor in forma de floare are 
Am tot auzit voci care spun ca ele nu poarta haine branduite pentru ca nu vor sa poarte etichete, marci ci doar stiluri. Doar nu sunt reclame ambulante! Bineinteles, cu exceptia concertelor si a altor evenimente asemanatoare cand chiar e cazul sa porti un tricou cu formatia preferata (sau personajul preferat, in cazul copiilor).
Apropo de asta, ati fi extrem de surprinsi sa vedeti cat de mult conteaza pentru copii legatura sau relatia cu personajele din filmele sau desenele animate preferate. Nu stiu de unde vine pornirea asta (poate din nevoia de familiaritate), pur si simplu parintii se trezesc fata in fata cu ea. Iar copiii rezista cu greu in fata a tot ceea ce este branduit cu personajul lor preferat, fie el si un pai sau doar o clama de par.
Varful de lance al personalizarii sunt tricourile, care reprezinta si campul de bataie al mesajelor inteligente & amuzante. Toata lumea le adora, mai ales cand numele brandului este folosit intr-un mod atat de interesant incat nu poti rezista tentatiei si vei purta un tricou Coca-Cola chiar daca nu consumi produsul.
Ritualul de seara este foarte important pentru orice familie si individ in parte. Fara sa vrem, ne stabilim unul si il modificam si il adaptam pana ne simtim confortabili. Caci pentru asta sunt serile, pentru confort. Pentru relaxare si adunarea gandurilor. Deja facem un efort mare sa nu aducem acasa stresul de la serviciu, nu mai este cazul sa ne batem capul si cu ce sa facem seara pentru a ne destresa, trebuie sa avem deja un plan pus la punct.
Dinte toate componentele care alcatuiesc rutina de seara, de data asta vreau sa va vorbesc despre pijamale. Despre 
Am coborât din avion ușor timorată.
Toată viața mea de până atunci rămăseseră departe.
Acum începea o altă provocare despre care nu știam nimic.
Știam doar că este iubire.
Că eu sunt unde ar trebui să fiu.
Era inutil să mă gândesc la ce urmează.
Era un început de poveste.
Pe care am hotărât să o trăiesc din clipa aceea, deși povestea începuse demult și devenea tot mai frumoasă.
...
Mi-am luat bagajele de pe bandă și m-am oprit pentru o clipă printre oamenii grăbiți ce se înghesuiau.
Mă gândeam că partea asta de poveste trebuie să înceapă fără pic de teamă sau incertitudine.
În fond, dragostea e mereu ca o loterie ... joci fără să știi finalul.
Mi-am făcut loc prin aglomerație și am zâmbit.
Eram fericită.
L-am văzut.
El vizibil emoționat.
Eu vizibil îndrăgostită.
Emana o caldură și o fericire în priviri încât știam că tot ce mi-a spus până acum în nopțile acelea fără sfârșit, era mai adevărat decât aș fi crezut.
M-a luat în brațe și am tăcut amândoi.
Nu mai erau loc de cuvinte.
Aerul cald, mediteranean, pe care începeam să îl simt, mă purta într-o liniște profundă.
Ne ținem de mână.
Simt că partea pierdută din mine a revenit.
Îl privesc.
Eu vizibil emoționată.
El vizibil îndrăgostit.
P.S. Aceasta poezie mi-a fost trimisa de Corina (in poza este chiar ea impreuna cu iubitul ei) la 
Pe X îl întâlnești de obicei ziua la birou, la sală sau la un hotel de pe o stradă ascunsă, „însoțit” întotdeauna de câte o femeie frumoasă.
Seara îl poți vedea în restaurante de primă clasă, în cluburi mai rar și numai spre dimineață.
E bine îmbrăcat, cu atitudinea ce transmite putere la fiecare gest.
Se uită la fiecare zece minute la ceasul lui scump și îi sună Iphone-ul într-o nebunie.
Are pantofii perfect asortați la ținuta business, nu zâmbește decât la limită de politețe, ușor
arogant.
Nu abordează niciodată el, femeile.
În schimb roiesc ele în jurul lui și îl sorbesc din priviri ca pe un „zeu”.
Și nici măcar nu contează că are sufletul rece și de cele mai multe ori soție, acasă.
El e cel care alege,pentru că își permite.
Femeile îl aleg la rândul lor, pentru că el își permite .
Și are amante, iubite, soție și poate copii.
Le îmbină pe toate, cu o perfectă armonie, este iubit și apreciat, în orice fel.
Soția se bucură de statutul de soție, este femeia care îl ține de braț la orice eveniment din viața lui, are acces la toate conturile, trece cu vederea infidelitățile și înghite în sec când el se întoarce târziu de la „ședințele” interminabile.
Amantele trăiesc momentul și sunt încântate de cadourile pe care le primesc în schimbul discreției și disponibilității.
Nimeni nu vrea să lase un astfel de bărbat.
Pentru că ele nu-și permit să îl piardă.
Pentru că el își permite să le țină.
Pe Y îl poți vedea mai des, în parc, în trafic, în orice lounge unde se relaxează „lumea bună”, în club la fiecare sfârșit de săptămână.
Studiază cu atenție în jur, dispus să zâmbească femeilor frumoase, așteptând însă cuminte să facă femeia primul pas.
Iese în evidență cu un farmec aparte, nu pare să frângă inimi dar păstrează constant puțină stofă de Don Juan.
El cu certitudine este un bărbat singur, trecut cu puțin peste 35, neîmplinit încă financiar și personal.
Are un apartament de la părinți sau plătește o rată, o muncă la stat cu un salariu "decent".
El pretinde că poate alege o femeie.
De fapt ei sunt cei aleși, atunci când femeia nu mai are timp de căutat altceva „mai potrivit”.
Și ei așteaptă făcând preselecții, poate le trimite destinul o femeie deșteaptă și „avută” ca să
nu se prea omoare ei cu munca și nici să nu aducă pe cineva la întreținere.
Sau măcar una tânărâ și frumoasă, care să se îndrăgostească, transformându-se în „casnica” perfectă, care gătește și calcă, care are grijă de el și nu mai are grijă de ea.
Așa își unesc destinele și se mint împreună.
El fericit că a fost ales.
Ea crezând că a fost aleasă.
Pe Z îl întâlnești peste tot.
Peste tot unde e plin de oameni tineri și fără probleme.
Adică nu la birou, nici la hotel, în nici un caz la restaurant.
Tânăr, atrăgător, fericit.
Dispus să vorbească, dispus să asculte, să iubească, să alinte (în cuvinte).
El te poate întoarce la anii de adolescență, te poate face să îți pierzi capul și rațiunea.
Parcă le are pe toate...însă daca te invită undeva nu te aștepta să fie un local de răsfăț și poate va trebui să îți plătești singură cafeaua.
El nici nu pretinde că își permite să aleagă.
Și de multe ori nici nu este ales.
Este lăsat să crească,să mai copilărească,să mai adune „experiență” și „resurse”.
Bărbatul tău îl găsești lângă tine.
Bărbatul care pentru tine e cel mai frumos.
Care îți face inima să bată cu putere, pe care l-ai remarca din orice mulțime.
Și e bine îmbrăcat, pentru că ai avut tu grijă, să îl asortezi, să îi alegi pantofii potriviți, să îi calci perfect cămașa.
El nu abordează alte femei nici măcar cu un zâmbet.
Te-a luat în sufletul lui și împreună ați ridicat un „castel” de iubire.
El nu mai pretinde la nimic, pentru ca are.
Te are.
El deși își permite să aleagă, te alege pe tine în fiecare zi.
Și tu îți permiți să îi plătești chiar și cafeaua.
Bărbatul de lângă tine poate a fost odată ca „restul”.
Și tu poate ai fost „altfel”.
Insă acum vă permiteți să vă aparțineți.
P.S. Acest articol este trimis de Corina la 
Am auzit un punct de vedere care spunea ca ar trebui sa infruntam fiecare zi fara sa asteptam sa primim ceva inapoi. Fara sa asteptam multumiri, ridicari in slavi sau vreun fel de recunostinta. Pur si simplu sa ne facem datoria, sa ne concentram sa facem cum putem noi mai bine tot ce am pus pe lista cu o seara inainte si sa punem capul pe perna multumiti ca am fost oameni buni.
Personal, nu cunosc pe nimeni care sa fie asa. Toata lumea vrea recunoastere si recompense. Toata lumea vrea sa fie vizibila. Un simplu multumesc sau salariul lunar nu sunt suficiente.
Unul dintre momentele cele mai dificile ale unei familii sau unui individ este sa ramana fara serviciu. Atunci apar tot felul de demoni la suprafata care intuneca judecata si pare ca nu mai este nicio solutie in viitorul apropiat. Lumea te judeca cand nu mai ai job, la fel cum te judeca cand nu te casatoresti pana la o anumita varsta. Sunt multe guri rautacioase care sar pe tine, te trateaza altfel pentru ca ai bugetul restrans si nu uita sa-ti reaminteasca lucrurile pe care nu ti le permiti.
Sfatul meu este sa ignorati aceste voci si sa va alaturati valurilor ce va pot duce in punctul dorit. Targuri de locuri de munca se organizeasca de cateva ori pe an. Site-uri de joburi sunt destule, unele dintre ele cu multe sfaturi pentru imbunatatirea CV-ului si prezenta la interviu. Alegeti-va un site care prezinta incredere si rezoneaza cu personalitatea voastra. Dar si mai important, nu renuntati sa mergeti la 
Sunt mamica de fetita. Nu stiu cum e la voi, insa Ruxandra mea e tare cocheta si nu accepta sa se imbrace oricum (stie sa se asorteze, cred ca are o gena care nu-mi apartine, caci nu am invatat-o niciodata cum sa se imbrace). Nici macar prin casa nu se imbraca cu hainele de casa - da, avem si din alea, o categorie aparte.
Totul depinde cu ce se joaca prin casa: daca se uita la desene animate sau seriale, cu siguranta va purta o fusta sau o rochie si pantofiori, ciorapei ... tot tacamul. Ma pune sa ii aranjez parul dupa cum vede la TV, in functie de ce personaje sunt pe acolo. Si o las, caci oricum hainele ii raman mici, la petreceri sau alte ocazii deosebite nu prea mergem; consider ca ar fi o greseala din partea mea sa nu o las 
Multe articole de pe net si din presa scrisa incurajeaza femeile sa-si deschida afaceri proprii. Nimic rau in asta, mai ales daca si contextul te ajuta. Dar, in primul rand conteaza sa fii genul care vrea sa-si asume lucruri, care nu se sperie de povestile celor care au esuat dar in special daca ai un plan in minte.
Lasand la o parte faptul ca legislatia din Romania nu ajuta afacerile prea mult, ramane de vazut ce pot face celelalte companii pentru tine. Pornind de la setarile de baza - dupa ce ai o locatie si ceva mobila - comunicatiile stau la baza listei. Serviciile UPC pentru companii mici si mijlocii ofera internet cu viteza de download de pana la 500 Mbps, telefonie cu minute incluse si televiziune HD cu o grila variata si bogata de canale. Poate spui ca nu ai ce vedea la TV in timpul programului de munca, insa s-ar putea sa cauti inspiratie la un moment dat, sau poate sa pui ceva radio si niste poze de fundal, ori chiar sa derulezi o prezentare. Depinde acum ce televizor vei avea ...
Evident, controlul costurilor este esential, asa ca cel mai bine poti opta pentru 
M-am dus la cursul Oanei Stoianovici - O zi de feminitate, despre care 
Dragele mele fane ale marcii Yves Rocher France, s-a lansat pe site oferta lunii Aprilie, valabila in perioada 30 martie – 03 mai, inclusiv.
Detaliile ofertei Yves Rocher pentru intreaga luna Aprilie 2015 (si cateva zile in plus :) ) sunt:
1. -50% reducere pentru un produs la alegere, cu exceptia promotiilor, a seturilor, a produselor cu bulina verde si a produselor in editie limitata. Reducerea se aplica celui mai scump produs din cosul de cumparaturi.
2. O surpriza din 4 la alegere, pentru o comanda de minim 39 lei:
- 
Desi copiii iubesc orice anotimp, orice vreme de afara, toata lumea se bucura de venirea primaverii. Inca nu s-a incalzit destul cat sa renuntam la caciulita si geaca groasa, insa copaceii infloriti si mugurii de salcie iesiti sunt dovada clara ca nu trebuie decat sa mai avem putina rabdare.
Ieri treceam printr-un parc plin de balti si noroi dupa atata ploaie si tot am reusit sa ne oprim si sa admiram picaturile de ploaie ce atarnau de crengile unui salcam precum globurile in bradul de Craciun. Ruxandra a fost foarte incantata de comparatie (v-am spus ca adora Craciunul) si i-am multumit in gand lui Dumnezeu ca am avut ocazia unui astfel de moment frumos.
Nu stiu cum e la voi, insa pe mine Ruxandra ma tot intreaba de iepurasul de Paste. Desi stie clar ce sarbatorim de Paste, ea tot insista cu iepurasul care ii aduce cadouri. A vazut promotiile si standurile special amenajate din magazine, munti si gramezi de dulciuri si plusuri si cadouri si decoratiuni cu oua. Si nu pot sa-i spun: nu-ti cumpar nimic pentru ca nu despre asta este Pastele. In mintea ei sunt doua lucruri separate - semnificatia religioasa si abundenta de dulciuri si cadouase din magazine - si nu am cum combate toata aceasta nebuie si agitatie cu Pastele.
Singurul lucru pe care-l pot face este cumpatarea. Mai bine spus, exersarea ei, caci nu ne ies mereu socotelile. Daca noi parintii alegem sa nu comparam copiii intre ei, copilasi se compara singuri intre ei, mai ales la capitolul "cine are mai multe". Sper ca nu-mi bat gura degeaba cu "nu conteaza cate ai ci ceea ce stii sa faci cu ele"! Dar nu renunt, mergem inainte si cu bune si rele, sperand ca pana la urma se lipesc de puiul valorile morale care chiar conteaza.
Haideti sa vedem impreuna ce aduc nou editiile de Aprilie ale revistelor pentru mamici si tatici. Pana la vesti noi, va astept povestile despre cum asteapta Pastele puiutii vostri.
De multe ori plecam la drum (la propriu sau la figurat) cu gandul "Dumnezeu sa ne aiba in paza!". Cu alte cuvinte, de ce nu ma pot pazi eu, sa ma pazeasca El. Nimic rau in asta, cu totii suntem constienti ca avem puteri limitate in a controla ceea ce ni se intampla. Pericolul cel mare este sa te crezi atotputernic, sa mergi pe principiul "mie nu mi se poate intampla asta", principiu de altfel confirmat de toti cei din jur care au parte numai de belele numai tu nu.
Cati dintre voi ati apelati la tipul de la 
Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa fii o mica buburuza care sa zboare la prieteni sa vada ce fac in anumite momente ale zilei? Eu as fi foarte curioasa, as sta macar 10 minutele pe umarul unui prieten, unei verisoare, langa fratele meu sau prietena mea buna sa vad ce fac cand nu se uita nimeni la ei, cand sunt doar ei cu gandurile lor.
Omul modern s-a obisnuit, fara prea mult efort as zice, cu 
O primă problemă este legată de scenariul lui Florin Lăzărescu, cu care Jude reia colaborarea de succes din 2006 concretizată în Lampa cu căciulă. O calitate+defect a regizorilor Noului Cinema Românesc este că au intuiția și mijloacele de a scrie direct în film. Ei știu lega foarte bine (așa cum demonstrează și aici Radu Jude) chiar scene eclectice, care nu și-ar avea locul în cursivitatea poveștii, reușind să acopere cumva aceste defecte la montaj, prin construcții artificiale sau mici trucuri în trecerea de la o scenă la alta. Mai păcătuiesc în colaborarea cu scenariștii: prin contribuția lor la scenariu, sunt privați de o privire critică asupra lui. Calofilila lui Jude vis-a-vis de imagine nu este dublată, din păcate, și de calofilia lui Lăzărescu pentru dialoguri - insuficient finisate.
Calitățile scenaristului s-au risipit probabil pe adunarea textului, care păcătuiește prin extreme: limbajul actorilor este când exagerat de livresc, când (mult prea) grobian, chiar porcos. Un personaj real nu se poate comporta așa, senzația livrată fiind una nefirească!
Făcând abstracție de aglomerarea scenariului (în care sunt înghesuite prea multe scene, un alt defect local), exista măcar posibilitatea perierii textului folosind unor consultanți externi, nu doar lingvistici (cum precizează Lăzărescu), ci și literari, din moment ce avem tradiția unui Rădulescu dispus să "strângă șuruburi". Din păcate actorii nu sunt pe măsura regizorului și nu-și pot aduce aportul la astuparea acestor mici defecte din scenariu. Jocul lor neconvins și ca atare neconvingător le scoate și mai mult în evidență.
O recunoaște singurul cu oareșce har dintre cei principali, actorul Teodor Corban, la lansare, despre dificultatea textului:
"Intrebam înainte de replici eu ce zic? Bine-bine, acum știu ce să zic, dar ce înseamnă?" semn că ori ar fi trebuit trase mai multe duble, ori (mai degrabă) sculptate dialogurile pân-ar fi arătat firești.
Cât despre actorii secundari care să susțină prestația zapciului Costandin, prea puțini (bun totuși Alexandru Dabija chiar într-un rol forțat), exceptându-i pe cei mari, din păcate, cu rol episodic (cu toate că publicul îl identifică mai degrabă cu țăranul Moromete, l-aș fi distribuit pe Rebengiuc în mai importantul rol al popii cu căruța-n drum) cei secundari, dacă s-au potrivit în film, a fost numai fiindcă n-au avut prea multe replici - și aici îl remarc pe micul Alberto Dinache. Nici Toma Cuzin n-ar fi fost rău în rolul lui Carfin, din care putea ieși chiar un personaj pitoresc, dacă nu era pus să-și declame majoritatea replicilor într-o poziție nefirească în care-ți este logic aproape imposibil să vorbești (îndoit de spate pe crupa calului, cu mâinile legate cu sfoară și picioarele prinse-n jugul de lemn). Ca dovadă, el se screme (după ore de mers?) să se îndrepte de abdomen pe cal, ca să poată vorbi.
O să-ncerc să fac un comentariu constructiv, legându-mă de-o altă scenă, de asemenea nereușită: cheful de la crâșmă. Chiar nu se puteau filma două scene firești, în care de exemplu, Carfin să-i povestească lui Ionița stând pe fund, la masă, ce-a văzut el prin lume ca slugă de boieri mari, iar pe fundal, în contrapunct, zapciul să chefuiască? Kusturica ar fi scos o scenă memorabilă din adăstarea la han, pe când Jude și Lăzărescu au punctat 2 replici și-o înjurătură moldovenească reușită înainte de culcare.
Filmul are un ritm (poate prea) alert, potrivit cu partea de căutare a fugarului. Din păcate, pauzele necesare (cea amintită și tânguiala zapciului cu luleaua la foc) sunt ratate. Singura scenă bună este întâlnirea cu haita celuilalt zapciu, căruia-i încalcă
teritoriul, astfel că are loc o memorabilă negociere, și poate discuția zapciului cu nevasta boierului. Un alt defect pe care l-am depistat fiindcă am mers cu fiica mea la film (altfel mi-ar fi scăpat), este greșita încadrare în gen: nici vorbă despre film istoric, pe trailer și pe afiș ar fi trebuit precizată audiența. Nu sunt deloc un pudibond, însă filmul nu este, în mod clar, pentru copii sub 12 ani.
Se dovedește în cele din urmă (doar) un pamflet iar intertextualitatea încercată eșuează în prețiozitate / vulgaritate. Până la urmă reușim să reintrăm în circuitul festivalurilor cu același preț: livrând o imagine a noastră așa cum ar fi fost, după cum se așteaptă alții să fi fost. Fără a fi deranjați de ce am văzut expus (mă refer la discursul filmului, nu la excepțiile reperate mai sus), acest film nu reușește să-și atingă scopul declarat de scenarist: prezentând o realitate lăbărțată - nici cum știm noi că este, nici cum nu știm c-a fost - exagerând ca să prindem ideea, nu mai poate ridica întrebări. Este doar o altă mistificare a istoriei. Altfel, de ce tocmai într-un film care abordează egalitatea de șanse (ca să folosim noul limbaj de lemn, european) ajungem să observăm inegalitatea prestațiilor personajelor care au contribuit la el?
Pe mine unul (ardelean get-beget), după cum am înșirat, aceste prestații m-au împiedicat să savurez întregul, făcându-mă să intru într-un fel (diferit de cel propus din start de cuplul regizor - scenarist), în filmul despre facerea Aferim-ului.
Am insistat pe micile defecte ale filmului tocmai pentru că m-a frapat că în 2015, în ades invocata Românie a lucrului bine făcut, este lăudat de critcă numai pentru ce-și propune, nu și pentru ce reușește să arate. Iar problema nu (mai) este (acum) că nu reușește, ci tocmai că se-mpiedică pe drum, sau își este oarecum autosuficient, neavând curaj (sau timp? sau buget?) să meargă până la capăt cu finisajele. Iar acesta este un alt defect al nației, pe care, iată, îl expune și subsemnatul, grăbindu-se cu acest comentariu imediat după vizionare. Nu văd însă cum ar putea un film în care nici măcar cei care lucrează la el (cu excepția poate a regizorului) nu sunt capabili a-și vedea limitele (darămite să-și propună a le depăși) - să reușească să clatine măcar sau chiar să schimbe mentalități. Previziunea mea este că așa cum eu, ca simplu spectator din Ardeal, am fost deranjat de micile sale inadvertențe, vor mai fi destui prin public care să se-mpiedice de ele. De-aceea am pedalat poate prea insistent pe șansa ratată, pentru că nu se știe când ne vom mai întâlni c-un astfel de film. Aferim!
P.S. Acest film va este recomandat de Marius, care prezintă 
[
A venit si luna Martie, poate cea mai frumoasa pentru mamici. Sau stresanta, daca e sa ne gandim ca trebuie sa faca cumparaturi de martisoare pentru colegele si colegii copiilor, cadouri pentru doamnele de la gradinita sau scoala, timp liber de la serviciu pentru serbarea sau atelierul de 8 Martie etc.
Lasand stresul la o parte, haideti sa ne bucuram de rolul de mamici pe care-l avem. Stim bine ca multe femei isi doresc aceasta pozitie dar nu se poate. Altele nici nu si l-au dorit si sunt totusi mamici. Mai sunt si femei care sunt total coplesite de rolul de mama si isi doresc macar o ora pe zi in care sa aiba liniste si sa nu se gandeasca la nimic, eventual sa-si faca putina ordine in ganduri. Si exista si mamicile rautacioase (ma feresc sa spun rele) care-si pedepsesc copiii pentru libertatea care le-a fost furata si frustrarile care au luat nastere.
Eu mai dau din cand in cand peste un text sau o poza pe net care-mi aminteste cat de frumos este sa fii parinte, cat de unica si speciala este perioada in care puiul tau creste. Uneori uit ca Ruxandra nu este un mic adult, chiar daca stie abilitatile de baza si ma uimeste aproape zilnic cu cate o replica care ne da pe spate.
Haideti sa rasfoim impreuna revistele pentru mamici lansate in luna lui Martisor si sa ne reamintim cat de binecuvantati suntem:
