28
2017


Cred ca exista oameni care, daca ar putea, nu ar munci deloc, nu ar ridica niciun chibrit de pe jos, nu ar face absolut nimic. Ar lenevi toata ziua si ar da comenzi in stanga si in dreapta. Apoi, natura umana fiind harnica din fire si dorind sa produca ceva, acei oameni nestiind sa faca nimic, ar fi bantuiti de cosmarul neputiintei si ar incerca sa-l alunge cu rautatea sufletului lor.
Ideea e ca … omul trebuie sa munceasca pentru a se simti implinit, asa cum trebuie sa aiba o familie pentru a-si contura rostul in viata. Nu degeaba se pune accent pe educatie si pe valoarea omului, pe ceea ce stie el sa faca cu mainile sale si cu capusorul sau. Unii se plang ca sunt mestesuguri care vor pieri in curand pentru ca nu are cine sa le fie ucenici si sa invete meseria. Altii se plang ca nu au oameni specializati care sa stie bine meserie, fiind astfel obligati sa angajeze din alte tari. Piata muncii e un loc destul de complicat ca sa te descurci singur asa ca e bine sa accepti tot ajutorul pe care vor unii sa ti-l dea, chiar daca este gratuit sau nu. As prefera ca lumea sa inceteze sa mai poarte razboaie si sa inceapa sa rezolve problema somajului la nivel planetar. Pentru ca fiecare dintre noi merita o viata construita in jurul familiei si al muncii.
Ma uitam la cei care fac angajari pentru Ploiesti – sincer, nici nu prea ai de unde alege: 4 angajatori, joburi pentru persoane cu facultate si experienta. Sa spunem ca experienta o pot acumula tragand tare si concentrandu-te pe munca cateva luni bune. Dar educatia … mai greu.
Am impresia ca nu avem o cultura a muncii sanatoase. Nu ne batem capul prea mult cu asta, cel putin patura de jos a societatii care a invatat sa se descurce cu ce are, impacandu-se cu ideea ca mai mult nu se poate, ca trebuie sa fii extraordinar ca sa dai mai mult. Ii respect pe cei care au plecat in alte tari sa-si caute de munca, dar si pe cei care raman in tara dar isi cauta de lucru in alte orase. Cei care se uita dupa joburi in Baia Mare isi dau seama ca optiunile sunt limitate si ca e cazul sa schimbe strategia de baza (daca au una): ori accepta altceva ori cauta in alt oras.
Locurile de munca in Petrosani sunt si mai putine, deci este cazul sa se ia masuri la nivel national.
Tu ce parere ai despre aceasta situatie?
“Meseria e bratara de aur!” Am sa o invat si pe Ruxi acest proverb si ce inseamna el, dar mai ales de ce este necesar(!) sa muncim. Acum ma bucur cand o vad ca vrea sa ma ajute in tot ce fac, insa este in faza de invatare si experimentare si nu il percepe ca pe un efort.
Mi-ar placea sa traiesc intr-o societate cu o atitudine sanatoasa vis-a-vis de munca. Stim cu totii ca lumea care munceste uraste ziua de luni. Inteleg de ce, dar nu pricep de ce se face atat de mare tam-tam pe tema asta. Chiar daca ar fi vorba de cei cu angajari in Botosani, tot ar trebui ca atitudinea sa fie alta. Nici relaxarea din weekend nu poate dura la nesfarsit, nici ziua de munca nu este interminabila. Cred ca fara munca am muri incet, cate putin in fiecare zi, pana cand ne-am pierde de tot umanitatea. Muncim pentru a trai si nu traim pentru a munci iar lucrul acesta ar trebui reglementat prin legi.
Personal, ma vad muncind toata viata, chiar si dupa pensionare (seman tatalui meu la faza asta). Nu stiu cum unii oameni pot sta degeaba zile in sir fara sa faca nimic, fara sa-si caute provocari, fara un plan in minte. Nu ma refer sa-si contruiasca cine-stie-ce dar macar sa-si duca viata pe care si-o doresc sau cel putin cea mai apropiata varianta. Daca Romania nu le mai ofera satisfactii, daca au cazut prada gandirii ca aici nu merge nimic bine, omul nu este respectat si nu mai merita sa te straduiesti sa dai ceva societatii, atunci se pot reorienta si cauta locuri de munca in Franta. Asta le-ar schimba total perspectiva si ar invata, cred, ca bunatatea dar si rautatea, desteptaciunea dar si prostia sunt egal impartite pe Pamant. Diferentele sunt la alt nivel.
Si daca tot zic ce locuri de munca in strainatate, mi-ar placea sa citesc un blog al unei persoane care traieste o astfel de experienta. Ce a invatat nou, ce comparatii face cu Romania, cum s-a adaptat, ce planuri are de viitor, cum vede orasul natal de acolo, daca s-ar mai intoarce si de ce.
Dragul de munca se invata in familie, iar atitundea se preia integral de la parinti. Sunt constienta de asta, in calitate de parinte. Chiar si cei care cauta locuri de munca la Libertatea stiu ca numai cu munca constanta se obtin rezultate de care poti fi multumit. Am vazut la TV, cand s-a discutat de inundatii, situatii in care armata ajuta sa scoata apa, namolul, pietrisul etc. din casele oamenilor iar localnicii si bagubitii stateau cu bratele incrucisate. Cum poti sa crezi ca ti se cuvine acest ajutor, ca altii pot face lucruri pentru tine dar tu, sa te ajuti singur, nu? Mai avem de educat oamenii …
Tu ce ai vrea sa se schimbe in legatura cu atitudinea fata de munca in Romania?