22
2023
Iată că a trecut patrulaterul periculos Sf. Valentin - Dragobete - Mărțișor - Ziua Femeii. Unora le-a trecut glontele pe la ureche, pe alții i-a nimerit din plin. Cert este că acum putem privi liniștiți în urmă și învăța din greșeli. Cel puțin, asta îi sfătuiesc pe domni să facă, ca să nu mai cadă pe viitor în aceleași capcane (de a uita sau a cumpăra cadouri inutile ori nepotrivite). Ar fi păcat și de timpul consumat și de banii cheltuiți.
Dragi domni, ideea este următoarea: în contextul presiunii exercitate de tacticile de marketing (Cumpără, cumpără și iar cumpără!) și de glumele de autobază ale anturajului (specializat pe activarea rușinii și blamării), încercați să rămâneți cu picioarele pe pământ și să faceți ceea ce știți că apreciază doamnele din viața voastră (nimic mai mult sau mai puțin). Aici intervin abilitățile voastre de organizare, comunicare și observare fină și discretă a nevoilor/ plăcerilor persoanelor feminine de lângă voi.
Flori deosebite, o bijuterie fină, o seară la restaurant sau în oraș, o cină romantică sau un film în doi, o experiență deosebită care merită povestită nepoților - fiecare cuplu are plăcerile sale comune. Eu sunt de părere că experiențele sunt mai valoroase decât marfa de pe raft (pe care multe doamne și-o pot cumpăra singure), însă experiențele necesită mai multă implicare și atenție (fix asta le face valoroase).
Așadar, petreceți timp cu doamnele, fiicele, surorile etc din viața voastră și mai ușor cu cumpărăturile, avem casele pline de chestii.
Bonus: o mică privire de ansamblu asupra datelor calendaristice în care doamnele așteaptă un cadou din partea domnilor. Pentru a le face lor viața mai ușoară domnilor, nu de alta, le-am organizat în zile private și publice:
- ziua de naștere - dacă le are pe toate sau și le poate cumpăra singură, încearcă activități cadou.
- aniversarea relației
- ziua de onomastică
- 8 Martie - un buchet de flori mamei tale este obligatoriu
- 1 Martie - mărțișor
- Sf. Valentin
- Dragobetele
- 1 Iunie - Ziua Copilului - dacă vreți să vă copilăriți, vă puteți face cadou un joc de familie sau o zi la spa în 2. Este zi liberă așa că e loc de surprize plăcute și făcut ceva în 2.
- Crăciunul
- Zilele de naștere ale copiilor (dacă aveți) - un buchet de flori mamei
- zile care marchează evenimente majore din viața ei, cum ar fi o promovare, o vindecare, deschiderea unei afaceri, cumpărarea unui apartament sau a unei mașini etc
Poate Dragobetele și Sf. Valentin pot fi combinate 2 în 1. Poate 1 și 8 Martie pot fi combinate într-o singură sărbătorire a primăverii și feminității.
Eu i-aș sfătui pe domni așa: să facă o listă cu aceste date (aș sugera chiar un tabel în excel, dar e prea mult ...), să scrie cam ce idei de cadouri le vin random pe parcursul zilelor și să se organizeze din timp. Dar, înainte de toate, să afle în cadrul unei discuții deschise ce așteptări au doamnele. Așa se face.
Ideea este că fiecare cuplu are libertatea de a-și crea propriile tradiții atâta vreme cât există voință, deschidere și comunicare.
No Comments Restul articolului
Probabil că ai ales să citești articolul nu pentru a afla răspunsul la întrebare, căci știi că și tații au treabă cu parentingul la fel ca și mamele, ci pentru că vrei să știi cam cât de multă treabă. Adică, ce știu tații despre creșterea unui copil?
Părerea mea este că ei știu tot atât de mult cât și o mamă. Până la urmă, sarcina și nașterea marchează etapa de transformare a unei femei în mamă, însă nu aduce cu sine și un manual cu instrucțiuni pe care să-l găsim dimineața sub pernă pus de Zâna cea Bună. Personal, am început să ne creștem copiii cum am crezut noi mai bine, doar noi doi. Am făcut o grămadă de greșeli, am crescut și noi alături de ei și, pe parcurs, am înțeles că este necesar un sat întreg pentru a crește copiii fără victime colaterale.
Am decis să scriu despre acest subiect pe blog datorită articolelor citite în 
Vine vara, bine-mi pare, vreau sa arat ca o floare. Bine, vara asta e cam ratata pentru mine, caci voi fi rotunda si moody si ... stiti voi, tot tacamul de femeie insarcinata pe timp de vara. Insa sa nu credeti ca voi sta cu mainile in san, am si eu ritualul meu de infrumusetare pe care chiar nu pot sa-l sar, mai ales ca ador vara si rochitele si sandalele si mersul la plaja. Dupa cum v-am mai spus, ma consider un model pentru fetita mea care este foarte cocheta si ma taxeaza imediat ce vede la mine ceva ce nu-i place.
Asadar, in general, doamnele stiu ce au de facut pentru a se pregati de noul sezon cald. Dar domnii? Ei oare cum se pregatesc? Habar n-am ce gandesc ei in legatura cu subiectul asta. Si sa nu credeti ca nu am incercat sa aflu. Am intrebat pe unii, altii cum se pregatesc pentru vara insa am primit numai priviri ciudate, ridicat din umeri si niste bolboroseli din care nu am inteles nimic. Am tras concluzia ca barbatii, in special cei foarte masculini, nu au in minte nici macar cateva idei despre cum sa faca mici schimbari (sa le numim adaptari) care sa marcheze trecerea de la sezonul rece la cel cald. Fetelor si doamnelor nu le place stilul grizzly sau neingrijit, deci e cazul sa se ia cateva masuri.
Pentru asta exista cateva bloggerite ca mine care sa dea cateva idei domnilor. In primul rand se trece la tunsul axilei cu aparate special construite pentru acest lucru. Noua generatie de produse de grooming corporal masculin este foarte bogata incluzand chiar aparate cu mai multe functii care sa acopere toate necesitatile barbatului modern, cum sunt 
De ce si-ar cumpara cineva articole de ingrijire personala dintr-un magazin online? In orice magazinas intri, chiar si cele mai mici de cartier, gasesti ceva cu care sa iti rezolvi problema. Insa, o buna parte dintre noi a depasit stadiul de "ma descurc cu ce gasesc". Acum sunt foarte multe marci, suntem educati si plimbati prin lume, si e pacat sa ne limitam doar la Nivea ori Gilette. Insa daca ele iti priesc cel mai bine si nu vrei sa faci vreo schimbare, si aceste doua branduri le gasesti in magazinul online 
Doamnele au grija de ele mereu. De cand suntem mici invatam de la mame, matusi si verisoare (si de la mentori, pentru cine are) sa ne cultivam feminitatea, sa ne alintam si sa ne inconjuram de frumos si deosebit. Nu am auzit inca de vreun barbat care sa se bucure de o baie fierbinte, aromanta, facuta pe indetele, la lumina lumanarilor, in compania unei carti sau doar a propriilor ganduri. Eu ma relaxez des cu astfel de bai, mai ales cand vremea e uracioasa.
Din fericire, traim vremuri in care nu mai mira pe nimeni daca barbatul isi da cu crema emolienta pe mainile crapate, sau foloseste putin balsam de buze (oare i se pare incomod sa aiba buzele alunecoase si aromate?). Tuturor ni se pare normal acum ca si barbatul sa se ingrijeasca, sa foloseasca produse cosmetice specific masculine, cu arome si proprietati ce nu ar interesa vreo femeie (eh, poate doar gelul de dus care miroase asa de bine).
Pentru ca barbatul din viata mea sa fie rasfatat, a trebuit trebuie sa-l invat acest lucru. El e mereu pe fuga, cu gandul la ce si cum urmeaza sa faca, asa ca a trebuit sa-l invat sa savureze mancarea pe care o are in fata. Ii plac prajiturile decadente cu multa ciocolata, si cand are ocazia sa guste dintr-una, il indemn sa simta fiecare imbucatura, caci gustul trece repede si trebuie sa-i dai ragaz sa se imprime in papilele gustative.
L-am invatat sa faca dusul de seara fara graba. Gelurile de dus pentru barbati sunt etichetate drept revigorante, insa doar parfumul lor este revigorant; apa fierbinte si spuma abundenta relaxeaza si calmeaza simturile (unii merg mai departe afirmand ca ne curata si aura energetica).
Barbatii sunt cei mai sensibili la subiectul caderii parului, asa ca rezoneaza bine la ingrediente naturale cum ar fi laptisorul de matca, uleiul de ricin sau propolisul. E clar de unde provin iar 
Barbatul din viata ta cum se rasfata? Sau il resfeti tu?
Cu fiecare moment trecut din viața fetițelor, ele se apropie din ce în ce mai mult de latura largă a feminității, ele descoperă lumea mai bine și devin femei prin experiențe trăite pe propria piele. La un moment dat, ele ajung să cunoască bărbatul "visurilor". Aici începe adevărata experiență, din care înveți cele mai multe: iubirea.
Iubirea este un sentiment de la care pleacă fericirea, înțelegerea, poate chiar înțelepciunea însă inevitabile sunt suferința, naivitatea... Bărbatul visurilor nu există deoarece bărbații nu tratează cum trebuie o femeie. Femeia trebuie văzută ca pe o floare (simbolul începutului, al frumuseții) pentru că fără ea, bărbatul nu există. Nu femeile depind de bărbați, ci invers. Încă din marile începuturi femeile nu aveau drepturi, însă au început să apară cunoștințele bărbaților față de femei și au realizat, într-un sfârșit, că acestea pot face lucrurile mai bine. Așa este.
Ceea ce o ajută este latura sensibilă, pentru că ea poate simți, poate gândi limpede și poate rămâne puternică chiar dacă nu își dă seama de asta în momentele respective. Sensibilitatea femeilor nu este dominată de puterea bărbaților. Femeile devin sensibile pentru că înăuntrul lor, ele nu își dau seama că suferința peste care trec are un scop: acela de a-și dezvălui puterea la un moment dat. Acel moment poate fi după o relație cu un bărbat. În general, bărbații nu tratează cum trebuie femeia de lângă ei deoarece ei simț nevoia să domine, dar fetelor...nu vă lăsați mai prejos decât ei. Ei depind de voi, nu invers. Învățați să vedeți orice suferința că fiind o lecție, o lecție din care va dați seama că bărbații sunt puternici fizic, dar nu sufletește. Și bărbații suferă, și suferă adânc însă nu arată asta. O relație poate ajunge la o treaptă înaltă de înțelegere și armonie abia după ce și bărbații își dezvăluie latura sensibilă, atunci există un echilibru.
Femeia ca o floare, ca un răsărit ce pur și simplu se întinde, te orbește, te învăluie în căldură... ea este ceea ce ține bărbatul puternic. E culmea că prin sensibilitatea voastră "țineți" bărbatul de lângă voi "puternic". Scriu între ghilimele deoarece doar se spune că îl țineți și că este puternic. Nu "îl țineți" pentru că el doar domină când vă vede sensibile, doar îl hrăniți și nu e "puternic" pentru că sufletește, este egalul vostru. Relația perfectă vine atunci când nu cauți, vine atunci când te încrezi în cel de lângă tine orbește, pentru că nu îl poți ține legat, el sau ea își poate "muta lacătul la alt dulap" oricând. Iubiți și învățați, nu suferiți la fiecare pas.
P.S. Acest articol este trimis de Rares la 
Ne cunoscusem ciudat, foarte ciudat.
Atunci nu am stat să mă gândesc dacă e vorba de soartă sau dacă e doar o coincidență.
Știam doar atât: am căutat bărbatul ăsta o viață întreagă.
L-am construit în vise, l-am îmbrăcat, l-am dezbrăcat, de haine, de secrete.
Era bărbatul perfect, pentru că eu îi luasem și îi dădusem în fiecare zi calități, nebunie, romantism, totul într-o exactă măsură cât mi-ar fi fost mie deajuns, totul încât să nu îi lipsească nimic.
Il descriam așa ușor în cuvinte de parcă l-aș fi cunoscut, de parcă m-ar fi ținut de mână.
Știam că va veni ... într-o zi, într-o seară ...
Nu știam însă dacă va alege să rămână!!!
Înalt, cu o cămașă aranjată perfect și cu un pulovăr alb aruncat pe spate, relaxat, emana putere prin toți porii.
Știa să vorbească, stia să asculte.
Am stat o noapte întreagă doar noi doi cu o sticlă de vin și am povestit ce suntem, ce am fost.
Din când în când îmi arunca câte o privire profundă care mă intimida, dar eram hotărâtă să nu îmi arăt slăbiciunile.
În fond, el se credea un simplu bărbat, lângă o simplă femeie.
Nu știa cât de mult l-am căutat.
Printre marea de lume și paharele noastre de vin, m-a prins de mână.
A fost atât de ușor să disting sentimentul ăsta de altele.
M-am apropiat și l-am privit făra pic de timiditate.
Ne-am plimbat pe zeci de străzi de atunci, împreună, ținându-ne de mână, îndrăgostiți oarecum, de moment, de noi, de vinuri bune și nopți târzii.
Și acum când îl privesc, îl descopăr ...
Îl descopăr zi de zi deși eu îl știu de o veșnicie.
Eu nu mai plâng, zâmbesc în fiecare zi.
Nu mă mai ascund de soare, nici de curcubee.
Ating cerul cu mâna.
Dragostea nu trebuie să doară.
Trebuie sa vibreze, în inima, în vene, în privire.
Mi-a rămas pe gât, pe coapse, pe suflet.
Ce se asortează mai bine cu o femeie decât un parfum de bărbat?
Îl adun de peste tot și îl apropii de mine în fiecare zi.
Nu îi spun tot, niciodată.
Îl fac doar să simtă că sunt, că mă face să fiu.
Că dimineața poate avea culori de dezastru.
Dezastrul pe care îl trăim noaptea.
În nebunia mea, el are partea cea cuminte.
În liniștea lui, eu sunt bucata de furtună.
La umărul lui mă simt protejată, e ca o armură care se mulează perfect pe corp și pe suflet.
Nu am întrebări pentru el, e prea pregătit pentru răspunsuri.
Jocul ăsta pentru oameni mari, fără condiții precise, în care cărțile vin perfect, este menit să mă plimbe pe cele mai frumoase străzi.
Am lăsat vagoanele codașe ale acelei gări în care fugeam când eram nefericită.
Acum sunt în față, în fața tuturor.
Îmi scrie în suflet, îmi citește în palmă.
Ce poate să facă un bărbat?
Două lucruri : știe să fie și știe să nu.
Nu vine cu jumătăți de cuvinte, nici cu jumătăți de buchete.
Întregul ar trebui să îl definească.
În tot.
Eu nu știu nimic despre iubire.
Nimic mai mult decât atât.
Că trebuie să fie Femeia.
Și trebuie să apară bărbatul perfect.
De aici totul devine o poezie.
Cu rime și fără.
Eu sunt.
Acum este și el.
Poezia noastră începe și pare să aibă versuri pe care eu încă nu le-am scris niciodată, rime de care m-am temut.
Am o foaie albă și vreau să o umplu de iubire.
De multă iubire.
Știam că El va veni într-o zi.
Simt că vrea să rămână.
Dupa o lunga pauza, m-am gandit 
Vinul o ajuta la amintiri.
Amintirile pe care nu le poate împarți cu nimeni.
Cateodata nici macar cu ea.
Barbatul pe care l-a iubit.
Cel care a rănit-o.
Cel pe care l-a părăsit.
Barbatul pe a cărui umăr a putut sa plângă.
Cel dupa care regreta.
Cel de care ii este inca dor.
Barbatul care o păstrează in gand ca pe femeia vieții lui.
Sau cel căruia i-a dăruit constient tot ce avea, conștienta fiind ca greșește.
Cel care i-a adus flori.
Barbatul care nu avea nimic dar o facea sa simtă ca are tot.
Si cel care avea tot cand ea simțea ca nu are nimic.
Barbatul care a sarutat-o prima oara.
Sau cel dupa care s-ar fi dus pana la sfarsitul lumii.
Nu poate.
Nu poate sa isi amintească de ele oricum.
Doar cu ea si un pahar de vin dulce rosé.
Asa amintirile au gust.
Aroma.
Trecut.
Esența.
P.S. Aceasta poezie mi-a fost trimisa de Corina (in poza este chiar ea savurand un pahar cu vin) la 
Pe X îl întâlnești de obicei ziua la birou, la sală sau la un hotel de pe o stradă ascunsă, „însoțit” întotdeauna de câte o femeie frumoasă.
Seara îl poți vedea în restaurante de primă clasă, în cluburi mai rar și numai spre dimineață.
E bine îmbrăcat, cu atitudinea ce transmite putere la fiecare gest.
Se uită la fiecare zece minute la ceasul lui scump și îi sună Iphone-ul într-o nebunie.
Are pantofii perfect asortați la ținuta business, nu zâmbește decât la limită de politețe, ușor
arogant.
Nu abordează niciodată el, femeile.
În schimb roiesc ele în jurul lui și îl sorbesc din priviri ca pe un „zeu”.
Și nici măcar nu contează că are sufletul rece și de cele mai multe ori soție, acasă.
El e cel care alege,pentru că își permite.
Femeile îl aleg la rândul lor, pentru că el își permite .
Și are amante, iubite, soție și poate copii.
Le îmbină pe toate, cu o perfectă armonie, este iubit și apreciat, în orice fel.
Soția se bucură de statutul de soție, este femeia care îl ține de braț la orice eveniment din viața lui, are acces la toate conturile, trece cu vederea infidelitățile și înghite în sec când el se întoarce târziu de la „ședințele” interminabile.
Amantele trăiesc momentul și sunt încântate de cadourile pe care le primesc în schimbul discreției și disponibilității.
Nimeni nu vrea să lase un astfel de bărbat.
Pentru că ele nu-și permit să îl piardă.
Pentru că el își permite să le țină.
Pe Y îl poți vedea mai des, în parc, în trafic, în orice lounge unde se relaxează „lumea bună”, în club la fiecare sfârșit de săptămână.
Studiază cu atenție în jur, dispus să zâmbească femeilor frumoase, așteptând însă cuminte să facă femeia primul pas.
Iese în evidență cu un farmec aparte, nu pare să frângă inimi dar păstrează constant puțină stofă de Don Juan.
El cu certitudine este un bărbat singur, trecut cu puțin peste 35, neîmplinit încă financiar și personal.
Are un apartament de la părinți sau plătește o rată, o muncă la stat cu un salariu "decent".
El pretinde că poate alege o femeie.
De fapt ei sunt cei aleși, atunci când femeia nu mai are timp de căutat altceva „mai potrivit”.
Și ei așteaptă făcând preselecții, poate le trimite destinul o femeie deșteaptă și „avută” ca să
nu se prea omoare ei cu munca și nici să nu aducă pe cineva la întreținere.
Sau măcar una tânărâ și frumoasă, care să se îndrăgostească, transformându-se în „casnica” perfectă, care gătește și calcă, care are grijă de el și nu mai are grijă de ea.
Așa își unesc destinele și se mint împreună.
El fericit că a fost ales.
Ea crezând că a fost aleasă.
Pe Z îl întâlnești peste tot.
Peste tot unde e plin de oameni tineri și fără probleme.
Adică nu la birou, nici la hotel, în nici un caz la restaurant.
Tânăr, atrăgător, fericit.
Dispus să vorbească, dispus să asculte, să iubească, să alinte (în cuvinte).
El te poate întoarce la anii de adolescență, te poate face să îți pierzi capul și rațiunea.
Parcă le are pe toate...însă daca te invită undeva nu te aștepta să fie un local de răsfăț și poate va trebui să îți plătești singură cafeaua.
El nici nu pretinde că își permite să aleagă.
Și de multe ori nici nu este ales.
Este lăsat să crească,să mai copilărească,să mai adune „experiență” și „resurse”.
Bărbatul tău îl găsești lângă tine.
Bărbatul care pentru tine e cel mai frumos.
Care îți face inima să bată cu putere, pe care l-ai remarca din orice mulțime.
Și e bine îmbrăcat, pentru că ai avut tu grijă, să îl asortezi, să îi alegi pantofii potriviți, să îi calci perfect cămașa.
El nu abordează alte femei nici măcar cu un zâmbet.
Te-a luat în sufletul lui și împreună ați ridicat un „castel” de iubire.
El nu mai pretinde la nimic, pentru ca are.
Te are.
El deși își permite să aleagă, te alege pe tine în fiecare zi.
Și tu îți permiți să îi plătești chiar și cafeaua.
Bărbatul de lângă tine poate a fost odată ca „restul”.
Și tu poate ai fost „altfel”.
Insă acum vă permiteți să vă aparțineți.
P.S. Acest articol este trimis de Corina la 
Deja am avut parte anul acesta de două premiere din seria tot mai așteptatelor filme românești. La fel ca De ce eu? cu care este comparabil ca succes de public (~20.000 spectatori în primul week-end de lansare) Aferim! câștigă interesul publicului propunând o temă actuală, sensibilă pe plan extern și oarecum excesiv finanțată: problema romilor. Precizez din start că locația vizionării filmului este hotărâtoare pentru modul de receptare. Cumva l-am văzut de pe rândul doi al cinematografului Florin Piersic din Cluj, altfel se va vedea (și auzi) de pe ultimul rând al unui cinematograf din Iași ori București, așa că pregătiți-vă de un comentariu subiectiv.
Dincolo de calitățile incontestabile ale regiei, un mare plus îl dă alegerea peliculei. Deși spune că intenția sa este de a face cu ochiul spectatorului, sugerând astfel doar o posibilă recreere a unei epoci despre care ar fi imposibil să știm în amănunt cum a fost, eu cred că regizorul Radu Jude intuiește perfect că tot efortul depus cu reconstruirea costumelor și decorurilor s-ar fi dovedit în van, față cu stridența culorii. Așa, în alb și negru, rezultatul este o imagine limpede, picturală chiar.
În cronica de întâmpinare trebuie spus că filmul ăsta nu e de pierdut, dar au spus-o destui. Într-o discuție între cinefili s-ar preta o mică lemurire referitoare la șansele pierdute cu această ocazie, pentru că nu ne întâlnim prea des cu filme românești care-și propun atât de multe. Mai trebuie să menționez din start că toate comentariile care urmează vin din partea unui ardelean, zonă aflată sub dominație austro-ungară la 1835, unde problema robilor țigani este mai puțin cunoscută. Știu că existau în secuime porcari prin sec. XVI-XVII, dar în sec. XIX nu cred că se mai întâlneau, pentru că existau deja alte forme de semi-sclavie ca legarea valahilor de glie.
Acesta să fie singurul motiv pentru care accentul bucureștean (prea contemporan) al actorilor mi se pare fals (pentru acele vremi), singurii picuri firești în auz venind dinspre graiul moldovenesc?
O primă problemă este legată de scenariul lui Florin Lăzărescu, cu care Jude reia colaborarea de succes din 2006 concretizată în Lampa cu căciulă. O calitate+defect a regizorilor Noului Cinema Românesc este că au intuiția și mijloacele de a scrie direct în film. Ei știu lega foarte bine (așa cum demonstrează și aici Radu Jude) chiar scene eclectice, care nu și-ar avea locul în cursivitatea poveștii, reușind să acopere cumva aceste defecte la montaj, prin construcții artificiale sau mici trucuri în trecerea de la o scenă la alta. Mai păcătuiesc în colaborarea cu scenariștii: prin contribuția lor la scenariu, sunt privați de o privire critică asupra lui. Calofilila lui Jude vis-a-vis de imagine nu este dublată, din păcate, și de calofilia lui Lăzărescu pentru dialoguri - insuficient finisate.
Calitățile scenaristului s-au risipit probabil pe adunarea textului, care păcătuiește prin extreme: limbajul actorilor este când exagerat de livresc, când (mult prea) grobian, chiar porcos. Un personaj real nu se poate comporta așa, senzația livrată fiind una nefirească!
Făcând abstracție de aglomerarea scenariului (în care sunt înghesuite prea multe scene, un alt defect local), exista măcar posibilitatea perierii textului folosind unor consultanți externi, nu doar lingvistici (cum precizează Lăzărescu), ci și literari, din moment ce avem tradiția unui Rădulescu dispus să "strângă șuruburi". Din păcate actorii nu sunt pe măsura regizorului și nu-și pot aduce aportul la astuparea acestor mici defecte din scenariu. Jocul lor neconvins și ca atare neconvingător le scoate și mai mult în evidență.
O recunoaște singurul cu oareșce har dintre cei principali, actorul Teodor Corban, la lansare, despre dificultatea textului:
"Intrebam înainte de replici eu ce zic? Bine-bine, acum știu ce să zic, dar ce înseamnă?" semn că ori ar fi trebuit trase mai multe duble, ori (mai degrabă) sculptate dialogurile pân-ar fi arătat firești.
Cât despre actorii secundari care să susțină prestația zapciului Costandin, prea puțini (bun totuși Alexandru Dabija chiar într-un rol forțat), exceptându-i pe cei mari, din păcate, cu rol episodic (cu toate că publicul îl identifică mai degrabă cu țăranul Moromete, l-aș fi distribuit pe Rebengiuc în mai importantul rol al popii cu căruța-n drum) cei secundari, dacă s-au potrivit în film, a fost numai fiindcă n-au avut prea multe replici - și aici îl remarc pe micul Alberto Dinache. Nici Toma Cuzin n-ar fi fost rău în rolul lui Carfin, din care putea ieși chiar un personaj pitoresc, dacă nu era pus să-și declame majoritatea replicilor într-o poziție nefirească în care-ți este logic aproape imposibil să vorbești (îndoit de spate pe crupa calului, cu mâinile legate cu sfoară și picioarele prinse-n jugul de lemn). Ca dovadă, el se screme (după ore de mers?) să se îndrepte de abdomen pe cal, ca să poată vorbi.
O să-ncerc să fac un comentariu constructiv, legându-mă de-o altă scenă, de asemenea nereușită: cheful de la crâșmă. Chiar nu se puteau filma două scene firești, în care de exemplu, Carfin să-i povestească lui Ionița stând pe fund, la masă, ce-a văzut el prin lume ca slugă de boieri mari, iar pe fundal, în contrapunct, zapciul să chefuiască? Kusturica ar fi scos o scenă memorabilă din adăstarea la han, pe când Jude și Lăzărescu au punctat 2 replici și-o înjurătură moldovenească reușită înainte de culcare.
Filmul are un ritm (poate prea) alert, potrivit cu partea de căutare a fugarului. Din păcate, pauzele necesare (cea amintită și tânguiala zapciului cu luleaua la foc) sunt ratate. Singura scenă bună este întâlnirea cu haita celuilalt zapciu, căruia-i încalcă
teritoriul, astfel că are loc o memorabilă negociere, și poate discuția zapciului cu nevasta boierului. Un alt defect pe care l-am depistat fiindcă am mers cu fiica mea la film (altfel mi-ar fi scăpat), este greșita încadrare în gen: nici vorbă despre film istoric, pe trailer și pe afiș ar fi trebuit precizată audiența. Nu sunt deloc un pudibond, însă filmul nu este, în mod clar, pentru copii sub 12 ani.
Se dovedește în cele din urmă (doar) un pamflet iar intertextualitatea încercată eșuează în prețiozitate / vulgaritate. Până la urmă reușim să reintrăm în circuitul festivalurilor cu același preț: livrând o imagine a noastră așa cum ar fi fost, după cum se așteaptă alții să fi fost. Fără a fi deranjați de ce am văzut expus (mă refer la discursul filmului, nu la excepțiile reperate mai sus), acest film nu reușește să-și atingă scopul declarat de scenarist: prezentând o realitate lăbărțată - nici cum știm noi că este, nici cum nu știm c-a fost - exagerând ca să prindem ideea, nu mai poate ridica întrebări. Este doar o altă mistificare a istoriei. Altfel, de ce tocmai într-un film care abordează egalitatea de șanse (ca să folosim noul limbaj de lemn, european) ajungem să observăm inegalitatea prestațiilor personajelor care au contribuit la el?
Pe mine unul (ardelean get-beget), după cum am înșirat, aceste prestații m-au împiedicat să savurez întregul, făcându-mă să intru într-un fel (diferit de cel propus din start de cuplul regizor - scenarist), în filmul despre facerea Aferim-ului.
Am insistat pe micile defecte ale filmului tocmai pentru că m-a frapat că în 2015, în ades invocata Românie a lucrului bine făcut, este lăudat de critcă numai pentru ce-și propune, nu și pentru ce reușește să arate. Iar problema nu (mai) este (acum) că nu reușește, ci tocmai că se-mpiedică pe drum, sau își este oarecum autosuficient, neavând curaj (sau timp? sau buget?) să meargă până la capăt cu finisajele. Iar acesta este un alt defect al nației, pe care, iată, îl expune și subsemnatul, grăbindu-se cu acest comentariu imediat după vizionare. Nu văd însă cum ar putea un film în care nici măcar cei care lucrează la el (cu excepția poate a regizorului) nu sunt capabili a-și vedea limitele (darămite să-și propună a le depăși) - să reușească să clatine măcar sau chiar să schimbe mentalități. Previziunea mea este că așa cum eu, ca simplu spectator din Ardeal, am fost deranjat de micile sale inadvertențe, vor mai fi destui prin public care să se-mpiedice de ele. De-aceea am pedalat poate prea insistent pe șansa ratată, pentru că nu se știe când ne vom mai întâlni c-un astfel de film. Aferim!
P.S. Acest film va este recomandat de Marius, care prezintă 
Ma gandeam sa ma innoiesc primavara asta cu ceva care sa-mi insenineze fiecare zi. Cum pantofi am destui (sa zicem ...) m-am orientat spre o geanta. Insa m-am saturat de gentile mari, in care incap mult prea multe lucruri. Caut ceva mediu, nu prea elegant caci nu e stilul meu, mai degraba cool sau chic. Imi plac asorteurile gen geanta-pantofi, geanta-pantaloni sau geanta-esarfa. Ma bate gandul chiar spre un rucsac, a fost candva foarte la moda sa porti rucsac in loc de geanta, insa merge un model elegant si de foarte buna calitate. Nu vreau sa par o studenta cu rucsacul in spate.
Am observat prin oras multe fete dar si doamne ce poarta o 
Dupa multi ani de casnicie si multe discutii cu amicele mele, cred ca pot trasa cateva linii generale, poate chiar orientative pentru tinerele femei, despre cum trebuie sa fie sotul perfect. Prin perfect a se citi potrivit, caci perfectiunea la oameni nu exista, este doar o himera. Ce este potrivit pentru mine poate nu este potrivit pentru tine, insa anumite trasaturi - de bun simt as zice - ar trebui sa le aiba orice barbat ce vrea sa devina sot si apoi tatic.
Sunt lucruri despre care doamnele nu stiu prea multe. Anvelopele, de exemplu. Sunt de vara si de iarna, le schimbam la inceputul sezonului si ... cam atat. Vestea buna este ca acum, nepricepute ca mine, pot cumpara anvelope online.
Nu pare a fi un proces prea dificil: din cartea tehnica iei datele privind diametrul, latimea si inaltimea anvelopei, apoi iti alegi o marca in care ai incredere sau iti este recomandata de o sursa de incredere si pornesti sa cauti pretul cel mai mic.
Vorba bancului:
Ea: Voi, barbatii, n-ati opri nici in ruptul capului sa intrebati care e drumul. Mai bine pierdeti doua ore pe drum in plus!
El: Pierdem noi doua ore, dar recuperam la parcare.
Si noi recuperam la anvelope: dureaza foarte putin sa ne decidem ce si cum, nu ne batem capul cu detaliile, cu studiile de caz si topurile internationale. In schimb, voi barbatii pareti ca va luati nevasta, nu 
Barbatul din viata ta isi alege singur parfumul sau il ajuti tu? Ori foloseste ceea ce primeste cadou, fara sa comenteze, multumit ca a bifat si acest moft al lumii moderne? Cei drept, domnilor le place sa poarte parfum. Majoritatea il imprastie aiurea pe tot corpul, zambind satisfacuti ca si hainele au acum un miros placut (care NU il ascunde pe cel de tigara).
Din cate mi-am dat seama, barbatilor le plac aromele strict masculine, fara urma de floral sau de dulce. Si totusi, tot florile stau la baza parfurmurilor pentru barbati: vanilie, pachouli, smirna, ambra, si bergamota se regasesc in sticluta de Prada Amber Pour Homme Intense. Daca toate acestea nu spun prea multe unui domn, brandul cu siguranta 
Care este sarbatoarea care ne incalzeste si ne ajuta sa iesim cu fruntea sus din iarna? Sfantul Valentin sau Dragobetele, evident! Daca sunt de acord cu buchetele de flori sau orice fel de aranjament floral facut cu aceasta ocazie, restul ofertelor nu ma tenteaza deloc: dulciuri si iar dulciuri, cani cu inimioare si ursuleti cu I love you scris pe piept. Pentru liceeni o fi cea mai asteptata zi din an, pentru ei poate acum se joaca cartile pentru vacanta de vara. Insa pentru femeile adevarate ... prea mult rosu strica. Mai bine zis, prea multe inimioare desenate. Caci stiu ceva rosu ce ar face orice femeie 
Orice inel poate fi de logodna? Eu cred ca da, atata vreme cat spune ceva despre povestea celor doi. Culoarea, forma si un model anume formeaza un intreg ce produce emotii numai celor doi cand il privesc. Desi il poarta doar ea si e admirat de multe alte ele, inelul de logodna este unic sau cel putin asa ar trebui sa fie. Pe piata se gasesc mii si 
Era o perioada in care primeam tot felul de e-mail-uri cu reclame la camere video de spionaj (ba ascunse in pix, ba pitite dupa butoniera ...). Mi se pareau amuzante si credeam ca au legatura cu filmele cu James Bond proaspat lansate in cinematografe. Sau ca sunt reclame la jucarii pentru domni plictisiti ce nu au ce face cu timpul de dupa orele de serviciu si au decis sa se joace de-a spionii si de-a "imi apar casa ca pe un fort pe timp de razboi". Apoi mi-am dat seama ca este o intreaga industrie a aparatelor de supraveghere destinate oamenilor cat se poate de normali ce nu-si doresc sa traiasca intr-un film cu James Bond.
Aveti sau ati avut vreodata iubit pasionat de motor? Eu nu, nu stiu de ce nu am atras astfel de barbati. Acum e prea tarziu pentru aceasta analiza, desi vad tot timpul motociclisti pe strada si-mi zboara gandul. Ii admir cum pleaca in grup de la stop dupa ce s-au adunat de printre masini. Nu ma deranjeaza ca pornesc cu scartait de roata, si-au castigat acest drept dupa ce au inhalat gazele de esapament de la atatea masini.
Ii vad peste tot prin tara, si cand merg la mare si cand dau o fuga la munte. N-am mers niciodata cu motocicleta, asa ca nu le inteleg pasiunea. Mai ales cand este vorba de drum lung, sunt o mare amatoare de confort si relaxare. Frigul, ploaia, hainele incinse de bataia soarelui - toate astea ma fac sa aleg masina si al sau aer conditionat. Daca, totusi, presupunand prin absurd, ar fi sa urc pe vreo una, n-as face-o fara casca de protectie. Nu ma intereseaza modelul (desi am vazut unele foarte haioase) ci doar sa-mi vina si sa fie de incredere. As avea un cuvant de spus doar in privinta 
Saptamana viitoare veti gasi la chioscuri o noua colectie de DVD-uri cu desene animate: Teenage Mutant Ninja Turtles. Este vorba de 4 DVD-uri, fiecare cu cate 3 episoade plus unul bonus pe ultimul DVD, la pretul de 13 lei bucata; pachetul este distribuit cu ziarul Gazeta Sporturilor in urmatoarele 4 zile de luni: 18 si 25 August, 1 si 8 Septembrie 2014.
