28
2016
Fara sa vreau, am dat pe net peste un articol care vorbea despre darurile primite la nastere, cate unul pentru fiecare zi a saptamanii. N-am rezistat tentatiei si l-am citit, cu o spranceana ridicata. Sunt nascuta intr-o zi de Miercuri, deci am Darul Iertatii. Suna foarte bine, caci eu sunt (prea) toleranta de felul meu, chiar impotriva propriilor interese.
Miecuri este o zi a continuitatii, a mobilitatii, a exprimarii, a informatiei, a cumpatarii, a puterii de a te adapta la zilele care vor urma. Miercuri mai este insa si o zi a iertarii, o zi a acceptarii si a impacarii. Este o zi in care ajungi la pace cu trecutul, pentru a face pace cu viitorul si a te integra la maximum in prezent. Este o zi benefica relatiilor cu ceilalti pentru ca, in aceasta zi, conexiunile cu cei din jur se realizeaza pasnic, armonios si in ton cu vibratia universala. Daca te-ai angajat in conflicte in celelalte zile ale saptamanii, Miercuri este ziua ideala pentru a le dizolva (cei de la Promotion au cadouri personalizate care pot facilita acest proces). Cei nascuti Miercuri sunt inzestrati cu un dar care nu le este accesibil tuturor: Darul Iertarii. Chiar daca au exprerimentat momente si sentimente negative, au reusit sa treaca peste ele intelegand ca iertarea interioara este cheia catre pace si armonie.
Ma simt binecuvantata ca am acest dar (daca il am cu adevarat, mai mult decat altii). Nu sunt o sfanta, chiar departe de asa ceva. Insa daca acesta este darul meu cu adevarat, atunci vreau sa ma inalt la asteptarile pe care Universul le are de la mine.
Daca te simti cu musca pe caciula, iti reamintesc ca Miercuri este o zi buna in care sa ne aratam iertarea catre cei care ne-au gresit, in viata privata sau la birou, oferindu-le un dar care sa marcheze momentul (vezi aici toata oferta de cadouri personalizate). Odata pe saptamana putem face efortul sa ne gandim la cei care ne-au gresit si sa-i iertam. Sau poate am gresit noi fata de ei si trebuie sa ne cerem iertare. E greu si sa ierti si sa ceri iertare.
Stii cui ai vrea sa oferi un cadou in semn de iertate?
Fara sa vreau, am dat pe net peste un articol care vorbea despre darurile primite la nastere, cate unul pentru fiecare zi a saptamanii. N-am rezistat tentatiei si l-am citit, cu o spranceana ridicata. Sunt nascuta intr-o zi de Miercuri, deci am Darul
Dacă zici că România e o țară, susții că e compusă din țărani. Sau poate ești țăran. Dacă ești, cum se modifică temperatura apei din fântână pe parcursul anului? Dacă nu, hai să fim români!
Să se mute din România producătorul de căruțe cu motor, Dacia. Hai pe jos (Peugeot), e mai frumos! Să plece Bitdefender, vrem să ne protejeze Dumnezeu!
Vrem mâncare bună, să curgă lapte și miere! Ți-ar place să îmbraci haine din frunze? Sau vrei să fie din piele? Tu alegi!
Improvizația e soluția ta? Sau vrei să ai lucruri profesionale? Dacă nu, nu mai cumpăra produse din Turcia și China.
Ai impresia că Samsung și LG sunt ceva? Pentru mine nu prea există. Sunt doar niște producători de nimicuri: combine frigorifice și plite electrice. Ce zici, e bună combinația dintre măr și portocală? Dacă n-ai idee, Apple-Orange cum ar suna?
Scris cu mâinile mele și cu ajutorul lui Dumnezeu!
România!
P.S. Acest articol este trimis de Emilian la 
Nu mi-a spus nimeni niciodata: "Fa-ti timp si descopera ceea ce iti place cu adevarat." Daca ar fi sa ma iau dupa filmele de la TV - din pacate Disney ruleaza la greu in ultimii ani, la fel si Nickelodeon - as spune ca toata lumea adora sa cante, sa danseze si sa calatoreasca. Eventual si sa dea sfaturi sau sa faca cumparaturi pentru altii.
Ce-mi place sa fac ... sunt lucrurile la care ma pricep. Imi place sa fac ordine pentru ca ma pricep sa fac ordine. Imi place sa gatesc pentru ca stiu sa gatesc (ma rog, dupa retete, ideile care-mi vin ad hoc nu sunt mereu reusite). Bineinteles, imi place si sa 
In weekend am avut "placerea" sa fac curatenie pe balcon. Am luat fiecare centimetru la ordonat & curatat & igienizat si, desi sunt mandra de rezultatul muncii mele, am ramas cu un gust amar: vecinii mei sunt in stare sa arunce ORICE pe geamul apartamentului lor. Stau intr-o zona cu blocuri inainte cu multe scari si la distanta mica unele de altele si pot sa va spun ca mizeria si nesimtirea sunt la ele acasa aici. N-as fi crezut ca oamenii sunt in stare sa-si creeze singuri conditii proaste de trai. Inteleg ca apartamentele sunt mici, spatiul verde este si el restrans iar locurile de parcare sunt foarte putine insa sa faci mizerie in spatiul de locuit cu buna stiinta este cu totul altceva (de la presul din fata usii la spatiul verde si mica alee ce duce spre usa de acces in bloc).
Cred ca sunt mai multi factori care au dus la aceasta nepasare a vecinilor mei, insa mai sper intr-un miracol. Sa nu uitam ca traim vremuri bune, in care foarte multa lume are acces la informatie. Si asta nu ca si cum ai sta in varf de deal asteptand sa ti se descarce mail-ul - un simplu 
Intr-
[poll id="168"]
Nu am cartela de telefon. Nu am avut niciodata. Numai abonament, de cand ma stiu conectata la retea. Insa ii inteleg utilitatea si multi amici de-ai mei au cartela. Unii ma mai roaga sa le-o incarc prin abonamentul meu, mai ales in vremurile rebele cand mergeam la munte sau la mare si se trezeau ca nu mai au credit deloc. Eu ii ajutam, nu era mare lucru: cateva taste apasate si gata.
Acum, vad ca e si mai simplu sa-ti incarci cartela de telefon. Sunt diverse terminale prin oras sau cu cardul la bancomat sau chiar si pe net. Data viitoare cand cineva o sa ma intrebe de 
Intr-o familie treburile sunt impartite chiar daca nu sunt discutate inainte: treburi de fete si treburi de baieti. Desi imi place sa fiu independenta si sa arat ca pot, sunt lucruri la care nu ma bag deloc. De exemplu, daca avem nevoie de vreun spot cu leduri, ii spun sotului "
[poll id=142]
[poll id="167"]
Daca vrei sa-ti incerci mana, citeste 
Mi-ar placea ca fetita mea sa aiba un job in timpul facultatii. Nu cine stie ce, dar ceva de cateva ore care sa o invete despre valoarea muncii, a banilor, despre oameni si multe altele. O las pe ea sa-si aleaga, eu doar o sa-i prezint avantajele. Iar cand vine sa se planga de dezavantaje, o sa-i ofer un umar, o batista si un sfat incurajator. Asta trebuie sa faca mamele, nu?
Tinerii care-si cauta 
Nu stiu cum, dar am nimerit intr-o zi pe bestjobs. Total intamplator. Vad ca si-au schimbat site-ul de cand eram eu studenta si-mi cautam job. Si imi place asa, e mai curat, mai simplu, mai profesionist, mai modern.
Ma uitam pe 
[poll id="133"]
Azi este marti si este a treia zi de vreme proasta in Bucuresti. Si cand spun vreme proasta ma refer la ploaie marunta si continua, vant in rafale ce parca nu se mai opresc si un frig ... de fapt o umezeala care-ti intra pe sub haine, pe sub piele si o simti prin tot corpul.
E cod portocaliu si toata lumea vorbeste numai despre asta. Cu alte cuvinte, toata lumea se plange de vremea de afara. Toate posturile de radio trambiteaza prognoza meteo din ora in ora, poate chiar si mai des.
Asa ca, ma gandeam sa infiintam un Club al Iubitorilor de Vreme Rea. Un club al celor carora nu le e frica de vremea rea si s-au saturat ca toata lumea din jur sa se planga de ea. Un club al celor destui de maturi sa se pregateasca pentru vremea rea si destul de curajosi sa o infrunte cu toate mijloacele omului modern. 
Freziile ... Le ador! Sunt flori de primavara, anotimpul (re)nasterii mele. Prin raionul de parfumerie adulmec toate parfumurile care au frezie in compozitie (le tin minte din recomandarile din reviste). Daca ar fi posibil, as avea in permanenta un buchet de 
[poll id=141]
Vecinii mei sunt foarte milosi. Si toleranti. Sau ce putin o parte din ei, minoritara cred eu - insa tot obtin ceea ce vor.
Pe timp de iarna sau cand e frig afara, unii vecini lasa sa intre in casa scarii un caine vagabond. Este tacut si-si asteapta linistit randul langa usa, sa intre sau sa iasa cineva din scara blocului si sa-l lase sa treaca de usa. Unii il alunga, altii il lasa inauntru. Apoi altii il alunga afara si tot asa, insa la finalul serii il gasesc tot in scara.
Circula liber de la etaj la etaj, cautand de mancare si un loc unde sa doarma. 
Saptamana asta a inceput Postul Craciunului. Ca in fiecare an, familia mea il tine - adica eu si sotul meu, Ruxandra e prea mica pentru asa ceva. Strategia: caut online si prin reviste retete de mancare de post si gatesc (aproape) in fiecare zi cate ceva bun. Nu e chiar asa de greu sa gatesti ceva de post din cateva legume si condimente; nu caut retete sofisticate sau care sa necesite prajeala intensiva la tigaie.
De dragul varietatii si comunicarii, am pornit un hashtag pe Twitter cu numele #azidepost. Utilizand acest hashtag, vreau sa postez zilnic ceea ce mananc de post, ce gatesc si ce cumpar de prin magazine. E un fel de jurnal public a meniului meu de post, dorind in primul rand sa demonstrez ca ai ce manca in post, 
Dupa ce 
Locuiesc pe o strada normala din Bucuresti. De fapt, este o straduta – nu degeaba poarta numele de alee. Nu stiu cum sunt alte strazi din Bucuresti, insa a mea duce lipsa de atentie, atat din partea locuitorilor sai cat si a autoritatilor locale (aviz primarului sectorului 6, colegiul 27).
As vrea sa-mi spun oful cu privire la starea strazii pe care locuiesc, si nu cred ca e loc mai bun decat blogul. Daca as trimite un mail sau o plangere la primarie, presimt ca va fi un efort in van. Parca si vad raspunsul (daca sunt norocoasa si-l primesc):“pentru a rezolva aceste probleme, adresati-va celor 100 de departamente care se ocupa de ele”. 8-} 