21
2020
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, când toată lumea face cadouri, m-am tot izbit de ... slime. După 100 de experiențe neplăcute, a devenit interzis la noi în casă. Însă dorința Ruxandrei de a avea slime, de a se juca cu slime, de a face slime după rețetele găsite pe Youtube ... această dorință nu a dispărut. Ba chiar s-a intensificat, după parerea mea.
Așa că le-am strâns pe cele două fete cucuiete, Ruxandra și Miruna, două verișoare cu vârsta de 10 ani, și le-am pus câteva întrebări despre slime. Au fost foarte încântate să-mi răspundă!
- Explicați ce înseamnă SLIME pentru cei care aud pentru prima dată despre acest experiment-jucărie. Miruna și Ruxandra, în acord total: Slime-ul este o gelatină care este anti-stress și este foarte relaxant să te joci cu ea în mână.
- Câte feluri de slime există? Ruxandra și Miruna: Felurile de slime sunt: fluffy-slime, classic, giggly, buttery, pearly, crunchy, clear slime, glossy slime, translucent-slime etc.
- Cu ce se poate amesteca un slime pentru a-l face mai interesant? Miruna: Sclipici, ulei pentru bebeluși, clei special pentru slime (așa rezultă butter-slime), sprinkles etc. Ruxandra: Bile de polistiren, paiete, gloss de buze, farduri de ochi, mărgele transparente (fishballs), pandative micuțe (charms) etc.
- Care este mai bun: slime-ul gata preparat și cumpărat din magazin sau cel făcut acasă? Miruna: cel făcut de tine, pentru că este mai valoros că e făcut de mâna ta și așa știi sigur că este de calitate. Cel din magazin nu știi de cine este facut și se strică mai repede. Ruxandra: cel facut de tine, pentru că, dacă ești alergic la un ingredient din cel cumparat și nu știi care este, te poți îmbolnăvi. Dacă îl faci tu acasă, este o experiență pe care o poți împărți cu părinții, frații sau prietenii. Cel din magazin este făcut cu substanțe chimice. Este mai bine să cumperi tu ingrediente și să-l faci acasă.
- De ce vă place să te uiți pe Youtube la filmulețe despre slime? Ruxandra: Ca să îmi pot îmbunătăți slime-urile de acasă, să le fac eu acasă cu ingrediente cumpărate și să-mi dau seama cât de calitative sunt slime-urile făcute după diverse rețete. Unele slime-uri par de calitate și au ambalaj atractiv pentru copii (Poopsie Slime Surprise - costă mulți bani, însă doar adaugi apa peste praful din ambalaj). Slime-urile din magazin miros a plastic. Miruna: Ca să pot îmbunătăți slime-urile de acasă și ca să vad dacă anumite rețete sunt așa cum zic ei. Am luat unele slime-uri din magazine care sunt foarte bune și acum, iar altele s-au stricat chiar a doua zi și eu am încercat să le îmbunătățesc.
Ce ar trebui să știe părinții copiilor, în general, despre slime?
Ruxandra: Părinții ar trebui să știe despre slime ce conține (să nu fie toxice ingredientele sau să dea alergii la copii), să înțeleagă de ce îi place copilului slime-ul. Există riscul de a da bani degeaba pe slime-uri care nu sunt de calitate dar arată foarte atrăgător și copilul și-l dorește. Unele slime-uri sunt ascunse/ deghizate în jucării. Kit-urile DIY pot fi de fapt doar apă cu colorant și un praf gelatinos.
Miruna: Nu toate slime-urile cumpărate sunt de calitate. Părinții ar trebui să fie la punct cu ce conține slime-ul: dacă copilul este alergic sau se îmbolnăvește de la ceva, părinții să știe de la ce ingredient.- Care sunt calitățile unui slime perfect pentru fete? Miruna: Există slime pentru fete și pentru băieți. Pentru fetele rebele: slime horografic cu sclipici argintiu, închis la culoare, cu paiete sub forma de stele, să nu se rupă, să facă baloane. Ruxandra: Cel mai bun slime pentru fete ar fi unul care se întinde bine, face bule, să aibă o textură crunchy și să poată fi adaugate foam beads. Să poți adăuga sclipici și clei ca să fie mai fin si să se intindă mai mult. Și paiete sau charms.
- Care este cea mai bună cutiuță pentru slime? Miruna: Cu mai multe compartimente, ca o paletă de machiaj. Albastru deschis. Să scrie pe cutie BEST SLIME EVER. Cu sclipici. Ruxandra: Una care se închide bine (muncești mult la slime și nu vrei să vezi că s-a uscat din cauza cutiei), să fie frumos decorată (dacă e simplă poate fi decorată acasă), să fie frumos colorată.
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, când toată lumea face cadouri, m-am tot izbit de ... slime. După 100 de experiențe neplăcute, a devenit interzis la noi în casă. Însă dorința Ruxandrei de a avea slime, de a se juca cu slime, de a face sl
Am pofitat de vacanta lunga a copiilor si am mai pus cateva intrebari celor doua motate de 9 ani: fetita si nepotica mea. Au trecut repede sarbatorile, insa acum am si acest articol care sa-mi reaminteasca de aceste momente frumoase din copilaria lor.
Am primit ieri pe e-mail un comunicat de presa care mi-a atras atentia. L-am citit si am decis sa particip si eu la initiativa propusa de Baneasa Shopping City. Haine de la Ruxandra am, curate si bune de purtat in continuare de altii copii carora le vin. Sa le vand pe net ... nu e stilul meu; mai bine le donez.
Va redau mai jos comunicatul de presa asa cum l-am primit, contine toate detaliile de care aveti nevoie:
********
Băneasa Shopping City anunță lansarea noului proiect de responsabilitate socială It`s OK to help them dream, derulat cu scopul participării la eforturile de combatere a abandonului școlar și de susținere a accesului la educație în rândul copiilor proveniți din familii defavorizate.
În perioada 18 octombrie - 26 noiembrie, la centrul de donații amplasat în parcarea exterioară Băneasa Shopping City, vor fi colectate articole de îmbrăcăminte și incălțăminte noi sau uzate, potrivite copiilor cu vârste cuprinse între 4 și 14 ani.
Proiectul este realizat în parteneriat cu SOS Satele Copiilor România, iar la finalul lunii noiembrie, donațiile vor merge către cei 1000 de copii susținuți în prezent de organizația nonguvernamentală, atât către cei care provin din comunitățile defavorizate, cât și către cei îngrijiți direct de organizație și cresc în cele 3 sate SOS din București, Sibiu și Bacău.
Mulți dintre copiii fără posibilități renunță la școală sau merg sporadic pentru că nevoile materiale trec înaintea celor educaționale, pentru că rechizitele, cărțile, hainele și încălțămintea de care au nevoie reprezintă un lux. Fără acces la educație și provenind din familii fără resurse materiale, acești copii rămân în anonimat, cu vise și talente irosite, care altfel i-ar putea ajuta să reprezinte România la competiții internaționale, iar mai târziu, să devină lideri valoroși în cadrul societății.
«De cele mai multe ori, copiii au nevoie de sprijinul adulților pentru a ajunge acolo unde își doresc, însă o parte dintre aceștia provin din familii atât de sărace, încât nu pot merge la școală pentru că le lipsesc până și hainele sau încălțămintea. Astfel, se perpetuează cercul vicios al sărăciei materiale care duce la sărăcia educațională. Prin lansarea acestei campanii, alături de cei care vor veni să doneze, ne dorim să influențăm în bine viitorul copiilor fără posibilități. În viitor vom lansa și alte campanii în zona educațională, astfel încât, în timp, să ajutăm cât mai mulți copii.», a declarat Alexandru Bogdan, Director de Marketing Băneasa Shopping City.
«O bună parte a activității desfășurate de SOS Satele Copiilor este dedicată susţinerii familiilor vulnerabile, în vederea menținerii copiilor în școală, prin asigurarea de îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite școlare, alimente și consiliere. Astfel, 98% dintre copii provenind din comunitățile în care acționăm au putut merge în continuare la școală.», a adăugat Diana Podaru, Director General SOS Satele Copiilor România.
Conform celui mai recent 
Despre Băneasa Shopping City
Centrul comercial Băneasa Shopping City este lider pe piaţa românească de fashion şi entertainment, oferind clienților săi un mix unic de branduri, care poate satisface şi cele mai exigente dorinţe în materie de shopping, de la cele de renume internaţional, la magazine ale designerilor români, precum și o varietate de restaurante rafinate și cafenele. Centrul comercial include și o zonă impresionantă de divertisment, Grand Entertainment, ce cuprinde: Grand Cinema & More, singurul cinematograf din România echipat cu tehnologia revoluţionară Dolby Atmos în sala Grand Ultra, care oferă cinefililor săi cele mai înalte standarde video şi audio, servicii de gaming și entertainment, activități și evenimente dedicate copiilor, la care se adaugă o categorie specială de evenimente culturale (producţii proprii de teatru sau transmisiuni live de pe marile scene ale lumii). Toate aceste caracteristici sunt menite să asigure confortul clienților şi transformă Băneasa Shopping City în destinația exclusivistă de shopping, relaxare și entertainment a României.
Despre SOS Satele Copiilor România
SOS Satele Copiilor România este o organizaţie neguvernamentală, membră a Federaţiei SOS Children’s Villages International, organism care derulează programe în 134 de ţări ale lumii. Asociaţia SOS Satele Copiilor România este prezentă în România de 27 de ani şi îşi desfăşoară activitatea prin 3 programe la nivel naţional: în Bucureşti, Cisnădie – Sibiu şi Hemeiuş – Bacău.
Activitatea organizaţiei este centrată pe asistarea şi sprijinul acordat copiilor care au pierdut sau riscă să piardă îngrijirea familiei biologice. În prezent, 1000 de copii și tineri sunt sprijiniți direct de organizație, dintre care aproape 200 cresc în familia SOS România. SOS Satele Copiilor România derulează, în paralel, servicii de prevenţie a abandonului, prin Centrele de Consiliere şi Sprijin pentru Copii şi Părinţi.
********
Campania se desfasoara pana pe 26 noiembrie, centrul de donatii fiind deschis de luni pana vineri intre orele 12:00-20:00 si de sambata pana duminica intre orele 08:00-20:00.
Pentru ca fiica-mea este mare pasionata de colectii (stickies, cartonase, puzzle de la Lidl, Mega Image, benzinarii, McDonald's etc), ne-a prins si pe noi aceasta agitatie. Nu cred ca sunt toti copiii asa, insa ea pur si simplu adora vanatoarea asta de colectii, o amuza mult si o motiveaza. Noi incercam sa o tinem in frau si sa-i moderam cat de cat aceasta agitatie.
M-am gandit ca, totusi, daca tot cheltuim niste bani, sa si invatam ceva din experienta asta.
Iata lista mea cu invataturi:
Dupa cum 
Am profitat de revederea cu ocazia Sarbatorilor Pascale si am pus iar cateva intrebari fetelor. Acum Miruna are 7 ani si 5 luni iar Ruxandra are 7 ani si 4 luni. De fapt, este o diferenta de 46 de zile ori 1 luna si 16 zile intre cele doua verisoare.
De data asta, am abordat subiectul Bogatie. Intrebarile sunt creatie proprie iar raspunsurile sunt sincere, cel putin asa le-am incurajat pe fete. Le-am spus de la inceput ca nu exista raspunsuri bune sau gresite, ci doar parerea lor pe un subiect iar sa discutam despre bogatie este chiar amuzant.
Iata discutia intreaga noastra:
Iti plac inceputurile de luna? Si mie! De aceea vreau sa iti povestesc putin din timp despre inceputul lunii Iunie din acest an. Stii de ce este asa de special? Pentru ca incepe exact cum ne place noua, romanilor: cu zile libere. Exact, ai inteles bine: luna Iunie din 2017 incepe cu 5 zile libere. Pentru ca 1 Iunie este Ziua Internationala a Copilului si a fost declarata libera astfel incat parintii sa o petreaca cu copiii lor (asta pica intr-o zi de joi); pentru ca 4 si 5 sunt zile libere in care sarbatorim Rusaliile (adica duminica si luni); pentru ca sambata majoritatea nu lucreaza; pentru ca ziua de vineri ne-o putem lua libera ca sa o legam de restul si sa incropim un 
Cand ai vazut ultima data un film animat? Daca nu ai copiii mici, probabil le ocolesti sau le consideri o pierdere de timp. Am pentru tine, insa, o recomandare pentru acest final de an (care se lasa cu zile libere si seri cu plictiseala) care te va inveseli si iti va resuscita entuziasmul pentru viata.
Filmul se numeste SING (tradus in romana HAI SA CANTAM! si este adorabil in limba engleza. L-am vazut aseara la cinematograful din mall-ul din Bacau si mi-a placut atat de mult incat vreau sa-mi cumpar DVD-ul cu filmul in original.
Pana atunci, am desprins pentru tine cateva idei care sa te convinga sa te duci la film:
Am avut recent o experienta la care nu ma asteptam. Stand de vorba cu o prietena despre starea mea de graviditate si ce s-a mai intamplat in vietile noastre in ultimele saptamani, m-am trezit ca ma plang de una-alta. Nu-mi sta in fire sa ma plang, insa din cand in cand e bine sa te deschizi si sa spui ce ai pe suflet. Cand le verbalizezi, lucrurile se aseaza altfel in minte. Parca se structureaza mai bine, si iti dai seama daca unele nu sunt atat de grave pe cat par sau doar suna diferit in capul tau. Cred ca cu totii am trecut prin astfel de momente.
Apoi am aflat ca grupul nostru de amici cu care mai facem iesiri la munte (din care face parte si prietena amintita) s-a mobilizat si au fost 2 zile la munte. Pe mine/noi nici nu ne-au intrebat daca vrem / putem sa mergem. Poate eu nu as fi putut/vrut sa merg fiind deja in luna a 8-a si prinsa printre multe detalii pe care trebuie sa le pun la punct, insa sotul si fetita sigur puteau & doreau sa mearga. Ei au ramas dezamagiti iar eu cu un gust amar. Scuzele si motivele nu ma mai intereseaza deloc, desi le cam banuiesc. Deja sentimentul de abandon si "asa va vedem noi pe voi" s-a instalat deja.
Da, mi-ar fi placut sa merg la munte, chiar daca sunt insarcinata in luna a 8-a. Cine ma cunoaste si ma stie, a observat ca in aceasta sarcina am fost activa. Inca mai merg la sala, cam de 2 ori pe saptamana, unde fac exercitii usoare sub supravegherea antrenoarei. Daca pot sa fac exercitiile de la sala si treaba prin casa, sigur pot sa fac si o plimbare prin padure sau sa ma bucur in tihna de frumusetea muntelui si a naturii.
Da, imi place sa fiu invitata la evenimente, chiar daca uneori exista probabilitatea mare sa refuz invitatia. E dreptul meu de a da un raspuns, de a evalua situatia. Nu stiu daca are legatura cu bagatul in seama, insa cu siguranta are legatura cu sentimentul de a face parte dintr-un grup pentru ca apoi sa-ti dai seama ca nu e chiar asa.
Da, sunt insarcinata si am unele optiuni limitate, insa sotul si fata nu trebuie musai sa sufere din aceasta cauza. Ii incurajez sa isi vada de ale lor, sa fie activi dar si sa se pregateasca pentru marea schimbare care se va intampla in vietile noastre. Si sunt convinsa ca Ruxandrei i-ar fi placut sa cunoasca alti copii si sa lege prietenii noi (pe toti copiii cu care se intelege bine ii considera prieteni, chiar daca ii intalneste o singura data in viata).
Concluzii sub forma de sfaturi:
1. Nu lua niciodata decizii in numele altora. Chiar daca tie ti se par evidente si te consideri bine intentionat(a).
2. Nu fa presupuneri despre viata altora. Nu cunosti toata povestea, nu stii ce-si doresc pe moment oamenii si nici ce eforturi sunt dispusi sa faca sau sa nu faca.
3. Mai bine intrebi si primesti un refuz, decat sa excluzi din start o posibilitate.
Am invatat pe propria piele ca nu e bine sa le spui oamenilor prea multe despre viata ta, mai ales despre ceea ce nu merge ca pe roate. Caci vor trage singuri concluziile care le convin si chiar te vor exclude selectiv din viata lor. Abia acum ii inteleg pe cei sunt discreti cu anumite subiecte.
Ti s-a intamplat si tie sa fii exclus(a) din grupul tau de prieteni doar pentru ca ei credeau ca tu nu poti face un anumit lucru?
Draga mea,
te pregatesti sa devii mamica pentru prima data? Am trecut si eu prin asta si, desi au trecut 7 ani de atunci, imi amintesc emotiile si agitatia. Acum, o iau de la capat cu un baietel tare nazdravan in burtica. Am din nou emotii, chiar daca am experienta primului copil si am invatat multe pe acest parcurs.
Cred ca ai citit tot felul de articole pe net. Fiecare femeie intalnita ti-a dat sfaturi, chiar daca este ea insasi mamica sau nu. Dap, chiar si femeile care nu au copii dau sfaturi despre cum e in sarcina, cum e cu nasterea, cum e cu primii ani ai copilului. Caci atunci cand femeile se intalnesc si una dintre ele este (viitoare) mamica, printre subiectele de discutii sunt si copiii; asta daca nu se discuta exclusiv despre copii si sarcina (Observatie personala: ma enerveaza femeile care nu au copii dar dau sfaturi din experienta altor femei: colege, surori, prietene; sau din ce au mai citit prin carti ori au vazut la TV. Asa imi vine sa le zic vreo doua ...).
Daca esti insarcinata cu primul copil, primul meu sfat meu este sa incepi un jurnal in care sa-ti notezi toate intrebarile, dorintele, temerile si fricile, asteptarile si planurile pentru copilas. Te va ajuta foarte mult sa-ti limpezesti mintea si sa te relaxezi. Nimeni nu va rade de tine si nu te va judeca, totul ramane privat. Dupa ce nasti, noteaza in jurnal si aceasta experienta. Este prima pentru tine (poate singura), unica si definitorie pentru copil. Apoi poti pune jurnalul bine la pastrat pana cand copilul implineste 18 ani si-l poate citi cu seriozitate (chiar daca e baiat si crezi ca nu l-ar interesa treburile astea femeiesti).
Un alt sfat este sa discuti deschis cu tatal despre ce asteptari ai de la el. Cum vrei sa se implice, sa se comporte, sa te ajute atat zi de zi cat si in anumite momente specifice: plimbari prin oras, vizite, petreceri sau de Craciun/Paste. Pentru ca barbatii gandesc structurat, ar fi bine sa-l ajuti pe tatic cu o lista clara, pusa la vedere pe frigider; o va revedea din cand in cand si va avea timp sa se obisnuiasca cu ideea, cu asteptarile de la el, cu noul rol.
Inca un sfat prietenesc pentru tine, sau mai bine zis o sugestie: nu te agita mai mult decat e cazul. Nu iti fa ganduri negre fara un motiv bine intemeiat, nu prealua din pataniile negative ale altora in ideea ca ti se poate intampla si tie. Fiecare sarcina e diferita de toate celelalte, asa cum personalitatile si corpurile noastre sunt diferite intre ele, desi avem o baza comuna. Priveste senina spre viitor, ca si cum esti la inceputul unei noi calatorii, unei noi aventuri ce va va ajuta sa cresteti si pe voi, parintii, alaturi de copilas. Chiar daca nu iti sta in fire, incearca sa ai zilnic ganduri pozitive si pline de iubire indreptate spre copil, chiar si in momentele cele mai grele.
Si acum sa vorbim putin despre sfatul cel mai "tepos", preferatul meu: ajutorul din partea bunicilor. Nu stiu daca e un noroc sau nu sa ai bunici care sa te ajute. Uneori e vorba de noroc, alteori mai rau incurca. Parerea mea e ca mai bine ii implici in treburile casnice, zilnice, pentru ca tu sa te poti concentra cel mai mult pe tine si pe copil. Oricum veti avea pareri diferite despre cum trebuie crescut si educat un copilas, asa ca evita discutiile contradictorii si lasa-i sa faca de mancare, cumparaturi, ordine prin casa, plimbari cu caruciorul prin parc. Oricum nu au rabdarea ta si nici punctele tale de vedere. Da, distanta dintre generatii este acum mai mare ca niciodata. Dar tot putem colabora, daca vrem.
Eu si sotul nu avem si nici nu am avut ajutor din partea rudelor, decat ocazional cand mergem in vizite, concedii si mai interactioneaza intre ei. Si consider ca asa a fost cel mai bine pentru copil, desi a fost mai greu pentru noi. Legatura noastra cu fata este puternica, ne cunoastem bine intre noi si ne facem propriile reguli de viata si familie.
Draga mea, iti doresc sarcina si nastere usoara si nu uita ca cel mai bun lucru pe care il poti oferi copilului este dragostea, intelegerea si atentia ta.
P.S. Daca vrei sa discutam pe anumite subiecte legate de sarcina, scrie-mi aici.
Dupa cum bine stiti, suntem in asteptarea celui de-al patrulea membru al familiei. Mai avem ragaz vreo 2 luni, timp in care viata merge inainte, aproape ca si pana acum (o sarcina impune o multime de limitari de care am uitat de la cea anterioara). Daca stau si ma gandesc bine, nici nu-mi aduc aminte multe despre cum era stilul nostru de viata inate de a avea copii. Insa au dreptate toti cei care spun ca viata se schimba foarte mult si ireversibil odata ce apar copiii. Numai ca pentru unii se schimba in bine, iar pentru altii in ... nu chiar asa de bine.
Haideti sa va povestesc despre o schimbare majora si profunda care s-a petrecut in viata mea: am inceput sa vad lumea si viata prin cu totul alti ochi, prin alte lentile. In primul rand, am invatat sa vad lumea prin ochii copilului, din punctul lui de vedere. Mi-a luat ceva timp, dar am invatat sa-i ascult si sa-i respect punctul de vedere, chiar daca nu-l inteleg intotdeauna. Cei mici stau mai greu cu exprimarea si de multe ori eu nu reusesc sa inteleg tot mesajul pe care-l are Ruxandra de transmis. Dar am invatat si sa citesc printre randuri. Destul de mult! Si accept ideea ca lumea arata diferit prin ochii ei si e dreptul ei sa aiba pareri proprii, sa-si invete propriile lectii de viata si sa faca greselile care sa o ajute sa creasca.
Sunt foarte curioasa ce puncte de vedere interesante v-a aduce noul copil in aceasta lume. Ce gusturi va avea, ce temeri, ce preferinte ... ca o carte nescrisa inca pe care abia astept sa o citesc. Il primesc cu bratele si inima deschise, dar mai ales cu speranta ca va aveam parte de o viata buna cu el, in care sa poata face schimbarile pe care si le doreste.
Si pentru ca imi place sa va sacai cu intrebari, iat-o pe cea de luna asta: Ce asteptari & sperante ati avut cand s-a nascut primul copil?
Pana va ganditi la raspuns, haideti sa vedem impreuna noutati lunii Septembrie in materie de reviste de parenting:
Dupa cum stiti, sunt insarcinata cu al doilea copilas. Sunt putin trecuta de 4 luni si totul este ok pana acum. Burtica se cunoaste, nu o mai pot ascunde; de fapt, n-am incercat nicio clipa sa o ascund.
Lumea observa (nu toata lumea, probabil le e teama sa nu faca vreo gafa legata de dilema insarcinata VS balonata/plinuta) si ma intreaba cum ma simt si daca este fetita sau baietel. Aceste doua intrebari imi sunt puse de fiecare data. Partea despre mine o termin repede, caci ii dezarmez imediat: nimic siropos, nimic fantastic, nimic ce necesita tone de detalii. Daca nu le hranesc curiozitatea, abandoneaza repede subiectul.
Apoi urmeaza intrebarea de care se leaga toata lumea: ce este, fetita sau baietel? Unora le spun ca am o fetita de 6 ani jumatate si ... restul continua ei: ce frumos ar fi sa am pereche! In clipa aia simt ca iau foc, caci ma enerveaza la maxim observatia. Ce inseamna ca e frumos sa am pereche, fata si baiat? In ce consta frumusetea? Opusul lui frumos este urat - adica cei care nu au pereche nu au o familie frumoasa? E o discutie atat de lipsita de sens incat o abandonez din start si o tratez cu un zambet larg. Lumea se resemneaza si imi ureaza sa fie sanatos copilul, nu conteaza ce va fi. De parca pot eu alege, pot eu controla ce se intampla acolo.
Ma intreb daca obsesia asta pentru perechea fata-baiat are legatura cu frica de homosexualitate, cu homofobia in general, cu perfectiunea pe care unii o venereaza si o cauta in viata altora. Familiile cu doua fete sau doi baieti se simt mai putin implinite? Simt un gol in suflet cand privesc copiii altor persoane? Cu siguranta nu! Se gandesc ca ar fi fost o binecuvantare sa creasca si sa educe si un baiat sau o fata? Cu siguranta nu!
De regula, cei care comenteaza provin din astfel de familii "perfect echilibrate" sau nu au copii deloc si preiau din tot ce iese din gura lumii, fara sa treaca prin filtrul bunului simt. Daca mi-as pune mintea cu ei, ar iesi cearta de fiecare data. Asa ca, ma rezum doar la a zambi. Dupa care urmeaza replica lor de aur: "Nu conteaza, sanatos sa fie copilul!"
Acum sa discutam al doilea subiect din titlu. Pana sa raman insarcinata, nu cred ca exista persoana cu care sa stau de vorba si sa ma intrebe cand il facem si pe al doilea. De parca ar fi fost o obligatie. Ridicam din umeri. Si pentru ca nu aveam replica care sa le inchida gura (am incercat cateva, insa mi-am atras antipatii), urma o tirada de motive pentru care e bine sa ai doi copii, eventual cu o varsta cat mai apropiata. Ca sa lamuresc problema: intre Ruxandra si fratiorul/surioara ei va fi o diferenta de 7 ani. Nu ma deranjeaza catusi de putin, nu consider ca va fi o problema.
Am auzit si eu teoria cum ca, daca sunt apropiati de varsta, copiii se joaca mai mult impreuna, insa parintilor le este mai greu cu doi copii mici. Eh, acum nu se vor juca prea mult impreuna (desi nu am cum sa anticipez lucrul asta) insa ne va fi noua mai usor. Problema rezolvata! Diferenta de varsta dintre frati nu va determina calitatea legaturii dintre ei. Cu siguranta, a creste doi copiii e cu totul alta mancare de peste decat a creste un sigur copil. Insa vreau sa pornesc in calatoria asta fara nicio prejudecata, fara nicio eticheta, fara nicio asteptare. Ce va fi, va fi! Oricum simt ca iau totul de la zero cu meseria asta de a fi parinte.
Acum va intreb pe voi: Din experienta voastra de viata cu frati si/sau surori, cum a fost in copilarie si cum este acum la varsta adulta? Nu vreau sfaturi ci doar impartasiri din viata reala. Caci realitatea bate orice sfat bine intentionat.
In loc de concluzie: Nu va puneti niciodata intrebarile "Cum e mai bine sa am: doua fete, doi baieti sau o fata si un baiat? Care sa fie mai mare? Ce diferenta sa fie intre ei?". Lucrurile astea chiar nu conteaza si nici macar nu le puteti controla. Intrebarea care nu trebuie evitata este urmatoarea: "Cum pot fi un parinte mai bun pentru copilul meu?". Restul este doar mersul normal al vietii.
Una dintre "bucuriile" de a fi mamica de copil mic este ca, exact cand ti-e lumea mai draga - a se citi ca ai mult de munca pentru job, plus curatenie in casa pentru Sarbatorile Pascale care se apropie - se lasa cu febra si stat acasa. Mi s-a intamplat destul de recent un astfel de episod si nu vreau sa-l tin numai pentru mine.
Sa presupunem ca trebuie sa stai acasa cu copilul ce are si febra si muci si tuse - tot tacamul. Cunosc sentimentul de dezamagire si mila, insa trebuie sa trecem peste ele si sa ne asiguram ca zilele de stat acasa (2-3-5) nu devin generatoare de frustrari si suparari.
Din propria experienta, am intocmit cateva sfaturi de supravietuire unei astfel de perioade destul de grele:
Nu stiu cate filme cu Barbie sunt, insa cred ca destul de multe. Nu am mai vazut decat unul pana acum - Barbie in tabara rock - si a fost destul de dragut. Insa ieri am fost la lansarea in Romania a filmului Barbie in echipa spioanelor si chiar ne-am distrat. Am fost cu si pentru Ruxandra si bine am facut. Cu o ora inainte de inceperea filmului, organizatorii RoImage si Capri-Sonne au organizat jocuri pentru micile fane Barbie. Au fost si baietei, probabil cu surori mai mari. Desi unele fete erau chiar maricele pentru astfel de distractii, ele tot s-au distrat.
Doua animatoare au facut jocuri ce aminteau de orele de gimnastica: cercul, pompoanele si panglica au fost puse la dispozitia domnisoricilor, urmate apoi de cateva piese pentru deghizare ( orice spion bun stie sa-si schimbe infatisarea, nu?) si un traseu prin care trebuiau sa treaca fara a atinge anumite detalii.
Ora de distractie a trecut destul de repede iar sucurile Capri- Sonne au fost binevenite. Ne-am facut si poze pe care le-am putut lua printate pe loc - o idee excelenta, avem acum o amintire sigura din acea zi.
Apoi am intrat la film. Cine a mai participat la astfel de evenimente intelege ca primul cuvant care imi vine in minte este harmalaie. Agitatie. Haos. Unele mamici isi lasa copiii singuri la film si se duc prin magazinele din mall sau poate la o cafea ori la coafor. Deci va dati seama ce fac copiii lasati singuri. Dintre tatici am vazut foarte putini, cred ca e extrem de plictisitor pentru ei. Numai cuvantul Barbie ii face sa-si dea ochii peste cap, right?
Nu o sa va povestesc filmul, dar vreau sa punctez cateva idei pe care micile domnisoare l-ar putea prinde din zbor (le puteti intreba la final ce au inteles din film):
- e cool sa faci gimnastica
- in echipa se lucreaza mai bine
- cu cat te antrenezi mai mult, cu atat devii mai bun
- inainte de a fi acceptat intr-un proiect, iti sunt testate abilitatile
- spioanele se imbraca foarte frumos, au parte de motociclete, echipamente si trucuri pe care invata sa le foloseasca imediat (mai ales motocicletele) :scratch:
- ciondaneala dintre pisici si caini este amuzanta
- oamenii nu sunt mereu ceea ce par a fi
- pizza pare a fi mancarea preferata a tuturor (desi cele trei prietene sunt slabe si in mare forma)
- parul alb tuns scurt poate fi chiar foarte interesant
- unii baieti se indragostesc atat de repede! :heart:
Concluzie: daca fetita ta este fana Barbie ori filme de actiune, ii place rozul si sclipiciul, sigur va urmari cu inima la gura acest film. Finalul are un mic twist, tocmai pentru a-i obisnui pe cei mici cu situatii neasteptate.
Va astept cu impresii despre film ori Barbie ori ... orice vreti sa povestiti despre fetitele voastre.
Iti place ca atunci cand mergi la manichiura sa stii ca ustensilele sunt sterilizate inainte de a te atinge? Cred ca da, la fel si mie, nu vreau sa ma atinga toti microbii si ciupercile (bleah!) altor persoane. Asa cum noi ne protejam la manichiura, cosmetica si coafor de potentiale pericole, la fel si bebelusul are nevoie de asemenea protectie, in primele luni de viata, fata de virusii, bacteriile si parazitii ce il pot imbolnavi. Cei care gandesc ca bebelusii trebuie aruncati in valtoarea vietii gresesc foarte mult. Intai trebuie intariti si educati si abia apoi lasati sa se descurce.
Cred ca putini stiu ce este sistemul imunitar, poate nici nu tin cont ca au unul. El trebuie ingrijit si fortificat pe tot parcursul vietii, altfel dam de mare bucluc (nu vreau sa intru in detalii cu stiri apocaliptice cu tot felul de virusi, televiziunile joaca foarte bine rolul asta). Nici nu vreau sa ma gandesc ca sunt parinti care nu sterilizeaza biberoanele micutilor. Daca cunoasteti astfel de parinti, faceti cheta cu amicii si cumparati un sterilizator de calitate, in loc de jucarii si hainute pentru nou nascut. Gasiti 
Sunt atâtea de spus, dar atunci când vrei să le pui pe hârtie niciodată cuvintele nu curg asa cum iti doresti, sunt atâtea de povestit, dar când vrei sa scrii, amintirile par sa dispara ca si cum ar vrea sa nu fie povestite. Si totusi încerc sa scriu, nu ca as avea talent înnăscut, poate asa îmi voi opri, măcar pentru un moment, avalansa de gânduri care dau navala si îmi tulbura linistea sufletească.
Nu stiu daca toata lumea e copleșită de gânduri sau doar eu, dar pur si simplu nu mai fac fata tumultului, încerc sa nu ma mai gândesc la ceva anume, in zadar, într-o fractiune de secunda parcurg distante uriase, de la extaz la agonie, de la sărăcie la bogăție, de la sănătate la moarte, innumar până la plictisesc, bineinteles in acelasi timp cu alte fantezii sau nebunii, îmi imaginez grădini de vis, etc, degeaba...
Asa ca încerc, nu stiu daca vor ajunge rândurile astea vreodată sa fie citite, dar poate mă ajuta pe mine. Hai sa zicem ca a fost o dată ca niciodată o fata, al treilea copil la părinții, care nu stie nici astăzi de ce doar ea a fost data spre crestere bunicilor din partea tatălui la doar doua luni. A crescut, dar nu va uita niciodată copilăria presărată cu multă suferința. Bunicii erau nevoiti sa o ia peste tot cu ei, erau țărani simpli ce aveau un car cu boi, in care, inghesuita într-un colt, botul de fata a crescut. La câmp era lăsată la capul locului si ei munceau, nu aveau ce face si doar cand copila plângea din cauza ciupiturilor de furnici sau de foame, făceau cu schimbul si o linisteau cum puteau ei mai bine, transpirati si obositi, nu au încetat sa o ingrijeasca.
De la o vreme, adultii au inceput sa coloreze. A inceput ca un moft, un trend oarecare. Dar a luat amploare. Cartile de colorat pentru adulti, cu desene complexe si minuntate, au inceput sa se inmulteasca. Nu m-am lasat mai prejos, am plusat chiar si mi-am cumparat o carte cu mandale. Cand coloram, o las pe Ruxi sa aleaga o mandala pentru fiecare si ne apucam de colorat. Insa nu in acelasi timp, caci nu e de acord sa rupem foi din carte. Asa mi-a dat prin minte sa printez de pe net, dupa bunul plac si chef, foi cu mandale. A fost una dintre cele mai bune idei pe care le-am avut de la inceputul anului!
Am o imprimanta HP pe care o tot sterg de praf dar nu apuc sa o folosesc la capacitate maxima. I-am pus cartuse noi compatibile (daca te intereseaza, vezi aici 
Si ne place, trebuie sa recunosc. Uneori o las pe ea sa aleaga culorile pentru mine, alteori le aleg eu pentru ea. Dar am ajuns la concluzia ca e mai bine sa si le aleaga fiecare. Cum eu nu ma pricep sa desenez (chiar nu am niciun talent in acest sens), ma avant cu elan intr-ale coloratului. Cu creioane si nu carioci! Cred ca ar fi interesant de colorat cu pensula si acuarele, insa ne trebuie desene mai putin detaliate, mai putin elaborate.
M-am uitat prin librariile online dupa astfel de carti de colorat pentru adulti si mi-au placut mult titlurile lor: Oceanul Disparut, Padurea Fermecata, Gradina Secreta. Coloratul este considerat o activitate antistres. Ilustratiile sunt impodobite cu minunate detalii in tus ce asteapta sa fie aduse la viata prin intermediul culorilor.
Data viitoare cand imi reinnoiesc stocul de cartuse pentru imprimanta, am sa comand de la 
Copiii sunt foarte incantati cand primesc cadouri, de orice fel. Orice nimic ii incanta, iar in timp invata sa distinga valoarea obiectelor si sa pretuiasca calitatea lor. Jucariile sunt mereu pe primul plan. Pe fiica-mea o incanta si hainele, caci ii place sa se imbrace frumos; acum insa nu o mai incanta orice haine, ci doar cele mai speciale, adica mai de domnisoara sclipicioasa si stilata. ;;)
Insa cand vine vorba de carti, fie ele de povesti, de colorat sau de aventuri, entuziasmul scade pe masura varstei. Nu stiu cum e la copiii mai mari, insa pe Ruxandra nu o incanta atat de mult cartile, cel putin nu la fel de mult ca jocurile sau hainele si accesoriile de tot felul. Si e normal, acum abia invata sa citeasca. Inca nu stie cum sa descopere magia ascunsa in paginile cartii, nu stie sa se lase purtata de povesti spre lumi necunoscute.
Singurele carti pe care si le doreste sunt cele cu activitati si cele ce au legatura cu serialele pentru copii de la televizor ori cu filmele Disney (vezi 