28
2014
Ziua de 13 Noiembrie este Ziua Bunavointei la nivel international. Nu as fi stiut acest lucru daca nu citeam un articol intr-o revista. Subiectul este atat de vast incat nu ma lansez in a-l dezvolta; cu siguranta fiecare are propria definitie a bunavointei. Dar ideea ramane si ar trebui cu totii sa ne gandim la ea. In interviul din revista, o doamna intervievata spunea ca ar vrea sa marcheze evenimentul jucandu-se cu un copil in ziua respectiva.
Este o idee buna, mai ales ca joaca bate treaba prin casa sau alte indeletniciri asemanatoare. Daca iti surade aceasta propunere si pentru ca totul sa fie si mai interesant, iti sugerez sa alegi un joc nou, caci se gasesc o multime de jocuri ieftine pentru toate varstele. Toate sunt marcate cu varsta pentru care sunt recomandate, insa copiii din ziua de azi sunt mai inteligenti si mai avansati in aptitudini fata de estimarile producatorilor, asa ca mai bine cunosti copilasul si apoi alegi jocul.
Eu am ales pentru Ruxandra dintre jucariile de la D-Toys jocul Tangram. Mai are cateva jocuri de la ei si stiu ca sunt OK, de calitate si bine gandite. Acesta este un stravechi joc chinezesc de logica si perspicacitate; esenta jocului consta in obtinerea a nenumarate figuri si forme (oameni, cladiri, animale, figuri simetrice si alte diferite obiecte) prin asezarea corecta a celor 7 forme geometrice plane. Am cautat putin pe net si, pentru 19 lei cat costa jocul, se pot obtine o gramada de modele interesante, unele la care nu m-as fi gandit niciodata. Eu sunt fascinata de jocurile simple care au rezolvari complicate si foarte interesante. Tipic chinezesc!
Si pentru ca tot sunt la capitolul "Pentru Ruxandra", am sa ma uit si dupa un scaun de masina pentru copii caci a crescut iar cel pe care il are acum este foarte uzat (e mai pretentioasa acum in privinta calitatii obiectelor destinate ei). Ma intereseaza sa poata dormi in el, nu numai sa stea comod si sa o protejeze, caci noi calatorim destul de mult si se intampla des sa fie nevoie sa doarma pe masina. Noroc ca e micuta si incape inca in scaunele pentru varste mai mici care sunt mai bune si mai bine gandite pentru diferite situatii.
Tu cu ce jocuri ai de gand sa sarbatoresti Ziua Bunavointei de pe 13 Noiembrie?
Ziua de 13 Noiembrie este Ziua Bunavointei la nivel international. Nu as fi stiut acest lucru daca nu citeam un articol intr-o revista. Subiectul este atat de vast incat nu ma lansez in a-l dezvolta; cu siguranta fiecare are propria definitie a bunav
Eu nu-mi aduc aminte sa fi schiat cand eram mica. Daca o intreb pe mama, o sa-mi zica ca am facut o gramada de chestii si ca am avut destule lucruri, insa eu nu-mi amintesc de toate. Dar de schiat chiar nu, desi ... pe atunci erau niste schiuri mici, galbene, din plastic, scurte, fara bete, cu care mai mult alunecam pe zapada de pe strada decat pe vreo partie. Pe partie ne dadeam numai cu saniuta.
Acum sporturile de iarna sunt mult mai bine organizate si se gasesc multe accesorii necesare practicarii lor in conditii de siguranta. Caci siguranta e pe primul loc, nu? Apoi urmeaza distractia.
Daca Ruxandra vrea sa se apuce de schiat, voi putea sa-i iau chiar 
Nu cred ca exista copilas care sa nu fi beneficiat de lapte praf in primii ani de dupa nastere. Oricat lapte ar avea mama si oricat de bine pus la punct ar fi orarul de mese, tot se suplimenteaza cu lapte praf. Asa am procedat si eu, desi am alaptat cat de mult am putut. Am mers pe recomandarea doctoritei pediatre dar i-am luat si laptele de la stat, cota lunara care se dadea atunci.
Sunt 
Din cate am auzit la radio, s-a dat o lege prin care este amendata lipsa centurii sau a scaunului special pentru masina in cazul copiilor ce nu sunt astfel securizati. Nu i-am dat prea multa importanta pentru ca Ruxandra are scaunul ei de cand a mers pentru prima data cu masina. Sa nu credeti ca ne-a fost usor sa o obisnuim sa stea legata in scaunul ei (care nu era deloc atragator, acum cel putin am luat unul nou cu mai mult ... roz), insa am invatat cu totii aceasta lectie the hard way. Adica nu a ascultat de mine si nu statea in scaunul ei sau nu era legata si la o frana mai brusca a cazul si s-a lovit. S-a speriat, a plans, am consolat-o si am repetat de cateva ori lectia invatata: pentru binele ei, trebuie obligatoriu, fara comentarii, sa stea in scaunul ei; in plus, este mult mai comod pentru ea, altfel o pierd prin masina.
Desi a fost nevoie de cateva cucuie si vanatai ca sa ma fac inteleasa, acum scaunul de masina nu mai este un subiect de discutie. Am ajuns in punctul in care se pune problema 
S-a dus si vara asta si am constatat ca, odata cu punerea in cui a sandalutelor Ruxandrei, trebuie sa fac niste cumparaturi. I-au ramas mici si pantofiorii si adidasii, iar subiectul trebuie tratat cu maxima importanta. Va povesteam eu ca-i place sa probeze tot ce are sclipici si paiete si tocuri inalte si talpa-platforma ... acum trebuie sa probam 
A inceput un an nou scolar si nu cred ca exista om din aceasta tara care sa nu fi dat fata in fata cu vreo campanie "Back to school". Pentru cei care nu au copiii la scoala, nu cred ca-i atinge in vreun fel nebunia asta. Dar pentru cei implicati direct ... nu exista cale de scapare, mai ales ca elevii stiu exact ce-si doresc si ce au nevoie pentru scoala.
La mare cautare este 
In calitate de mamica, am discutat cu multi parinti pe parcursul ultimilor ani. Totul a pornit de la mici observatii inocente despre cat de dragalasi sunt copiii nostri si s-a ajuns la ventilarea frustrarilor si laudarea eforturilor de a face TOTUL pentru copilul tau.
Unii parinti se lauda cat de bine se descurca copilasii lor fara a avea la dispozitie tot felul de minunatii (caci si ei au crescut jucandu-se in tarana la tara si mancand cu mana tot ce le punea bunica in fata, fara mofturi si figuri de "vreau aia si asta si cealalta"), iar altii se lauda cu ultimele achizitii pentru camera & garderoba & dulapul cu jucarii ale copilului (caci este un copil bun si merita sa aiba tot ce-si doreste).
Adevarul este undeva la mijloc, intre nevoile copilului si ceea ce pot cumpara banii parintilor. De exemplu, noi nu am avut 
Suntem educati sa asociem folosirea ochelarilor de soare cu vara, mersul la mare sau in vacanta la munte, caldura de afara sau doar sa aratam cool. Eu intr-o perioada ii tineam doar pe cap ca sa nu-mi vina parul pe fata si sa mi se lipeasca de gene. Apoi am invatat ca purtarea lor are legatura, in primul rand, cu protectia ochilor de intensitatea razelor soarelui si apoi cu factorul cool. Am mereu in geanta o pereche de ochelari datorita unei lectii invatate cand am fost odata intr-o calatorie si abia imi puteam tine ochii deschisi in masina din cauza soarelui (cred ca erau si ochii mei mai sensibili in perioada aia).
Parintii stiu ca si copilasii au nevoie de protectie pentru ochi vara, cozorocul sepcii nu este suficient. De aceea exista ochelari de soare pentru copii cu modele cat mai atractive si din materiale cat mai sigure pentru ei. Ruxandra are o pereche cu ramele din plastic ce nu se rup oricat i-ai suci pe toate partile (ceea ce si face cand are chef sa se joace cu ei) si o bucata de elastic care o ajuta sa si-i atarne de gat cand nu mai e cazul sa-i poarte (astfel nu-i pierde). Desi sunt roz si rezistenti si cu lentile de calitate, tot mai mult o atrag modelele mai fashion (mamicile de fetite stiu la ce ma refer). Are doar 4 ani si jumatate si cand are ocazia o las sa probeze diverse perechi de ochelari de prin magazine, chiar si cele pentru adulti (rama mare ii acopera aproape toata fata si e tare haioasa).
Ideea e ca, desi sunt foarte usor de pierdut sau stricat, ochelarii de soare pentru cei mici sunt o necesitate. Asa cum noi frunzarim cu placere elegantele perechi de ochelari de dama, asa si ei trebuie lasati sa probeze ceea ce le place si sa decida singuri ceea ce vor sa poarte in continuare. Nu va aruncati la marci prea scumpe dupa care sa plangeti ca s-au stricat sau pierdut. Nu are rost, zic eu, insa nici nu cadeti in cealalta extrema sa cumparati toate prostiile de la tarabele din piata. Daca lentilele nu sunt certificate pentru calitate, nu aruncati banii. Nici pentru tine nu ai cumpara ceva de calitate indoielnica, asa-i?
Ofertele de ochelari pentru barbati sunt mai numeroase, poate si pentru ca ei petrec mai mult timp in aer liber. De exemplu, sotul meu are mereu o pereche de ochelari la masina, indiferent de anotimp. E foarte important sa-si portejeze ochii mai ales la drum lung sau cand conduce cu ochii in soare (am invatat asta pe propria piele; nu-ti da nimeni o pereche de ochelari odata cu cheile de la masina).
Tu cate perechi de ochelari de soare ai? Pe care o porti cu mare drag?
Ruxandra mea are aproape 5 ani si inca se mai agata de jucarii pentru cei mai mici decat ea. Indiferent ca suntem la un loc de joaca sau prin magazine, ii place sa se uite la plusuri (niciodata nu le-am inteles rostul, ea nu se joaca cu ele decat foarte rar si nici nu doarme cu vreo unul; dar avem o cutie intreaga ...), la zanganele si tot felul de nimicuri. La fel face si cu 
A fost intr-o perioada o campanie la televizor in care se vorbea despre alaptarea la san. Avantajele sunt atat de multe incat nu am inteles de ce unele mame aleg in mod constient sa nu alapteze. Asta pana cand m-am vazut si eu in brate cu nou-nascutul bebelus si am inteles ca dependenta bebelusului de mama este dureroasa, enervanta si stresanta. Insa fiecare mamica alege cum sa reactioneze la acest stres. Pe de alta parte, am inteles ca e doar o perioada din viata mea, trebuie sa rezist si sa fiu optimista, poate chiar sa caut si sa gasesc bucurie si momente frumoase in aceasta dependenta, care oricum se va termina si vor ramane doar amintirile din ea.
Asa a si fost. S-a terminat mai repede decat as fi vrut, chiar si cu ajutorul 
Cand ai bebelus ajungi sa indragesti toate lucrusoarele lui. Si ele reprezinta o noutate iar dimensiunile de piticut chiar sunt amuzante pentru un adult. Ma refer in primul rand la hainute si 
Cand Ruxandra era bebelus, nu-mi aduc aminte sa fi facut cumparaturi online pentru lucrusoarele ei. Nici nu stiu de ce, am fost complet luati de val. E atat de simplu, mai ales ca te poti intrerupe din orice motiv (si motive sunt!) si relua oricand te poti concentra din nou la ceea ce ai nevoie. Pe de alta parte, esti mult mai putin tentata sa faci cumparaturi inafara listei propuse.
De cand Ruxi e ceva mai maricica si-si poate face singura de treaba cu diverse obiecte (o incurajez sa se joace cu orice nu-i pune in pericol sanatatea si integritatea corporala), am intrat usor-usor in lumea stickerelor, a abtibildurilor si a autocolantelor. Era fascinata de ele de cand am primit unele intr-un magazin ce derula o campanie cu 
Una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in legatura cu Ruxandra a fost sa-i cumparam o olita pentru calatorii. De cand a invatat sa faca la olita mi-am dat seama ca nu e OK sa ma chinui cu ea in toaletele publice; in plus, nici nu am tot timpul o toaleta la indemana; nici nu-i pot interzice sa bea apa sau suc pentru ca nu o pot pune la olita. Iar sa-i tot spun sa se abtina ... De ce sa chinui copilul cand exista solutii, chiar elegante si igienice; asa ca am cautat online si prin magazine 
Ruxi nu a avut suzeta. Pur si simplu nu a primit-o. Am incercat si eu si mama si am renuntat amandoua. Mama era mai inversunata decat mine, probabil stia mai bine beneficiile. Eu nu am fost convinsa de la inceput ca merita efortul, asa ca nu am fost convingatoare, probabil. Oricum, tot m-am procopsit cu vreo 4-5 suzete. Ba de la un targ de bebelusi, ba cadou la nu-stiu-ce produs ... se pare ca lumea chiar crede in puterea suzetelor. Eu nu zic nimic nici pro, nici contra suzetei. Sunt copii carora li se potriveste de minune si-i calmeaza, sunt altii care nu o accepta si nu le place de nicio culoare.
Si apropo de culori, o 
Imi aduc aminte ca in copilarie am avut un pinguin conflabil. Nu era mare lucru de capul lui, dar imi era drag. Inafara de colac, minge, salteluta si diverse animalute, nu-mi aduc aminte sa fi avut alte 
Ultimul trend aparut in viata mea este cel al minimanismului spatiului de trait. De fapt, este o obsesie cat se poate de serioasa. Mi-am pus in minte sa reorganizez totul, absolut totul. Sa arunc ce nu-mi trebuie, sa pastrez ce folosesc. Pare simplu, dar nu e. E un proces continuu de triere si recunoastere si acceptare a propriilor nevoi. Si a celor din familie, evident.
Partea buna este ca mi-am dat seama ca am evoluat in ultimii ani, nu mai am aceleasi prioritati, preocupari si idei. Partea grea este sa ma despart cu dificultate de lucrurile stranse de-a lungul timpului, chiar daca nu-mi mai trebuie acum dar eu costat ceva bani. Tehnologia a evoluat, calitatea obiectelor s-a imbunatatit, la fel si designul lor.
Recent am ajuns la capitolul carti si reviste. Daca toate cartile mele sunt aranjate frumos in biblioteca, revistele sunt aruncate in teancuri mai peste tot in casa. Acum am si carti pentru Ruxandra pe care trebuie sa le tin atat ordonate cat si la indemana ei. I-am luat inclusiv carti care sunt peste varsta ei din prezent, dar stiu ca o sa-i placa sa le citeasca in timpul scolii, cand o sa fie pregatita pentru astfel de informatii. Ma refer la volumul 
Am auzit odata un tatic spunand ca al sau copil nu are nevoie de carucior, trebuie sa mearga mult sa-si intareasca picioarele si sa se obisnuiasca cu mersul pe jos. Eu spun ca era doar zgarcit sau nu vroia sa-si bata capul cu un carucior (strange-l, cara-l, gaseste-i loc in casa si in portbagaj, curata-l, adu-ti aminte sa-l iei cu tine, pune-i jucarii pentru copil si geata cu toate-cele-necesare etc). Peste cateva zile am aflat ca-si rupea spatele carand copilul in brate sau in carca. Dar tot rotund se dadea ...
Cred (sper!) ca sunt putini parinti care gandesc asa. Majoritatea cauta, chiar inainte de nasterea bebelusului, 
Bine ca am trecut de faza in care Ruxi avea nevoie de tot felul de chestii de bebelus: biberoane, pampers, lapte praf, cereale pentru bebelusi etc etc. Parintii stiu la ce ma refer. Si tentatia sa exagerezi e foarte mare: premisa de la care se pleaca este ca vrei ce-i mai bun pentru copilul tau. In timp, mi-am dat seama ca nu e o premisa prea corecta, cel putin fata de copil. El nu are nevoie de ce-i mai bun, ci de ceea ce-i este necesar unei dezvoltari echilibrate.
In timpul sarcinii si cat a fost Ruxi bebelus mergeam la targurile pentru parinti. Nu ca sa cumparam, ci ca sa aflam care mai sunt noutatile, tendintele, tehnologia pusa la indemana parintilor, ce vrea lumea si ce cauta parintii. Cine e parinte, intelege toata acea agitatie; cine nu este inca ... isi jura ca nu va face ceea ce fac parintii din ziua de azi. Adica cumpara tot felul de gadgeturi ce nici nu existau cu 10 ani in urma, iar cand vine vorba sa-si alinte bebelusul sau sa se joace putin cu el si sa-i explice cate ceva din mediul inconjurator, se dau ocupati si fara inspiratie. 
1. Cine este Dumnezeu?
Ruxi: Este Doamne-Doamne.
Miru: Este o fiinta care ne creaza.
2. Ce faceai tu inainte de a avea mami si tati?
Ruxi: Eram in burtica.
Miru: Nu eram inainte.
3. Ce sport iti place?
Ruxi: Ea dansez.
Miru: Gimnastica.
4. Ti-ar placea sa fii baietel? De ce?
Ruxi: Nu. Pentru ca eu sunt fetita si nu mai pot sa fiu baietel.
Miru: Nu. Ca-mi place sa fiu fetita.
5. Ca cine ti-ar placea sa fii cand o sa fii mare? 