12
2020
Cea mai frumoasă amintire a mea legată de Sărbătorile Pascale? Nu am una anume, iar de când cu autoizolarea asta mi se pare că timpul se scurge mult mai lent și a trecut mult timp de la ultimele sărbători, iar amintirile s-au cam diluat.
Nu am o anumită amintire legată de Paște, ci mai degrabă un cumul de sentimente, de senzații generate de activitățile din preajma Sărbătorilor Pascale. De Paște, eu și familia mea mergem în orașul meu natal și ne reunim cu familia din care provin. Totul începe cu Floriile, căci cei mici au vacanță și reușim să facem cele o mie de bagaje cu de toate ca să petrecem Paștele într-un loc în care avem oricum de toate și într-un oraș în care găsim tot ce ne trebuie.
Începând cu Floriile ținem și noi post complet, așa că îmi amintesc agitația din jurul meniului zilnic. E greu și totuși relaxant să ne descurcăm cu un meniu de post simplist. Partea de "greu" se referă la împăcarea tuturor gusturilor și la gătitul zilnic.
(Secret personal: dacă aș avea pe cineva care să-mi gătească constant, aș mânca numai mâncare de post. Îmi place, știu că e sănătoasă, însă necesită eforturi constante de a găti și prepara.)
Apoi încep alte pregătiri, cu meniul de Paște, cu ordine și curățenie în casă. Stabilim programul de întâlniri cu familia și prietenii, plus ieșitul la iarbă verde la un mic picnic.
Îmi amintesc cu drag ieșirile la biserică și slujba de Înviere (mereu somnoroasă). Îmi amintesc liniștea din fiecare seară. E o perioadă pe cât de intensă, pe atât e obositoare. Iar copiii amplifică și intensitatea pregătirilor, și oboseala.
Amintirile legate de Sărbătorile Pascale au mai mult legătură cu felul în care mă simt în această perioadă: mai liniștită, mai bucuroasă că m-am adunat cu familia, mai relaxată că împart agitația pregătirilor cu mama (mereu am lucrat mai bine în echipă decât singură) și, sper eu, mai detașată de așteptări.
Acum, de Paște 2020, nu mai pot face nimic din toate astea. Stăm în casă și încercăm să recreem cum putem spiritul Sărbătorilor Pascale. Cred că esența poate fi păstrată, chiar dacă nu ne adunăm cu marea familie și nici nu mergem la biserică. Acum este momentul să dovedim că suntem uniți ca familie și să aducem la viață noi obiceiuri și tradiții în familia noastră.
Copiii abia așteaptă să caute ouă de ciocolată și din cele reale vopsite prin casă, dar unde să le ascund într-o casă așa mică și plină? :wacko:
Care este cea mai frumoasă amintire a ta legată de Sărbătorile Pascale?
(sursa foto: lidl.ro)
Cea mai frumoasă amintire a mea legată de Sărbătorile Pascale? Nu am una anume, iar de când cu autoizolarea asta mi se pare că timpul se scurge mult mai lent și a trecut mult timp de la ultimele sărbători, iar amintirile s-au cam diluat.
Etichete: Aprilie Aprig • familie • intrebari • sarbatoare • Sărbători Pascale
No Comments Restul articolului
No Comments Restul articolului
[poll id="203"]
Desi copiii iubesc orice anotimp, orice vreme de afara, toata lumea se bucura de venirea primaverii. Inca nu s-a incalzit destul cat sa renuntam la caciulita si geaca groasa, insa copaceii infloriti si mugurii de salcie iesiti sunt dovada clara ca nu trebuie decat sa mai avem putina rabdare.
Ieri treceam printr-un parc plin de balti si noroi dupa atata ploaie si tot am reusit sa ne oprim si sa admiram picaturile de ploaie ce atarnau de crengile unui salcam precum globurile in bradul de Craciun. Ruxandra a fost foarte incantata de comparatie (v-am spus ca adora Craciunul) si i-am multumit in gand lui Dumnezeu ca am avut ocazia unui astfel de moment frumos.
Nu stiu cum e la voi, insa pe mine Ruxandra ma tot intreaba de iepurasul de Paste. Desi stie clar ce sarbatorim de Paste, ea tot insista cu iepurasul care ii aduce cadouri. A vazut promotiile si standurile special amenajate din magazine, munti si gramezi de dulciuri si plusuri si cadouri si decoratiuni cu oua. Si nu pot sa-i spun: nu-ti cumpar nimic pentru ca nu despre asta este Pastele. In mintea ei sunt doua lucruri separate - semnificatia religioasa si abundenta de dulciuri si cadouase din magazine - si nu am cum combate toata aceasta nebuie si agitatie cu Pastele.
Singurul lucru pe care-l pot face este cumpatarea. Mai bine spus, exersarea ei, caci nu ne ies mereu socotelile. Daca noi parintii alegem sa nu comparam copiii intre ei, copilasi se compara singuri intre ei, mai ales la capitolul "cine are mai multe". Sper ca nu-mi bat gura degeaba cu "nu conteaza cate ai ci ceea ce stii sa faci cu ele"! Dar nu renunt, mergem inainte si cu bune si rele, sperand ca pana la urma se lipesc de puiul valorile morale care chiar conteaza.
Haideti sa vedem impreuna ce aduc nou editiile de Aprilie ale revistelor pentru mamici si tatici. Pana la vesti noi, va astept povestile despre cum asteapta Pastele puiutii vostri.
Intotdeauna zambeam cand vedeam, in special pe litoralul romanesc, familii cu unul sau doi copii imbracati toti la fel, eventual in training. Zambesc si merg mai departe, gandindu-ma ca nu voi face niciodata asa ceva, sa ne imbracam toti la fel, in haine identice. Asta pana in ziua in care am primit cadou de la niste prieteni cate un tricou la fel pentru fiecare. Initial am fost reticenta, insa dupa ce le-am imbracat toti trei, mi-am mai schimbat parerea. Ruxi era foarte incantata ca aveam toti trei tricou la fel, iar mie mi s-a parut chiar cool felul in care aratam. Pana la urma era vorba doar de un tricou, in rest puteam sa ne imbracam tot cum vroiam noi, cum ne simteam comod. Nu era chiar asa de rau, nu mi se mai parea caraghios.
Apoi, imediat m-am gandit ca Ruxi va creste, nu-i va mai veni tricoul si va trebui sa-i luam altul. Sansele sa gasim unul la fel sunt foarte mici, insa mai exista si varianta sa ne facem alte tricouri. Unele alese dupa placul nostru, cu un mesaj sau un desen care sa reprezinte familia noastra. Apoi am aflat ca e foarte usor sa creezi niste 