11
2017
Ador faptul ca am un blog. Imi place mult sa scriu articole pe blog, sa caut poze pentru ele si sa imi structurez gandurile astfel incat sa ma fac cat mai bine inteleasa.
Ador faptul ca cititoarele mele se duc la chioscul de presa si isi aleg revistele pe baza informatiilor de pe blog. Imi place ca tin cont de recomandarile mele dar si de parerile altor iubitoare de reviste glossy care comenteaza. Iubesc opiniile lor si abia astept sa le citesc si sa le raspund.
Imi place mult cand cititorii blogului voteaza poll-urile si isi exprima liber parerea, chiar daca nu este in acord cu a mea. Imi place cand cititorii scriu idei care influenteaza pozitiv viata altora care ajung aici pe blog. Imi place ca cititorii mei nu se mai cearta asa cum o faceau cu mult timp in urma. ;)
Ador sa scriu "advertoriale" (de fapt nu laud pe nimeni si nu vand nimic), pentru ca exprima parerea mea reala despre subiectul respectiv si castig si ceva banuti pe langa asta. Imi place sa prezint oportunitati de cumparaturi online care aduc bucurie cititorilor: transport gratuit, promotii, reduceri etc. Imi place sa scriu pe subiecte care ma intereseaza si sa dezvolt ideile impingandu-le putin mai departe de zona de confort. Imi place sa fac cercetare online pe anumite teme si sa caut poze care sa se potriveasca si sa incante cititorul.
Imi place sa imi gestionez singura timpul, programul si evolutia zilelor. Fiecare zi este mai interesanta decat cealalta, cu exceptia zilelor in care ceva nu este cum trebuie si atunci o las doar sa treaca de la sine, nu ma agit prea mult. Uneori ma mai pierd in sirul cumparaturilor online, fictive sau reale, care imi usureaza mult viata. N-as fi crezut, cu cativa ani in urma, ca pot sa fac aproape totul de pe laptop, chiar si sa comand de la o farmacie online. Este atat de simplu incat ar trebui sa o invat si pe mama sa o faca. Acum ma plimb prin magazine doar cand trebuie sa iau cadouri.
De cand am blogul, curierul vine mai des la mine ... :)
Imi place ca am timp sa scriu pe blog. Ideile imi vin continuu, si le notez pe toate, oricat de simple sau interesante mi-ar parea la inceput. Imi place sa caut sau sa fac poze pentru articole si sa aranjez totul atat de bine incat sa fie usor de gasit de catre cei ce-l folosesc pe Tata Google.
Ma bucura mult cand vad ca articolele mele sunt share-uite pe Facebook si comentate acolo. Scriu din placerea de a ma exprima si de a explora anumite subiecte si nu pentru a atrage atentia sau a primi cadouri. Viata mea s-a schimbat in bine decat am blogul. Ceea ce recomand oricui vrea sa se apuce de a scrie pe blog.
Ador biroul de la care scriu si laptopul meu minunat. Uneori am flori pe birou, alteori am o lumanare parfumata care lumineaza cald. Imi place mult ceaiul fierbinte si aromat pe care il sorb cand scriu. Imi place cum inspiratia da navala peste mine si ma straduiesc sa pun ideile intr-o ordine cat mai coerenta. Ador soarele care imi lumineaza biroul din partea stanga si zgomotul strazii care uneori imi distrage atentia. Uneori ciugulesc fulgi de porumb sau alune ori merisoare sau un fruct proaspat. Dar intotdeauna am o crema de maini comandata online de la farmacie langa laptop; imi place sa imi simt mainile hidratate si parfumate cand tastez.
Ador sentimentul pe care il am cand apas butonul de Publish. Stiu ca gandurile si ideile mele au plecat spre cel/cea care este pregatit(a) sa le primeasca. Stiu ca fiecare articol este scris cu mult drag si consideratie pentru cititor iar informatiile sunt adunate cu atentie. Cand citesc alte bloguri, ma bucur sa dau peste oameni inteligenti si frumosi ce vor sa imparta din binele si frumosul din viata lor.
Cu singuranta intreaga lume s-a schimbat de cand au aparut blogurile. Eu ma simt onorata cand vad ca am cititori din intreaga lume, de pe unde s-au dus romanii cu diverse scopuri. Scriu numai in limba romana si articolele mele sunt citite de romani aflati in vacanta, la studii ori la munca in diverse colturi ale lumii.
Asta sunt eu si blogul meu.
Ador faptul ca am un blog. Imi place mult sa scriu articole pe blog, sa caut poze pentru ele si sa imi structurez gandurile astfel incat sa ma fac cat mai bine inteleasa.
Ador faptul ca cititoarele mele se duc la chioscul de presa si isi aleg revi
Etichete: blog • comunitate • cumparaturi • dezvoltare • online • stil de viata
9 Comments Restul articolului
9 Comments Restul articolului
Va povesteam odata ca m-am apucat de pictat. Mai mult in joaca, la rugamintea Ruxandrei sa ii termin un desen de care se cam plictisise. Nu a apucat sa-mi zica de doua ori si am lasat totul balta si m-am asezat la masa de activitati. Am stat acolo mai mult de o ora, fara sa am nevoie de nimic, pictand pagina dupa pagina. Cand m-am oprit, mi-am dat seama ca timpul a trecut foarte repede si ca ma simt relaxata (nu m-a deranjat nimeni, fiind surprinsi ca sunt asa de prinsa in activitatea asta). Insa sentimentul cel mai neasteptat a fost cel de implinire. Ciudat, nu?
Nu am facut decat sa folosesc o pensula veche, niste acuarele in culori frumoase si o carte de colorat de-a fiica-mii. Nimic spectaculos, nimic fantastic. Insa de atunci tot repet experienta, cam la cateva zile, caci sentimentul de implinire este ... priceless, vorba reclamei.
De atunci nu-mi da pace un gand: fiecare dintre noi, indiferent de sex, varsta, ocupatie, etnie etc. ar trebui sa practice o forma de arta. Si, slava Domnului, arta se regaseste in atatea forme minunate incat este loc pentru fiecare sa-si aleaga arta prin care sa se exprime. Chiar si arta culinara este una dintre ele, atunci cand este practicata exact ca o arta si nu pe banda rulanta dupa poftele & nevoile trupului.
Care e primul gand care tocmai ti-a venit? Nu ai timp de "prostii"? De fapt, accentul cade pe timp si nu pe "prostii". Da, cu totii ne plangem de repeziciunea cu care se scurge timpul. Firmele sunt primele care vaneaza fiecare minut din timpul angajatilor folosind solutii de time management (ca cea de la 
[poll id="212"]
Progresul incepe atunci cand iesi din zona de comfort. Schimbarea in bine se produce atunci cand ai curaj si te avanti in necunoscut, cand faci alegeri noi si incerci ceea ce simti tu ca ti-ar face bine insa ti-e teama. Eu mereu ma straduiesc sa nu uit aceasta stare, sa-mi constientizez zona de comfort si sa ies din ea. Am avut o perioada in care nu faceam mai nimic nou; nu avem energie si vointa ca sa incerc nicio provocare, nici macar iesirea in oras cu amicii. Nu stiu cine sau ce m-a trezit din starea de amorteala (care a durat cativa ani) si dintr-o data m-am trezit constienta ca trebuie sa ma misc, sa fac lucruri, sa iau decizii, sa ma implic. Intr-un cuvant, sa fac chestii.
Cum poate un om de rand, simplu, sa iasa din zona lui de comfort? Totusi, ne place rutina, siguranta, sentimentul cald ca suntem in controlul propriei vieti. Eu am ales calea tehnologiei, caci imi este draga, imi place sa invat lucruri noi si sa primesc ajutor, mai ales in bucatarie. In societatea romaneasca, daca femeia nu sta ore in sir inchisa in bucatarie, in picioare si in baie de aburi aromati, ca dupa un timp de mister sa iasa cu cina aburinda, inseamna ca ceva este in neregula. Exista modul asta de gandire gresit care spune ca, daca nu ai muncit mult pentru un lucru, inseamna ca nu faci bine ce faci. E gresit sa alegi calea simpla, e gresit sa vrei sa-ti usurezi serile sau weekendu-urile in care e musai sa gatesti mancare si sa faci curatenie. Eu zic ca nu e chiar asa!
Ca sa ies dintr-una din zonele de confort, am ales, printre altele, un aparat de facut paine (mi-am 
Am auzit un punct de vedere care spunea ca ar trebui sa infruntam fiecare zi fara sa asteptam sa primim ceva inapoi. Fara sa asteptam multumiri, ridicari in slavi sau vreun fel de recunostinta. Pur si simplu sa ne facem datoria, sa ne concentram sa facem cum putem noi mai bine tot ce am pus pe lista cu o seara inainte si sa punem capul pe perna multumiti ca am fost oameni buni.
Personal, nu cunosc pe nimeni care sa fie asa. Toata lumea vrea recunoastere si recompense. Toata lumea vrea sa fie vizibila. Un simplu multumesc sau salariul lunar nu sunt suficiente.
Unul dintre momentele cele mai dificile ale unei familii sau unui individ este sa ramana fara serviciu. Atunci apar tot felul de demoni la suprafata care intuneca judecata si pare ca nu mai este nicio solutie in viitorul apropiat. Lumea te judeca cand nu mai ai job, la fel cum te judeca cand nu te casatoresti pana la o anumita varsta. Sunt multe guri rautacioase care sar pe tine, te trateaza altfel pentru ca ai bugetul restrans si nu uita sa-ti reaminteasca lucrurile pe care nu ti le permiti.
Sfatul meu este sa ignorati aceste voci si sa va alaturati valurilor ce va pot duce in punctul dorit. Targuri de locuri de munca se organizeasca de cateva ori pe an. Site-uri de joburi sunt destule, unele dintre ele cu multe sfaturi pentru imbunatatirea CV-ului si prezenta la interviu. Alegeti-va un site care prezinta incredere si rezoneaza cu personalitatea voastra. Dar si mai important, nu renuntati sa mergeti la 
Banii sunt importanti. Sunt esentiali, sunt vitali. Lipsa lor inseamna saracie, adica negarea dreptului la o viata decenta. Si parca scrie in constitutie ca avem dreptul la fericire. Sau nu e constitutia noastra si am vazut prea multe filme americane?
Alte voci spun ca nu banii sunt importanti si ca trebuie sa ne cautam fericirea pornind de la lucrurile simple ale vietii. Nimic mai adevarat, insa depinde de unghiul din care privesti aceasta fericire. Daca bazele sunt solide si nevoile primare sunt indeplinite, da, atunci poti sa pornesti in cautarea fericirii proprii. Altfel, ramai blocat intr-un carusel care nu duce nicaieri.
In ziua de azi, multe guri ar spune ca oamenii sunt obsedati de 
Cred ca exista oameni care, daca ar putea, nu ar munci deloc, nu ar ridica niciun chibrit de pe jos, nu ar face absolut nimic. Ar lenevi toata ziua si ar da comenzi in stanga si in dreapta. Apoi, natura umana fiind harnica din fire si dorind sa produca ceva, acei oameni nestiind sa faca nimic, ar fi bantuiti de cosmarul neputiintei si ar incerca sa-l alunge cu rautatea sufletului lor. 
Ce poate fi mai frumos decat sa poti sa-ti indeplinesti dorintele? Si nu ma refer la world domination, ci la o viata normala in care, lasand la o parte cele rele si grele, sa poti sa te bucuri de frumusetile vietii, atat cele marunte sau gratuite cat si cele pentru care te doare mana cand intinzi cardul sa platesti. Pentru ca, la urma urmei, viata nu este o cursa, o alergatura continua. Sunt momente si momente dar per ansamblu, cu paharul de sampanie de Revelion, ar trebui sa zicem in sinea noastra "Viata chiar e frumoasa."
Din pacate (sau nu?) banii joaca un rol important in atingerea acestei fericiri. Evident, nu poti cumpara Fericirea cu bani, dar elimina foarte multe greutati si frustrari din drumul tau. Vorba cantecului: "Banii n-aduc fericirea, dar te ajuta sa-ntretii iubirea."
Daca te afli in situatia sa fie necesar un 
Locul de munca este un subiect dificil de discutat. Toata lumea are nemultumiri legate de al sau, dar fara el nu se poate. Ca orice alt lucru de pe lumea asta, are atat parti bune cat si rele. Ca orice alta relatie, are suisuri si coborasuri si totul se rezuma la cum ne sunt indeplinite asteptarile si la cate suntem dispusi sa acceptam de dragul banilor.
Cautand 
Sunt de acord cu ideea sa te intinzi cat ti-e plapuma. Cine a spus-o, a spus-o bine si in cunoastinta de cauza. Dar, cum nu putem controla viitorul si oricand se poate intampla ceva (de regula rau) e bine de stiut ca exista optiuni de iesire din situatie. Cu alte cuvinte, cand nu ai bani, ai de unde sa te imprumuti. Majoritatea se imprumuta de la rude, insa procesul poate dura ceva timp si trebuie sa dai explicatiile de rigoare. Iar ei, daca te imprumuta cu bani, cred ca iti devin brusc superiori si comportamentul lor se schimba.
Asa ca ... mai bine evitam situatiile astea si cautam alternative. Exista 
Traim vremuri noi si lumea reactioneaza diferit la nou. The worst case scenario e cand nu reactioneaza. Dar cred, totusi, ca majoritatea se mobilizeaza, impinsi de la spate de nevoi sau de altii.
Una dintre astfel de situatii este cautarea unui nou loc de munca. Dupa multi ani intr-un loc stabil, e foarte greu sa o iei de la zero in alta parte. Dar si mai greu este sa-ti pui la punct CV-ul. Pe care, cel mai probabil, nici nu-l ai facut. Cine sta cu CV-ul gata facut cand are un loc de munca destul de OK? 