18
2015
Inca mai aud pe ici pe colo cate un glas care spune ca a renuntat la privitul la TV. Ca televizorul a devenit doar o piesa de mobila pe care o sterge din cand in cand de praf. Oh, da! Timpul este mult prea pretios pentru a fi irosit in fata vreunui serial care ar putea crea dependenta, sau o documentar care te-ar pune pe ganduri ori ti-ar da idei nastrusnice (precum strabaterea tuturor resedintelor de judet din Romania pe motor intr-o vara oarecare). Nici filmele cu actori preferati ori clasice nu mai sunt cautate de cei care au decis sa intoarca spatele televizorului.
Hai sa fim seriosi si sinceri cu noi insine! Cred ca este doar un mit urban, o replica-cliseu pe care o spui cand vrei sa arunci o lumina buna asupra ta, sa arati ca ai evoluat de la relaxarea la TV inainte de culcare la cititul romanelor pe banda rulanta sau detensionarii prin Yoga ori meditatie. Cred ca, in realitate, nimeni nu a renuntat la tv. Iar cu saltul produs de smart TV-uri, ne putem bucura si mai mult de ceea ce au de oferit pentru noi emisiunile TV. Nimeni nu a spus ca trebuie sa renuntam la citit, plimbari in parc, mers la sala sau happy hour cu prietenii in oras doar ca sa ne uitam la TV. Avem pe telefon aplicatii care ne spun programul TV si ne anunta cand se deruleaza emisiunile preferate. Le inregistram si ne uitam cand avem chef, timp si simtim nevoia.
Cand eram insarcinata, mi-am promis ca nu voi lasa copilul in fata televizorului si voi face cu el activitati pe banda rulanta; voi fi o mamica implicata si activa! Copilul meu nu are nevoie sa vada tampeniile de la TV si ca o pot feri de mizeriile ce se difuzeaza acolo, zi de zi. Astfel, la 1 an si ceva manca in fata desenelor animate preferate de la TV pentru ca altfel nu reuseam sa o fac sa accepte lingurita cu mancare pasata; la 2 ani a plans in bratele mele cand erau episoade triste in care personajul preferat se ranea; la 3 ani dansa in fata ecranului cand ne uitam impreuna la muzicaluri sau Totul pentru dans; la 4 ani ne amuzam impreuna pe seama puilor de elefanti care nu stiau sa-si foloseasca trompa; iar acum, la 5 ani, imi pune mana la ochi cand personajele din serialele Disney dau semne de indragostire sau se pupa. Se vede ca m-am tinut foarte tare de promisiune!
Pentru noi, televizorul este un instrument de relaxare si educare. A fost o luna in toamna trecuta cand nu am avut televizor deloc - atat ne-a luat pana am decis asupra unuia nou caci cel vechi cedase dupa ce ne-a servit mai bine de 10 ani. Am luat un smart TV si inca nu am reusit sa invatam tot ce stie el sa faca, dar stam cu manualul de utilizare la indemana. Am avut de ales dintre zeci de modele, de asta a durat asa de mult sa luam decizia finala. Ne bucuram de el, chiar daca sunt zile intregi cand nu-i dam drumul nici macar pe muzica (prinde si toate posturile de radio). Ne ciondanim pe el in fiecare seara la cina si pana la urma tot serialele pentru copii castiga, chiar daca le-am vazut cu totii deja de cateva ori.
Da, recunosc, televizorul face parte din viata noastra. Il folosim cu mare drag si, desi avem doar unul, nu ne trebuie mai mult de atat pentru a ne relaxa intr-o seara de weekend ploios si friguros.
Tu ce parere ai despre cei ce spun ca au renuntat la televizor?
Inca mai aud pe ici pe colo cate un glas care spune ca a renuntat la privitul la TV. Ca televizorul a devenit doar o piesa de mobila pe care o sterge din cand in cand de praf. Oh, da! Timpul este mult prea pretios pentru a fi irosit in fata vreunui s
Caruciorul bebelusului este pentru mamica ceea ce este masina pentru tatic. Primul lucru pe care lumea il remarca este caruciorul - nou, modern, curat (aka fara pete de mancare sau noroi), in culori asorate cu geanta si canita cu apa. Evident, mamica trebuie sa arate ca si cum a iesit la o sueta cu fetele, de buna voie si nesilita de nimeni, aranjata si binedispusa, fara sa dea de banuit ca acasa o asteapta un morman de vase si rufe, iar mobila nu este stearsa de praf de o luna de zile.
Dar sa revenim la caruciorul pentru copil. Este primul indiciu cum ca parintii fac totul posibilul ca cel mic sa se simta confortabil si sa aiba tot ce-si doreste. Desi, in 90% dintre cazuri, bebelusul doarme iar mamica vorbeste la telefon, caci doar atunci are timp de o mica barfa cu prietenele sau sa primeasca sfaturi binevoitoare de la bunici.
Ce ar sti sa faca un carucior de 6.500 de lei? Este chiar cel din imagine si va pot spune ca este singurul carucior de copii din lume care se pliaza si se extinde singur, complet automat, la simpla apasare a unui buton. Domnii au deschidere automata la masina, doamnele au pliere automata la carucior. Este un carucior 3 in 1 cu landou, cu scoica si geanta dar si cu incarcator pentru Iphone :joy: . Se numeste 4Moms Origami, este cu adevarat deosebit iar ideea apartine americanilor. Vezi 
Se apropie 1 Iunie si magazinele vuiesc de agitatie. Toata lumea e innebunita sa cumpere cadouri, surprize, dulciuri si alte nebunii pentru cei mici. Hainutele nu prea intra la socoteala, putini copilasi se bucura cand primesc ceva de imbracat de 1 Iunie.
Anul acesta, Ziua Copilului cade intr-o zi de luni, odata cu sarbatoarea Rusaliilor, ceea ce face ca majoritatea parintilor sa aiba zi libera de serviciu. Nici ca exista bucurie mai mare pentru copii decat sa petreaca o zi intreaga cu parintii lor. Ruxandra mea (are acum, la data scrierii acestui articol, 5 ani si 5 luni) chiar m-a intrebat de ce nu sunt 2 zile de gradinita si 5 de stat acasa sau mers in vacanta, caci asa cum este acum nu prea este bine, nu are destul timp sa faca tot ce vrea ea acasa sau cu noi.
Asadar, anul asta voi petrece 1 Iunie alaturi de copilul meu. Si voi incerca sa facem impreuna ceea ce ii face ei placere: sa ne jucam, sa bucatarim putin, sa ne fataim prin magazine, poate sa mergem la un film de desene animate.
Nu stiu daca s-a saturat de colorat la gradinita, insa mi-ar placea o sesiune de colorat impreuna, pe mine ma relaxeaza mult, e liniste in casa si imi place sa o urmaresc cum se concentreaza. Printre primele carti pe care le primeste un copil sunt cele de colorat, deci avem o colectie pe care ne putem baza la nevoie. Pentru diversitate, voi incerca sa o tentez cu 
Traim vremuri in care fiecare trebuie sa aiba grija de sine. Odata ajunsi la maturitate, nu mai asteptam sa ne puna mama ciorba in farfurie, nu mai stam la rand la doctor sa ne spuna de ce ne doare capul si nici nu ne asteptam ca vecinii sa stea cu urechea lipita de usa atenti la sunete si persoane suspecte.
Avem norocul sa traim vremuri in care informatia ne este la indemana, educatia nu ne este ingradita, totul depinde de istoricul si dorinta noastra de a deschide ochii si urechile. Asa cum la tezele din liceu ne puteam invinui numai pe noi pentru greselile facute (cele mai dure sunt din neatentie), acum la maturitate ne suntem datori sa nu facem prea multe greseli. Si cum pe primul plan se afla sanatatea si siguranta, la noi in familie eu ma ocup de sanatate si sotul de siguranta.
I-am lasat sotului siguranta pentru ca este o chestie pur masculina (zic eu!). A fost si simplu pentru el: pe net a gasit toate informatiile de care a avut nevoie despre sistemele de supraveghere pentru exterior si interior, precum si cele cu IP (folosit pentru conectarea camerei la orice dispozitiv gen smartphone, tableta, laptop sau desktop). Pentru ca echipa de la 
Am dat peste o informatie pe net care m-a facut sa clipesc de 2 ori si sa citesc mai multe: "Femeile din Romania au in medie 38 de contacte sexuale neprotejate pe an". Cum vi se pare cifra asta? Mica? Mare? Eu as zice ca e mult prea mare! 2-3-4 partide de sex neprotejat pe an as zice ca sunt accidente, se mai intampla, motivele le stim si noi. Insa 38 este deja ... o dovada. Dovada ca romancele merg la risc, folosind metode contraceptive cu risc mare de "accident".
Evident, totul porneste de la educatie. Eu locuiesc in Bucuresti, aici lumea (majoritatea) e 
Intr-o lume a angajatorilor in care multi iti dau de inteles ca este usor sa fii inlocuit daca nu te multumesti cu ceea ce iti este dat, sunt si firme care se preocupa de angajatii lor si le ofera diverse facilitati, intelegandu-le rolul din cadrul familiei.
Doar sefii care au familii si le pasa de relatiile parinte-copil inteleg ca 
Si voi faceti multe poze? Si noi! Oameni, plante, animalute, cladiri, peisaje ... tot ce ne place sau ni se pare interesant, chiar daca nu se incadreaza in standardele altora de frumusete. Stiti voi vorba aceea ... si uratul are partile lui frumoase.
Si ... unde tineti toate pozele? Ca noi am umplut cateva hard-disk-uri externe cu ele. Le facem, le descarcam din camera foto si le lasam acolo, pana cand ne facem timp de ele. Din fericire, reusim sa ne facem uneori timp si pentru ele, asfel descoperind amintiri frumoase sau ipostaze surprinzatoare.
Nu m-a dus inspiratia atat de departe incat sa umplu un perete intreg cu poze d-ale familiei, nu imi sta in fire. Insa am cazut de comun acord cu sotul meu ca e cazul sa printam si noi cateva amintiri, s-au strans prea multe si nu ne foloseste la nimic daca le tinem acolo stocate in memoriile externe.
Si am inceput cu partea cea mai simpla: am cumparat rame foto. Am spus partea cea mai simpla pentru ca ramele foto nu sunt scumpe si gasesti de toate culorile, formele si stilurile (gasesti 
Din clipa in care ramai insarcinata si decizi ca e cazul sa spui lumii minunata veste si sa citesti una-alta pe internet, nimeni nu te avertizeaza cat de greu este. Daca s-ar discuta despre greutatile meseriei de a fi parinte, nimeni n-ar mai face copii, asta e sigur.
Desi cam toate problemele de parinte nou-nascut au o rezolvare, cred ca marea provocarea este impartirea sarcinilor intre parinti; cu alte cuvinte, implicarea tatalui. Stiu din surse sigure ca sunt multe mamici care-si asuma totul, fac ele totul ca se pricep mai bine, sunt obsedate de control si nu-i lasa tatalui nicio portita de apropiere de bebelus, de teama greselilor pe care le-ar putea face (si ele sa le repare; banuiesc ca tot ele vor repara si greselile copilului pe viitor).
Rolul de mamica este suprem, foarte important si confera o aura aparte. Dar este un rol care se invata, cu timp si rabdare (cica lumea se plange ca nu are timp si rabdare; parenting-ul te invata sa gasesti aceste resurse). La fel si rolul de tatic. La noi, tati si-a asumat mai intai roluri tehnice si "de facut rost de ...". Evident ca am preferat sa-l trimit pe el dupa baxul de pampers, 
Sa presupunem ca exista un singur lucru pe care fiecare cetatean roman il poate face pentru ca aceasta tara sa fie mult mai frumoasa si civilizata si sa isi atinga cat de cat potentialul. Un singur lucru pe care sa-l facem cu totii, dar cu placere!
Sa lasam la o parte taxele si impozitele, vedetele de televiziune si galceava politicienilor si timp de un an, cel putin dar poate mai mult, sa iesim in fiecare weekend in parc cu cei mici din familie si sa ne jucam cot la cot cu ei. Cine nu are copii sau nepoti, poate imprumuta de la vecini, prieteni sau rude dar cel mai bine poate iesi alaturi de familiile care au copii.
Aceasta sa devina regula de aur a societatii romanesti: ne petrecem timpul liber impreuna cu familia, practicam jocuri in aer liber atat cat ne permite vremea (putem si sa o invingem, nu se supara nimeni) si incercam sa ne simtim cat mai bine. Cred ca dupa 1-2 luni s-ar vedea deja imbunatatiri, mai ales in starea de spirit a copiilor care sunt super incantati cand vad ca si mami si tati se dau cu trotineta (da, exista si variante pentru adulti, le-am vazut eu prin parc).
Si apoi urmeaza regulile de argint: nu trebuie sa te compari cu alti copii, care poate au 
Dupa cum stiti, o am pe Ruxandra. Am facut-o cand am crezut noi ca e timpul, desi pregatiti nu eram; am constatat ca niciodata nu esti pregatit pentru anumite etape ale vietii, pur si simplu trebuie sa te arunci in valuri si sa te descurci.
Pana sa avem fetita, in cei 5 ani de casnicie am primit de o mie de ori intrebarea "Voi cand faceti un copil?". Am avut timp sa dau tot felul de raspunsuri - si inspirate si amuzante, si enervante sau aiurea, pana cand am perfectionat o privire care exprima perfect parerea mea.
Acum ca avem un copilas, sunt din nou in bataia pustii - a inceput cascada de intrebari "Dar pe cand al doilea?". Nici macar nu am voie sa am burtica mai balonata sau sa stau cocosata ori sa refuz alcool la masa ca se presupune ca sunt insarcinata. Si de data asta am largit gama de raspunsuri, ca sa nu devin plictisitoare - am ajuns pana la a ma plange ca as avea nevoie de ajutor la treburile casnice, ca un bucatar, 
Dupa cum stiu toti parintii, odata cu nasterea bebelusului, lucrurile o cam iau razna. Nu stiu cum era pe vremuri, insa acum parintii devin un fel de super-eroi ce se simt nevoiti sa faca totul, dar absolut totul, pentru copilasii lor. Bebelusii oricum nu pricep mare lucru din ceea e li se intampla si pretuiesc un singur lucru: legatura creata cu parintii lor.
Apoi cresc si incep sa interactioneze cu mediul inconjurator prin jocuri si distractie. Nu totul este sursa de amuzament si incantare, iar parintii trebuie sa faca un efort suplimentar pentru a echilibra situatia in favoarea celui mic.
Si uite asa s-a ajuns la termomentru pentru camera si baie ce este totodata jucarie pentru bebelus. Modelul plutitor in forma de floare are 
Sunt mamica de fetita. Nu stiu cum e la voi, insa Ruxandra mea e tare cocheta si nu accepta sa se imbrace oricum (stie sa se asorteze, cred ca are o gena care nu-mi apartine, caci nu am invatat-o niciodata cum sa se imbrace). Nici macar prin casa nu se imbraca cu hainele de casa - da, avem si din alea, o categorie aparte.
Totul depinde cu ce se joaca prin casa: daca se uita la desene animate sau seriale, cu siguranta va purta o fusta sau o rochie si pantofiori, ciorapei ... tot tacamul. Ma pune sa ii aranjez parul dupa cum vede la TV, in functie de ce personaje sunt pe acolo. Si o las, caci oricum hainele ii raman mici, la petreceri sau alte ocazii deosebite nu prea mergem; consider ca ar fi o greseala din partea mea sa nu o las 
Nu credeam ca o sa ajung vreodata sa-mi placa sa ma joc cu jocuri de copii. Dar uite ca o fac, nu ca sa ii arat neaparat copilului cum se face, ci pentru ca vreau sa stiu pe ce anume am dat banii, daca ii place si daca merita cultivat acest tip de joc. Orice ii cumpar sau primeste, trece intai prin mainile mele sau ale sotului, ca sa ne lamurim despre ce este vorba. Si, una peste alta, ajung sa ma acapareze jocul, sa imi placa si sa o antrenez si pe fetita. Ce-i drept, daca mie nu-mi place, imi este greu sa ii transmit ei bucuria de a se juca cu el. Asa am patit cu un joc cu paiete, care pur si simplu nu m-a prins intr-un moment bun in care sa am rabdare sa lipesc paiata langa paiata si sa umplem un tablou cu flori.
Alta a fost situatia cand ne-am jucat cu 
Ikea si-a facut timp si a intrebat bucurestenii cum arata diminetile lor. Nu ca i-ar pasa in mod deosebit, insa pentru ca vrea sa stie ce sa le ofere prin produsele din magazinul sau. Dincolo de motive, cifrele adunate intereseaza pe oricine care vrea sa stie ce face vecinul din ograda alaturata.
Sincer, si eu sunt curioasa cum isi petrec diminetile oamenii pe care-i admir, care ma inspira, inclusiv cititoarele blogului meu. Asadar, va intreb, cum arata diminetile voastre? Si plusez putin: cum ati vrea sa arate, la modul ideal? Asteptand raspunsurile voastre, va dau cateva date din vecini:
53% dintre bucuresteni cred ca este important sa isi ia cateva minute dimineata pentru a reflecta asupra zilei care urmeaza, insa doar 15% fac acest lucru (e un obicei foarte bun!). Cele mai intalnite activitati asociate cu meditatia sunt dusul (39%) si ascultatul muzicii (36%). Eu nu pot sa fac dus dimineata, am un intreg ritual pe care l-as scurta drastic daca as face dusul dimineata si nu seara. In plus, nu ma pot baga la somn fara sa spal de pe corp toata oboseala si mizeria de peste zi, fara sa ma simt parfumata si proaspata in pijamaua curata. Cand 
Ador marea! Nu pot concepe sa vina sezonul estival si sa nu merg la mare de cateva ori (daca ar fi dupa mine si nu dupa buget, as petrece acolo aproape fiecare weekend). Daca se intampla sa fie si departe de casa, cu atat mai bine, prilej de plimbare si vizitat locuri interesante. Sunt fascinata sa descopar cum oameni de pe alte meleaguri fac lucruri diferit fata de noi, de unde isi trag puterea de a trece peste obstacolele puse de timp, spatiu si loc.
Candva, visam sa adun la un loc toate obiceiurile bune din lume, toate exemplele de "go an extra mile" insa mi-am dat seama ca efortul este inutil. Mult mai important este ce face fiecare cu viata lui, adica forta prin care aduce toate acele obiceiuri bune in viata de zi cu zi. Caci asta conteaza, viata de zi cu zi, fiecare picatura pura si clara ce umple paharul.
Asadar, vacantele la mare ma umplu de energie pozitiva, chiar si atunci cand mergem pe 
Era o perioada in care imi doream sa stau la casa. Era imediat dupa facultate, ani in care visele ajung pana sus la cer si mi se parea ca pot face chiar orice pe lumea asta. Apoi am locuit impreuna cu viitorul sot si am inteles exact ce inseamna sa tii o casa, sa faci tot ce trebuie in ea si sa fii multumita de locul in care traiesti. Si dintr-o data nu mi-am mai dorit camere imense, multe la numar si perfect decorate. Mi-am dorit o casa in care sa-mi placa sa revin de fiecare data din vacanta, sa o pot intretine singura si sa fie usor de redecorat (stiti voi, mici schimbari pe ici pe colo, din cand in cand).
Apoi au aparut ansamblurile rezidentiale si toata piata imobiliara s-a schimbat. Din cate am citit, cele mai cautate sunt 
Din seria "Stiu teoria, cu practica e mai greu", se pare ca diminetile noastre atasate zilelor lucratoare nu sunt asa cum ni le dorim. Ne-ar placea sa avem timp pentru cateva minute de meditatie, dar se pare ca nu ne alegem decat cu un dus rapid, in cel mai fericit caz. Eu am incercat sa-mi fac o rutina de miscari pentru fiecare dimineata, dar nu am reusit; odata trezita intru intr-o agitatie contra cronometru de parca singurul meu scop in viata este sa nu intarzii. Aproape de fiecare data intarzii, si asta fara sa-mi fac tabieturile de dimineata (am o lista intreaga cu ce as vrea sa fac).
82% dintre bucurestenii care au copii cred ca este important sa ii imbratisezi sau sa ii saruti dimineata, insa doar 41% o fac. Mi se pare un procent foarte mic. Imi aduc aminte cand era Ruxandra bebelus si ma trezeam dimineata, o alintam prin somn si ma uitam la ea cu drag, o puneam in scaunul balansoar (vezi 
Ce stii despre jocurile Lego? Eu stiu ca pot crea un anume drag care te tot face sa le cauti, sa te interesezi de noi modele si sa le scoti mereu din sertarul cu jucarii pentru a le asambla si dezasambla. Prima data m-am jucat cu unul cand eram intr-o vacanta cu familia, cedand ispitei de a cumpara un set Lego Friends pentru Ruxandra ce avea atunci vreo 3 anisori. I-am luat jocul ca sa stea linistita in timpul unei cine la restaurant, insa ne-am ales cu mult amuzament in familie; chiar ajunsesem sa asamblam scena cu randul, eu si sotul meu, Ruxandra fiind mult prea mica pentru a manui micutele piese (ulterior am aflat ca exista si Lego Duplo pentru varsta ei).
Nu pusesem in viata mea mana pe un joc Lego pana atunci, desi stiam din reclame despre ce este vorba. Dupa ce desfaci cutia, iti dai seama ca pe copilas trebuie sa-l inveti fiecare pas in parte: sa citeasca instructiunile, sa gaseasca piesele necesare fiecarui pas, sa le potriveasca ca in imaginile din pliant. Partea buna este ca totul este explicat prin poze, deci nu necesita interventia unui adult. Partea mai dificila este ca iti trebuie ceva indemanare sa le potrivesti bine, de aceea am preferat sa o ajutam decat sa tot pescuim piese Lego de pe jos.
Insa ne-am straduit sa o implicam cat mai mult in joc si am invatat-o si apoi lasat-o sa descifreze ea singura pliantul, sa caute piesele si sa-mi spuna care este pasul urmator. A fost extrem de incantata de reusita ei, la fel de mult ca si noi.
Acum vad ca apar tot felul de jocuri noi, inclusiv calendar de Advent, pe 
Nu stiu cum sta treaba in alte orase, dar in Bucuresti lumea mananca mult in oras. Imi aduc aminte de un articol care spunea ca aceasta ar fi cauza obezitatii, renuntatul la a gati acasa. Insa motivele pentru care fiecare familie mananca in oras difera de la caz la caz si nu e bine sa judeci pe nimeni si sa zici "Ia te uita, nu putea sa le gateasca ceva acasa, mai sanatos si mai gustos?". Da, am auzit si comentarii de genul asta.
Noi avem cateva restaurante pe care le frecventam mai des, vreo 4-5, din considerente legate de proximitate si de cat de prietenosi sunt cu copiii. Da, odata cu copiii vin si conditiile de alegere a restaurantului. 