7
2024
Vreau să vă povestesc cum a evoluat reciclarea selectivă în scara de bloc în care locuiesc. Este un bloc cu 10 etaje, 6 apartamente pe etaj. Așadar, destul de mulți oameni.
Premisa: se reciclează la nivel de scară, într-un tomberon plasat lângă intrarea în bloc. Tomberonul are un afiș pe el care precizează că este numai pentru reciclat hârtie și plastic. Mașina de reciclat vine o dată pe săptămână, miercurea, și ridică sacii galbeni speciali pentru reciclarea selectivă, în care omul de servici pune ce este în tomberonul pentru reciclabile.
Pentru că nu se strâng destul de mulți saci și oamenii consideră că e greu de coborât cu punga cu reciclabile, s-a decis să punem câte un sac galben pe fiecare etaj din scara de bloc. S-a pus și câte un afiș lângă fiecare sac, scris cu litere mari de tipar și subliniat cu marker colorat: se reciclează numai plastic, hârtie și aluminiu, iar totul trebuie pliat și clătit de resturi alimentare. Totul trebuie să fie curat!
Adică, pet-ul de la suc îl clătești - chiar dacă termini tot sucul de băut - și calci pe pet până se turtește. Așa ocupă mai puțin loc în sac și, curat fiind, nu atrage gândaci, muște etc. E valabil și pentru cutiile de pizza, dozele de bere etc.
Vreau să precizez că blocul a fost, până de curând, infestat cu gândaci, cu greu s-a reușit reducerea lor. Se fac deratizări periodice. Sunt și șobolani afară, am văzut chiar eu unul lângă un tomberon.
Cât de greu este să clătești un ambalaj și să-l turtești? Vă spun eu: foarte greu pentru unii. Iar pentru alții, chiar imposibil.
Așadar, s-a încercat și nu s-a reușit ușurarea reciclării la nivel de scară. Pentru că oamenii nu au clătit ambalajele și a început să miroase în scara blocului, mai ales pe etajele unde nesimțirea și nepăsarea este maximă.
În consecință, s-au scos sacii de pe etaje ca să nu mai miroasă urât și să nu mai atragă gândacii care oricum mișună prin bloc.
În fața blocului, fiind un singur tomberon, se umple imediat și apoi se depozitează în jurul lui. Pot spune că într-o săptămână se strâng destul de multe reciclabile. Și arată foarte urât, neprimitor, necivilizat. Vii acasă și e un morman de pet-uri și hârtie la intrarea în bloc. Și mai rău e când plouă și ele se udă. Sau bate vântul și le mai împrăștie.
Dacă blocul reciclează selectiv, se reduce factura de la ridicarea gunoiului menajer. Se și reduce cantitatea de gunoi menajer.
Mi s-a confirmat, încă o dată, că majoritatea oamenilor sunt nepăsători și nesimțiți. Nu sunt dispuși să facă micul efort de a clăti un ambalaj și a-l turti, aplatiza, a coate aerul din el. Adulții români gândesc la fel ca un copil de grădiniță care are nevoie de o recompensă imediată după ce a făcut o activitate.
Doar că nu este nimeni care să ne aplaude că am pus 3 pet-uri, 2 doze si 1 cutie de pizza în sacul de reciclare. Nu ne laudă nimeni, nu ne dă o bulină roșie și nici nu ne menționează numele în ședința cu părinții.
Însă ceea ce mă deranjează cel mai mult este faptul că și cei care reciclează corect sunt pedepsiți din cauza celor care nu reciclează corect. Fix ca la școală, când toată clasa primește o pedeapsă dacă unii fac gălăgie.
Iar asta se simte ca o mare nedreptate!
Ce părere ai de asta? La tine cum merge cu reciclarea selectivă?
V-o spun din start: sufăr că nu mai pot recicla pe perioada stării de urgență datorate pandemiei cauzate de coronavirusul COVID-19. Era ritualul meu, aveam mintea setată pe ce să reciclez și ce nu și tocmai ce îi cooptasem și pe copii în a decide singuri ce se reciclează și unde strângem materialele.
În plus, era cel mai bun motiv de a ieși din casă pentru o plimbare scurtă-scurtă, care mă relaxa puțin și mă însenina.
Am trimis e-mail și un mesaj privat prin Facebook celor de la Urban S.A., referitor la acest aspect, însă nu mi-au răspuns. După câteva zile am văzut că au postat pe pagina lor un mesaj prin care anunță închiderea centrelor de reciclare, însă eu am aflat de închidere direct de la doamna care lucrează acolo - am fost inspirată să o întreb, altfel mă căram aiurea cu pungile după mine.
Nu înțeleg de ce au închis, doar nu se strângea lume acolo și nici nu atingeam pubelele când aruncam plasticele și sticlele și hârtiile și restul. Probabil că riscul este mai mare pentru cei ce prelucrau materialele.
Iată și anunțul oficial, făcut pe 30 Martie 2020:
Mai obligat, mai fortat, romanii au inceput sa recicleze. Vorba aia: daca-i musai, cu placere!
Asadar, ce e de facut? De unde incepi? Daca tot ai ajuns aici, profita de experienta mea intr-ale reciclarii si ia aminte de urmatoarele sfaturi.
(Poate unii procedeaza altfel, nu exista cale buna si cale gresita, ci doar a recicla sau a nu recicla :good: ).
Reciclarea face parte din viata mea. M-am obisnuit sa reciclez, inteleg bine de ce o fac, sper din toata inima sa fie cu folos.
Reciclez numai eu: le strang si le car la tomberoanele de reciclat. Sotul zice ca el nu face asa ceva, sa stea sa adune si sa care gunoaie; il las in pace iar eu imi vad de ale mele; uneori ii mai spun in treacat sa puna una sau alta in punga cu reciclate si el o face. Copilul mare stie despre reciclare (a invatat la scoala), mai merge cu mine si arunca ambalajalele fiecare in tomberonul lui. Copilul mic nu are habar de asta, dar cara dupa el cu placere un bidon de apa de 5 litri gol, stie unde mergem cu el si se desparte de el fara prea mult scandal - chiar socializeaza putin cu doamna sau domnul care lucreaza acolo.
Insa subiectul principal al al articolului este altul: am observat ca se aduna foarte multe ambalaje. Extrem de multe! La cateva zile duc o punga de plastic plina cu hartie, ambalaje de plastic, sticle, aluminiu de la conserve sau doze. Chiar am fost atenta la cat de multe si cat de repede se strang si am remarcat ca ritmul este rapid. Orice cumparam vine amblat; dar absolut orice!
Si atunci m-am intrebat: cati bani dau eu pe ambalaje pe care le arunc? Cati bani costa ambalajele pe care le duc la reciclat, gest pentru ca nu primesc la schimb nimic cuantificabil? Sa fim seriosi, reciclatul face bine la moral, dorm mai bine noaptea. Dar nu primesc niciun multumesc pentru ca o fac, niciun ban sau un voucher, niciun copac plantat in cartier sau vreo groapa astupata pe strada pe care locuiesc. Dar o fac oricum si nu imi pare rau, insa astfel de intrebari imi apar in minte din cand in cand.
Dintre cele doua idei discutate mai sus, marimea cantitatii care se strange ma deranjeaza mai mult decat inexistenta recompensei primite pentru efort. Cred ca industria ambalajelor este infloritoare, avand in vedere cate ambalaje arunc numai eu. Si, inevitabil, ajung la intrebarea: chiar sunt necesare toate aceste ambalaje? Da, protejeaza mancarea, dar nu se poate si altfel? Raspunsul este da, se poate si altfel. Acest altfel este pus in practica de cei care si-au propus sa traiasca stilul de viata Zero Waste. In Romania nu stiu niciun exemplu in acest sens (poate ca este cineva care este pe drumul Zero Waste, insa nu a ajuns la urechile mele), insa in strainatate sunt foarte multe (daca te intereseaza subiectul, gasesti multe clipuri pe Youtube si exemple pe Instagram sau Facebook).
Incet-incet, acest Zero Waste subiect ma intereseaza tot mai mult. Stiu ca ambalajul vinde produsul, convinge cumparatorul, ofera informatii despre produs si il protejeaza; insa cred ca a venit vremea pentru alta atitudine de ambele parti: si a noastra a consumatorilor care scoatem banii din buzunar si folosim produsele, si a producatorilor care ne pun la indemana tot ce avem si nu avem nevoie.
Va tin la curent cu pasii mei spre viata Zero Waste. Ar fi ceva extraordinar sa pun in practica asa ceva. Te intereseaza si pe tine subiectul?
[Photo by Christian Wiediger on Unsplash]
Reciclarea este un subiect sensibil pentru mine. Sunt foarte pornita in aceasta directie, am inteles de la inceput de ce e bine sa reciclez, cum sa o fac, ce anume sa reciclez. Si am facut-o timp de multi ani, strangand intr-un colt din bucatarie tot ce mergea la reciclat si carandu-le doar eu atunci cand era cazul. Indiferent de vremea de afara, duceam materialele la reciclat caci altfel ma copleseau in casa. Si asta a fost o lectie invatata rapid: mai multe materiale mergeau in punga pentru reciclat decat in cosul de gunoi.
Apoi lectia s-a intrerupt pentru ca au disparut containerele de la locul lor. Nu stiu care a fost povestea lor insa, intr-o zi, m-am trezit cu pungina in mana si fara niciun loc unde sa le las. M-a deranjat foarte mult acest lucru. Nicio explicatie, nicio alternativa. De parca totul era spontan si anonim, fara nicio responsabilitate: nici a cetatenilor, nici a salubritatii (sau cine se ocupa de colectarea deseurilor reciclabile).
Am suferit si m-am revoltat in sinea mea, caci toate eforturile mele de a recicla de pana atunci disparusera in eter. Colaborarea mea secreta si tacita s-a dizolvat, fara preaviz insa cu cateva consecinte din partea mea: ceea ce reciclam inainte mergea acum direct la gunoi (lucru deja observat de copilul meu care incepuse sa-mi puna tot felul de intrebari caci a invatat la scoala despre reciclare), duceam gunoiul mult mai des pentru ca se umplea cu tot felul de ambalaje care altfel ar fi mers la reciclat si, cel mai greu de suportat, a aparut mustrarea de constiinta care ma atentiona ca trebuie sa reciclez acele materiale insa nu o fac. Mi-a fost greu sa ma dezvat de un obicei care stiam ca e bun pentru mine si comunitate, insa nu il pot practica din motive care nu tineau de mine. Imi venea sa ma inscriu in Clubul Reciclatorilor Anonimi si sa-mi plang oful acolo (cuvantul "reciclator" nu exista in Dex, l-am inventat eu acum si aici).
Insa miracolul s-a intamplat si Zeii Reciclarii au zambit si pe strada mea: intr-o buna zi vad ca au aparut, pe o strada cat de cat aproape de mine, pubele pentru reciclare selectiva. Dar nu orisicum, ci cu stapan, lacat si program.
Cu alte cuvinte:
- este o persoana angajata in permanenta acolo
- programul este 8:00-18:00 de luni pana duminica, dupa care se incuie totul
- locul este curat
- totul este ingradit si cu portita de acces, in afara orelor mentionate nu pot lasa materialele reciclabile in tomberoane. Probabil este o masura de preventie a vandalismului.
- persoana angajata acolo (odata am dat peste o doamna, ale ori peste un domn) m-a ajutat/ asistat sa pun fiecare obiect in tomberonul potrivit.
Asadar, operatiunea Reciclam a inceput din nou. Ma bucur! Am pus-o pe Ruxi responsabila de reciclat; deocamdata doar o iau cu mine atunci cand le ducem la tomberon si ea le imparte.
Cel mai tare ma deranjeaza lipsa de comunicare intre cele doua parti: cei care colecteaza materialele reciclabile si cei care le aduna de acasa si le cara pana acolo. Totul este la mila cerului, fara nicio structura concreta. Pe mine ma motiveaza propria constiinta si dorinta pentru un viitor mai bun pentru copiii mei; altfel, n-am auzit de nicio campanie, de nici un raport de rezultate, de niciun multumesc, de nicio consecinta a faptelor mele. Cu toate astea, reciclez incontinuare si ii invat si pe copiii mei sa o faca.
Mi-ar placea totusi ca acest proces sa se desfasoare altfel. Sa fie ca o colaborare, sa simt ca fac parte dintr-o comunitate de oameni care recicleaza si care sunt preocupati de mediul in care traiesc. Asa cum cei care doneaza sange au parte de beneficii, asa si noi cei care reciclam am putea macar sa primim un multumesc si un raport care sa reflecte eforturile noastre. Nici macar nu stiu unde ajung si ce se intampla cu tot ce duc la tomberoanele de reciclat.
Va las mai jos doua poze cu noua locatie pentru reciclare. Ma bucur ca exista si nu ma plang ca este prea departe sau ca are program fix.
Tu cum stai cu reciclarea?
Frunzarind putin site-ul tocmai.ro, am ramas surprinsa sa vad 579 de oferte de patuturi pentru copii, inclusiv saltele si accesorii pentru patut. Dupa nebunia cu reducerile prin cupoane, a inceput asta, cu anunturile pe net prin care oricine din Romania poate vinde sau cumpara ceva. Probabil ca acest concept parea greu de digerat cu ceva ani in urma, insa netul a prins mare avant cu aceasta oportunitate.
Sa cumperi un 
Cine ma stie, nu se mai mira: da, tin postul Craciunului. Fac asta de ani de zile si deja a devenit o obisnuinta si o traditie. Intr-un fel, abia astept sa inceapa. Ma pregateste pentru sarbatorile de iarna si pentru nebunia ce urmeaza.
Asa ca, pana atunci, ne cam facem de cap din punct de vedere culinar. Mancam cam de toate, in limitele autoimpuse, pentru a nu pofti in post dupa nimic. Asta tine cam o saptamana, maxim doua; dupa aia tot poftesc. Si nu cand merg la cumparaturi si trec pe langa galantarele cu afumaturi sau cand imi zambesc vacutele de pe ambalajele lactatelor. Nuuuu! 
Orasul Reciclării
Competitia "Orasul Reciclării" a fost initiată de Eco-Rom Ambalaje si derulată în perioada 1 septembrie 2012-28 februarie 2013. Chiar dacă serviciul de separare a deseurilor de ambalaje este relativ o noutate în România, unele primării s-au implicat si rezultatele încep să se vadă. Obiectivul proiectului a fost acela de a promova acele localităti care s-au preocupat de reciclarea deseurilor de ambalaje generate de comunitate, cu sustinerea producătorilor prin Eco-Rom Ambalaje.
În "bătălia" pentru titlul de "Orasul Reciclării" s-au înscris 20 municipii: Alexandria, Arad, Bacău, Baia Mare, Brasov, Cluj, Craiova, Deva, Focsani, Iasi, Medias, Roman, Satu Mare, Sfântu Gheorghe, Slobozia, Târgu Jiu, Tulcea, Zalău, inclusiv Sectorul 1 si Sectorul 6 Bucuresti. 
Dupa cum stiti, reciclez. Am scris despre asta in 
Imi place reciclarea! Inteleg cum functioneaza si ce beneficii imi aduce mie ca locuitor al aceastei planete si consumator de bunuri cumparate de la piata si de la supermerket. Efortul de a pune separat ambalajele nu e chiar atat de mare, desi inca nu am un loc in casa special pentru asta. Multe ambalaje au inscriptionat pe ele indemnul de le recicla si chiar iti spun in ce tomberon sa le arunci. Deci nu e mare lucru, atata vreme cat exista vointa.
Insa reciclarea nu ma place! Stiu asta cu exactitate pentru ca nu simt nicio vibratie pozitiva din partea ei.
In magazinul Cora din cartierul meu s-a instalat un aparat care colecteaza PET-urile si dozele de aluminiu. 
1. Mi-ar placea sa existe bancomate care sa colecteze monezi de 1 si 5 bani. Daca ai destui banuti poti sa primesti bani de hartie in locul lor, sau sa alegi sa-i donezi unei cauze, alta cauza in fiecare an (cred ca in 12 luni se aduna multi banuti la nivel national).
Eu strang multe monezi de 1 si 5 bani pe care le primesc rest si nu le mai folosesc, imi ingreuneaza portofelul. Unii vanzatori nici nu primesc bani asa de mici.
Aceasta idee ar putea fi aplicata si la maruntisul altor tari, de exemplu euro-centi si monezi ramase din vacantele in Turcia si Bulgaria. Te intorci din vacanta cu buzunarul plin de monezi cu care nu mai ai ce face si e pacat sa le arunci. Le pui in bancomat si primesti bani romanesti la schimb (chiar daca putini, tot conteaza) sau ii lasi acolo sa-i foloseasca altii pentru a cumpara rechizite pentru copiii nevoiasi, de exemplu.
Tu ai folosi un astfel de bancomat de recuperat monezi? 
Majoritatea dintre noi aduna, cu sau fara intentie, un teanc serios de reviste. Unele sunt citite, altele isi asteapta randul cuminti.
Vreau sa te intreb ce se intampla cu revistele tale dupa ce le termini de citit. Ce reprezinta ele pentru tine: bani cheltuiti, sursa de informatii sau inspiratie? Raspunde in chestionarul de mai jos:
[poll id="55"]
Reciclez. Si-mi place. Chiar daca ma impiedic pe hol de punga pentru reciclat pana se umple si o scot din casa (nu i-am gasit inca un loc al ei) sau sotul meu rade de mine ca ma plimb cu gunoiul pe strada. Disconfortul pe care mi-l creaza este umbrit de consecintele reciclarii.
Toate bune si frumoase pana intr-o zi cand ... hopaaa ... m-am plimbat cu pungile degeaba. Containerele disparusera. Nu mai erau in locul unde duceam eu de obicei materialele reciclabile. Ma uit in jur - nici un anunt, nimic. In locul lor erau parcate 2 masini, iar langa ele zaceau cateva pungi lasate de altii care au venit sa aduca materiale reciclabile. Ce sa fac? Am lasat pungile langa cel mai apropiat cos de gunoi (erau prea voluminoase sa incapa in cos) si am mers mai departe. 
M-am indragostit de reciclare imediat ce am aflat ca exista si am inteles cum functioneaza. Avantajele ei nu m-au lasat indiferenta si am imbratisat cu drag noua mea preocupare. In scurt timp am capatat porecla de Captain Planet de care eram foarte mandra!
La inceput ma gandeam sa strang fiecare material in punga lui si cand se umple sa o duc la tomberon, insa mi-am dat seama ca nu am loc langa cosul de gunoi pentru alte 3 pungi asa ca am schimbat abordarea: pun totul la un loc. La final, ma plimb cu o sacosa mare dupa mine, iar la destinatie pun fiecare material la locul lui. Recipientele de plastic si de aluminiu le aplatizez, la fel si cu (virgula) cutiile de lapte. Nu-i chiar asa de greu, mai mult e vorba de invatarea unui nou obicei.
Eu sunt responsabila de cele doua activitati principale in care am impartit reciclarea: strang deseurile reciclabile si le duc la tomberoanele de reciclare selectiva (ei, aici ma mai ajuta si sotul, cand pungile erau prea grele). Insa acu sa te tii: daca de colectat le colectam sarguincios si fara sa-mi scape nimic, cu transportarea erau mari probleme. 
M-am cam saturat de toata povestea asta cu reciclatul: strange pungi cu hartie & plastice & doze de aluminiu & sticle, du-te cu ele la tomberoanele special amenajate ... Multa bataie de cap!
Am constatat ca nu am unde in casa sa amenajez un loc special pentru reciclabile asa ca mai mult ma impiedic de ele. Am cautat o sacosa mai mare si, pe masura ce se umple cu de toate, le duc la tomberoane si le impart pe caprarii. Apoi iar o umplu. 