Când nu mai în buzunar decât doi bănuți, cumpără-ți cu unul o bucată de pâine, iar cu celălalt un crin. (Proverb chinez)
Florile creează cele mai fermecătoare geometrii : cercuri precum soarele, ovaluri, conuri, spirale și o varietate de excentricități triunghiulare care, văzute printr-o lupă par a fi o friză liliputană a unor siluete psihedelice. (Duane Michals)
Trandafirul are spini doar pentru cei care vor să îl rupă. (Proverb chinez)
Iubirea este floarea vieții și înflorește neașteptat și fără nicio lege și trebuie adunată acolo unde este găsită, bucurându-te de ora scurtă a duratei sale. (D.H. Lawrence)
Atunci când se deschid florile, albinele vin neinvitate. (Ramakrishna)
Care floare sau citat îți place cel mai mult?
Nu credeam că o s-o spun și pe asta, dar iat-o: mi se pare mie sau timpul se scurge mult mai lent acum? Adică, zilele trec destul de repede dar totodată agale, parcă fără nicio grabă. Am ajuns să o trăiesc și pe asta, cum zic bătrânii ...
În altă ordine de idei, vreau să vă îndemn să profitați de aceste zile de autoizolare și carantină și distanțare socială pentru a visa cu ochii deschiși la o nouă versiune a viitorului. Nimeni nu va ști cum va arăta viitorul nostru și al planetei după ce se termină pandemia asta, sau dacă se va termina vreodată. Însă nimeni și nimic nu ne poate lua puterea de a ne dori, de a visa un viitor croit pe placul nostru.
Cu cât mai multă lume va emite dorințe într-o direcție, cu atât acea fâșie de realitate va fi mai repede atrasă în viețile noastre. Eu asta fac deja de ceva timp (mă și relaxează, recunosc): scriu zilnic în jurnal despre cum aș vrea să fie viața mea, felie cu felie. Sun recunoscătoare pentru ceea ce am bun, funcțional și frumos acum și îmi notez ce vreau să se schimbe în bine în diverse domenii din viața mea: casă, familie, relații, proiecte, sănătate, vacanțe, hobby-uri etc.
Lăsați deoparte grijile și veștile proaste, atât cât se poate. Cred că a venit momentul, mai mult ca niciodată, să ne alegem în mod conștient direcția în care ne îndreptăm atenția și ce anume hrănim cu ea. Stă în puterea noastră să ne gândim la lucruri pozitive, să avem tot mai multe discuții ce încep cu "Ar fi super dacă ..." sau "Îmi doresc din toată inima ca ..." și să ne creem gânduri care ne dau stări de bine, cât mai departe de anxietatea asta care a cuprins parcă pe toată lumea.
Haideți să vedem dacă găsim împreună inspirație în acest sens în paginile revistelor glossy de Mai:
Galeria foto pentru coperțile & cadourile revistelor lunii Mai 2020:
[nggallery id=357]
Revista ForbesLife România a lansat un concurs pe pagina ei de Facebook prin care invită cititorii să răspundă la una sau mai multe întrebări cu privire la starea de fapt a momentului prezent, în contextul pandemiei și autoizolării determinate de COVID-19.
Deși concursul se desfășoară pe platformele de social media, vreau să le las și aici pe blog, ca să-mi aduc aminte de ele. De asemenea, te invit și pe tine să răspunzi la ele, poate gândim la fel (sau nu, e OK oricum).
Premisa: Cu toții stăm acasă doar noi, cu gândurile noastre. Nu mai avem unde să alergăm și nici cum să fugim de noi înșine.
Întrebările:
La ce vă gândiți în aceste zile?
Nu prea apuc să mă gândesc la multe pentru că zilele sunt pline. Când meditez caut gânduri liniștitoare și când citesc evit să las gândurile să zboare aiurea. Dar, totuși, mă gândesc că va fi bine. Nu are cum altfel.
Cum credeți că va arăta lumea când vom ieși, în sfârșit, din izolare?
Habar nu am, dar sigur vor fi schimbări atât micro (la nivel de individ) cât și macro (la nivel de societate). Nu știu cine știe cum va arăta lumea post-izolare, poate cei care vor iniția schimbările și profită de solul fertil rămas în urma a ceea ce vom pierde.
Poate ar trebui să mă gândesc și eu la cel mai bun și fericit și optimist scenariu cu privire la lumea mare și lumea mea. Măcar să visez cu ochii deschiși la mai bine și mai frumos.
Sper măcar un singur lucru să iasă bine: respectul, grija și atenția față de planetă. Ne-negociabil. Mama Natură ne-a plămpdit un trup și ne umple plămânii cu aer și stomacul cu mâncare - îi suntem datori.
Se va termina distanțarea socială sau va deveni noua normă?
Cred că va deveni noua normă, însă mai puțin isterică decât acum. Clar ne vom proteja în continuare, vom aplica regulile stricte de igienă învățate în această perioadă și vom purta mască atunci când suntem răciți sau în spații închise. Și poate restaurantele nu se vor mai lăcomi să lipească scaunele unele de altele sau să lase toaletele fără săpun (ar trebui să existe un buton de alarmă pentru asta).
Ce credeți că va ieși bun din această criză?
Cred că vom întelege că puterea noastră stă în efortul nostru comun, că tot ceea ce face fiecare dintre noi afectează pe restul din jur, că e cazul să ne curățăm gunoaiele din curte: minciuna, înșelătoria, promisiunile goale etc.
Că sănătatea este bunul nostru cel mai de preț, restul sunt bonus.
Că degeaba avem arme și armate dacă un virus invizibil și inert ne pune la pământ.
Că bătrânii sunt prețioși pentru societate și îi regretăm abia când nu mai sunt printre noi.
Că fără o natură armonioasă și lăsată în pace să-și urmeze ritmurile, noi nu am exista.
Și multe, multe, alte lucruri pot ieși bune din această criză, numai de noi depinde dacă le materializăm sau nu.
True fact: suntem construiți pentru astfel de vremuri tulburi și complicate. Vom ieși cu bine, mai ales noi cei care nu ne temem de schimbare.
Ce s-a schimbat în modul în care priviți viața?
Am rămas optimistă, însă am învățat să accept și să trăiesc cu incertitudinea. Și să mă apreciez mai mult pentru calitățile mele de bucătăreasă și menajeră.
Ce s-a schimbat în modul în care vă faceți planuri?
Nu mai fac niciun plan. De când am copii, am eliminat planurile pe termen lung și mediu, însă acum nici pe termen scurt nu mai fac. Iau fiecare zi așa cum este și cam atât. Mă pricep să mă mobilizez rapid, dacă este cazul (tot meseria de mamă m-a învățat asta).
Cum ați fost și cum veți fi?
Cred că am devenit mai îngăduitoare, mai tolerantă, mai răbdătoare.
Înainte refuzam ieșiri în weekend și eram nerăbdătoare să fac ce nu am făcut toată săptămâna: treabă prin casă, ordine în lucruri sau gătit mâncare. Acum mi-am făcut deja promisiunea că nu voi mai refuza niciodată propunerile de ieșire la plimbare, picnic, admirat copacii sau pur și simplu plimbat aiurea prin parc sau cu mașina pe șoselele & dealurile țării.
Astea sunt întrebările de la ForbesLife România. Ar fi mult mai multe de spus.
Te las și pe tine să răspunzi la întrebările care ți se potrivesc. Cu siguranță multă lumea vrea să știe la ce te gândești zilele astea.
Dacă vrei să trimiți răspunsurile tale către revista ForbesLife România, găsești mai multe detalii pe pagina ei de Facebook.
Parchetul din lemn, în special cel pluristratificat, este cunoscut pentru durabilitatea și nevoia redusă de îngrijire. Însă, ai putea să strici parchetul sau stratul său protector dacă îl cureți în mod greșit.
Dacă ai grijă de parchet în mod corect, acesta va rezista mulți ani, chiar cât casa sau apartamentul. Probabil acesta a fost unul dintre motivele pentru care ai ales parchet pluristratificat.
Vreau să îți prezint în acest articol 4 variante greșite de curățare a parchetului pe care să le eviți pe cât posibil în casa ta.
Mopul ud poate determina umflarea parchetului
Toată lumea știe că apa și lemnul nu fac echipă bună. Lemnul acționează ca un burete când este ținut în apă sau umezeală excesivă. Lemnul se umflă când este prea multă umezeală în aer sau se contractă pe măsură ce se usucă când aerul este prea uscat.
Pentru ca parchetul să fie stabil în timp, atât cel din lemn masiv cât și cel pluristratificat, este necesar ca mediul ambiant să fie constant în ceea ce privește umiditatea și temperatura.
Așadar, evită să cureți parchetul cu apă multă sau riști să:
- se umfle și să se deformeze
- se decoloreze
- scârțâie sau să scoată alte sunete ciudate
Înlocuiește găleata cu apă și mopul ud cu alt mop cu capăt din microfibră pentru a curăța praful și mizeria și o soluție specială pentru curățarea parchetului.
Aspiratorul cu aburi nu este sigur pentru parchetul din lemn
Acum că ne-am lămurit de ce lemnul și apa nu sunt o combinație bună, află că nici apa clocotită și injectată între straturile de lemn nu este o idee bună.
Poate că ți-a spus o prietenă sau o colegă că a obținut un parchet curat, strălucitor și igienizat după ce l-a curățat cu aspiratorul cu aburi, însă nu merită să riști - umezeala fierbinte poate avea aceleași efecte sau mai grave decât ștersul cu mopul ud.
Cât despre fierbințeală, chiar dacă știi că igienizează suprafețele, ea afectează stratul superior al parchetului și soluțiile aplicate pentru finisaj - acesta se poate coji, crăpa sau decolora când este expus la căldură intensă.
Tot soluțiile speciale pentru curățarea parchetului de lemn vor scoate petele sau murdăria excesivă, aplicate cu o cârpă ușor umezită. Folosește aspiratorul cu aburi numai pe gresie sau pardoseala din vinil.
Peria de la aspiratorul uscat poate zgâria parchetul
Aspiratorul este o soluție excelentă atunci când vine vorba de a îndepărta de pe pardoseală scame, praf, păr și alte gunoaie, însă pot cauza și unele probleme:
- Roțile din plastic dur ale spiratorului pot zgâria podeaua din lemn.
- Periile pot zgâria sau lăsa semne pe stratul de finisare al parchetului.
Poți folosi aspiratorul pe parchet, însă asigură-te întâi că are roți din plastic moale și dezactivează peria dură.
Folosirea soluțiilor de curățare nepotrivite poate strica iremediabil parchetul
Când vine vorba de soluții de curățare pentru parchet, cea mai importantă regulă este să întrebi producătorul sau cel care a făcut ultima finisare a parchetului despre este cea mai bună soluție ce se poate cumpăra. Apoi, evită produsele care sunt destinate mai multor tipuri de pardoseală - alege-le doar pe cele destinate în mod exclusiv parchetului din lemn.
Evită produsele alcaline - oțet, amoniac etc. - chiar și diluate. Ele sunt prea dure pentru lemnul din parchet și în timp ele vor elimina finisajul expunând lemnul netratat din parchet.
Sper că acest ghid îți este de folos, mai ales că acum ai mai mult timp să te ocupi de casa ta.
Tu ai făcut vreo una dintre greșelile de mai sus în curățarea parchetului pluristratificat?
Indiferent în ce credem noi toată viața noastră - Dumnezeu, Univers, Suflet, Extratereștri etc - nu putem da vina pe nimeni. Umanitatea este responsabilă pentru ea însăși și pentru deciziile, alegerile, reacțiile, acțiunile sale. Punct. Nimic mai mult. Nimic de negociat. Fără "dacă..." sau "poate..." ori "stai să vezi...".
Ca umanitate, nu putem da vina pentru comportamentul nostru pe o entitate superioară, atotștiutoare și cu control total asupra noastră. Dacă ai impresia că avem această opțiune, te autopăcălești și îți furi din libertate.
Nu este nimic divin în lipsa noastră de a ne asuma 100% responsabilitatea pentru comportamentul nostru și consecințele sale. Comportamentul, alegerile, tiparele de gândire, uitarea, ignoranța, răutatea, incompetența - toate aceastea sunt umane, țin de umanitatea noastră.
Suntem responsabili pentru tot ce se întâmplă în lumea noastră și nu vine nimeni să ne salveze. Noi suntem aici și trebuie să ne rezolvăm singuri problemele.
Asumă-ți - tu, eu și fiecare dintre noi - responsabilitatea de a învăța cum să colaborăm cu adevărat, cum să comunicăm și să ne implicăm chiar și atunci când este foarte, foarte greu.
Primul pas este să fim conștienți de fiecare alegere pe care o facem, minut cu minut. Este nevoie de muncă internă (invizibilă și, deci, nelăudată sau apreciată de alții) și mult curaj pentru a căuta să înțelegem când jucăm rolul de victimă, când abunzăm de alții sau de noi înșine etc. Însă la capătul celălalt se află miza cea mare - calmul și libertatea interioare.
[sursă foto: Luis Villasmil pentru Unsplash.com]
Cea mai frumoasă amintire a mea legată de Sărbătorile Pascale? Nu am una anume, iar de când cu autoizolarea asta mi se pare că timpul se scurge mult mai lent și a trecut mult timp de la ultimele sărbători, iar amintirile s-au cam diluat.
Nu am o anumită amintire legată de Paște, ci mai degrabă un cumul de sentimente, de senzații generate de activitățile din preajma Sărbătorilor Pascale. De Paște, eu și familia mea mergem în orașul meu natal și ne reunim cu familia din care provin. Totul începe cu Floriile, căci cei mici au vacanță și reușim să facem cele o mie de bagaje cu de toate ca să petrecem Paștele într-un loc în care avem oricum de toate și într-un oraș în care găsim tot ce ne trebuie.
Începând cu Floriile ținem și noi post complet, așa că îmi amintesc agitația din jurul meniului zilnic. E greu și totuși relaxant să ne descurcăm cu un meniu de post simplist. Partea de "greu" se referă la împăcarea tuturor gusturilor și la gătitul zilnic.
(Secret personal: dacă aș avea pe cineva care să-mi gătească constant, aș mânca numai mâncare de post. Îmi place, știu că e sănătoasă, însă necesită eforturi constante de a găti și prepara.)
Apoi încep alte pregătiri, cu meniul de Paște, cu ordine și curățenie în casă. Stabilim programul de întâlniri cu familia și prietenii, plus ieșitul la iarbă verde la un mic picnic.
Îmi amintesc cu drag ieșirile la biserică și slujba de Înviere (mereu somnoroasă). Îmi amintesc liniștea din fiecare seară. E o perioadă pe cât de intensă, pe atât e obositoare. Iar copiii amplifică și intensitatea pregătirilor, și oboseala.
Amintirile legate de Sărbătorile Pascale au mai mult legătură cu felul în care mă simt în această perioadă: mai liniștită, mai bucuroasă că m-am adunat cu familia, mai relaxată că împart agitația pregătirilor cu mama (mereu am lucrat mai bine în echipă decât singură) și, sper eu, mai detașată de așteptări.
Acum, de Paște 2020, nu mai pot face nimic din toate astea. Stăm în casă și încercăm să recreem cum putem spiritul Sărbătorilor Pascale. Cred că esența poate fi păstrată, chiar dacă nu ne adunăm cu marea familie și nici nu mergem la biserică. Acum este momentul să dovedim că suntem uniți ca familie și să aducem la viață noi obiceiuri și tradiții în familia noastră.
Copiii abia așteaptă să caute ouă de ciocolată și din cele reale vopsite prin casă, dar unde să le ascund într-o casă așa mică și plină? :wacko:
Care este cea mai frumoasă amintire a ta legată de Sărbătorile Pascale?
(sursa foto: lidl.ro)
Cu alte cuvinte, am descoperit o nouă serie de cărți pe care abia aștept să le citesc. Este vorba de cărțile autoarei Katie Fforde.
Prima carte am cumpărat-o total accidental, în vacanță în Spania, de la secțiunea English Books dintr-un Carrefour, în speranța că găsesc o carte interesantă în limba engleză pentru Ruxandra (10 ani) care își dorea ceva drăguț de citit restul vacanței. Cartea nu i s-a părut pe gustul ei, dar am cumpărat-o oricum. A fost una dintre cele mai bune decizii - am citit eu până la urmă cartea și mi-a plăcut foarte mult.
Atât de mult încât, după ce am terminat-o, am comandat încă una de pe Elefant. Acolo s-a golit instant stocul așa că nu prea am avut de ales dintre multe titluri. Acum citesc A ROSE PETAL SUMMER și deja am ochit alte titluri pe site-ul Books Express.
După o grămadă de cărți și podcasturi de dezvoltare personală, aceste cărți sunt ca o gură de aer proaspăt. N-am mai citit de mult cărți romantice și nici nu știam de această autoare din Anglia. Cărțile ei au picat la fix în viața mea și am de gând să citesc cât de multe pot până mă plictisesc de ele sau de subiect.
Romantismul nu este punctul meu forte, însă ador poveștile de iubire care par extrem de credibile. Aceste cărți îmi aduc aminte de anii studenției în care devoram carte după carte. Privesc lumea cu alți ochi atunci când citesc cărți romantice iar imaginația îmi este atât de bogată încât îmi fac propriile filme cu ochii deschiși (nu te gândi la prostii, nu e cazul).
Se spune că ceea ce ne imaginăm poate deveni realitate, nu?
Dacă îți place literatura gen chic lit, îți recomand cărțile autoarei Katie Fforde. În engleză, bineînțeles, nu are rost să pierzi din farmecul lor apelând la traducerea în română.
Tu ce carte citești acum?
(sursă foto: Instagram)
După atâtea discuții serioase și stresante despre starea de urgență, m-am gândit să vă povestesc despre ceva lipsit de importanță dar plin de frumusețe: ultima poză cu o floare din telefonul meu. Este această floricică roz din stânga, primită pe WhatsApp de la un prieten drag cu ocazia zilei mele de naștere (a fost recent, la mijlocul lunii Martie).
El este fotograf amator iar floricica asta reprezintă felul lui de a-mi spune la mulți ani. Acestă poză nu schimbă cu nimic starea de fapt, însă pe mine mă face să zâmbesc de fiecare dată când o văd și am vrut să îți transmit și ție această stare.
Cu alte cuvinte, în vremuri grele și confuze, este bine să căutăm să ne înconjurăm cu lucruri și cuvinte frumoase, orice ne ridică starea de spirit și ne ajută să ne simțim mai bine și mai conectați la viață. Am constatat că atunci când sunt pe pozitiv cu starea și cheful meu, îmi vin idei bune - ceea ce îți doresc și ție.
Tot în slujba frumosului și a stării de bine las clipul de mai jos. E primit e la o mătușă care lucrează în Germania și, de fiecare dată când îl privesc, îmi reamintesc cât de minunată este natura. A venit momentul să întoarcem foaia și să privim totul din jurul nostru cu mult mai mult respect - florile pot trăi fără noi, însă noi fără flori nu putem trăi.
Deschiderea florilor
Posted by Next Observer din Monday, May 27, 2019
Îmi plac avocado și mango. Atât de mult încât sâmburii îi pun la încolțit. Sunt mari și frumoși și se prind relativ destul de repede. De aceea am pe balcon multe recipiente de plastic cu pământ și câte un sâmbure pus la prins. Nu am unde să plantez micile plăntuțe, nu am pământ la țară sau grădină la bloc, însă chiar nu mă lasă inima să arunc sâmburii ăștia de mango si avocado când văd cât de frumoși sunt și cât de repede fac rădăcină.
Poate că într-o zi o să am unde să-i plantez. Sunt plăntuțe firave, care ar vrea în aer liber și în pământ fertil. Deocamdată stau la mine pe balcon.
Mereu am avut un punct slab pentru copaci, pomi și tot ce înseamnă verdeață. Mi se rupe inima când văd crengi rupte (mai ales primăvara când pomii sunt înfloriți) de vânt sau furtună, ori flori rupte. Dacă ar fi după mine, aș replanta fiecare creangă vie și sămânță sau sâmbure. Chiar mi se pare risipă de material viu atunci când arunc sâmburii de măr sau pară sau caisă sau ...
Din câte am observat eu în plimbările mele prin țară, sunt multe terenuri agricole care nu sunt valorificate, din diverse motive. Cum ar fi oare să le transformăm în livezi de pomi fructiferi de mango sau avocado? Cum ar fi ca orașele să aibă grădini publice din care oamenii să-și poate culege singuri fructe? Sau poate gradinițele din fața blocurilor să fie disponibile pentru plantat puieți de avocado și mango sau roșii sau ardei sau orice.
Cred că știu răspunsul la aceste întrebări și mai știu și de ce nu sunt posibile aceste scenarii: societatea românească nu a ajuns la stadiul la care să avem încredere unii în alții și să muncim împreună pentru interesul comun.
Mango și avocado au atâtea beneficii încât chiar merită să încercăm să îi aclimatizăm la noi în țară și să învățăm mai multe despre ei.
Ai și tu obsesia asta cu sâmburii de fructe sau legume?
Dragele mele, sper că sunteți bine și rezistați în aceste vremuri. Eu sunt aici pe blog pentru voi dar și pentru mine, sunt acasă cu cei mici și soțul, sunt cu un ochi la TV și unul pe social media. Am zilele pline, să nu credeți că mă plictisesc.
Sunt relaxată și încrezătoare că vom trece cu bine peste acest mare hop. Nu e nicio tragedie că trebuie să stam în casă și să păstrăm distanța socială. Nu e nicio problemă că petrecem atât de mult timp împreună iar programul nostru zilnic s-a schimbat foarte mult. Nu e ușor, dar nici foarte greu sau imposibil de trecut peste această perioadă. Cine știe, poate iese ceva bun pentru fiecare dintre noi la finalul perioadei de distanțare socială.
Acum s-a creat ocazia pentru alte lucruri de făcut pentru care, poate, înainte ziceam că nu am timp: citit, joacă cu copiii, consumat din produsele cosmetice adunate prin dulapuri, uitat la serialul preferat "Castle", gătit și ordine și curățenie zilnice.
Încerc să am mai multe momente doar pentru mine în care să meditez puțin sau doar să stau liniștită. Nu sunt panicată și nici nu cred că e cazul să mă panichez. Programul zilnic e cam haotic, dar suntem bine. Nu facem întreceri de productivitate cu nimeni. Uneori este OK doar să supraviețuiești și să te asiguri că ești bine zi după zi.
După cum vă povesteam într-un articol anterior, focusul meu în acest an este pe ceea ce este bun în viața mea, pe ceea ce funcționează. Nu mai contează limitările aduse de izolarea socială, nu mai contează ce nu pot face ci numai ceea ce pot face. Ce pot face acum ca să fie bine pentru întreaga familie.
Revistele se vor ține de cuvânt și ne vor prezenta în continuare părțile pozitive ale vieții. Ne vom hrăni cu ele optimismul și speranța. Nu renunțați la citit reviste, e posibil să vă ajute mai mult decât privitul la TV.
| Revistele, ordonate cronologic |
Coperta, cadoul & inserturile edițiilor de APRILIE 2020 | Prețul, numărul de pagini & data apariției |
|---|---|---|
| Revista IOANA | — | 6,99 lei 9 Apr |
| ForbesLife Romania [Live a Rich Life] | Revista poate fi citita gratuit pe magzter.com/RO/BP-Publishing-Media/Forbes-Life-Romania/Business
[Coperta: Ana Consulea, Chris Simion-Mercurian, ] |
10,90 lei 8 Apr |
| Psychologies Magazine România [Împlinește-ți viața!] |
Tema lunii: Împreună. Dosar special: Liniștea
Primul număr de lansare al revistei se poate descărca gratuit de aici: https://www.psychologies.ro/impreuna |
gratuit 8 Apr |
| Shape Magazine România | Ediția trimestrială Primăvară 2020
[Copertă dublă, la alegere: Kerrie McMahon sau Susie Holmes McKagan] |
15 lei 1 Apr |
| Harper´s BAZAAR România [Thinking fashion] |
—
[2 coperți, la alegere] |
14,99 lei 31 Mar |
| Cosmopolitan România [Seducătoare, puternică, feminină] |
—
(Găsești în comentarii variante de a cumpăra sau citi revista online.)
[Coperta: Paris Hilton] |
11,99 lei 31 Mar |
| După Afaceri Premium | Cover story: Despre Obiecte Magice
(Se distribuie gratuit abonaților Ziarului Financiar sau se comandă de la departamentul de distribuție.) |
27 Mar |
| VIVA! [O lume intreaga in VIVA!] |
—
[Coperta: Andreea Berecleanu] |
10,90 lei 27 Mar |
| Avantaje România [Ghidul complet al femeii moderne] |
—
[Coperta: Dana Viisoreanu] |
10,90 lei 25 Mar |
| Unica [Pentru că tu ești unică!] |
—
[Coperta: Ana Morodan] |
11,90 lei 25 Mar |
| ELLE România [Sexy, stylish, spirited] |
— [Copertă: model Ștefania Ivănescu, agenția Allure Management] | 14,99 lei 25 Mar |
| GLAMOUR România [Adevarata. La fel ca tine!] |
Mostră-parfum Lancôme La Vie est Belle Intensement + Mostra-parfum Giorgio Armani Sì Passione Ediție trimestrială Primăvară 2020 | 25 lei 20 Mar |
| Burda Style Germania | — | 19,99 lei 20 Mar |
| 3 REVISTE ROMÂNEȘTI GRATUITE PE CARE SĂ LE RĂSFOIEȘTI ONLINE: STYLER by Băneasa Shopping City București, ediția de Primăvară 2020 Vogue France , ediția de Martie 2020 ForbesLife România, ediția de Martie 2020 | ||
Galeria foto pentru coperțile & cadourile revistelor lunii Aprilie 2020:
[nggallery id=356]
Dincolo de toate discuțiile pornite de pandemia de COVID-19, iese clar în evidență un aspect ce nu poate fi ignorat - suntem cu toții un singur organism, un singur popor global. Granițele, politica, economia și toate celelalte sunt aproape inutile în fața unui virus ce ne unește pe toți în lupta pentru creșterea standardelor de sănătate, siguranță și stare de bine.
Nu există garanții cu privire la cine va lua virusul și cine nu, cine este mai expus și cine este exclus - singurul fapt sigur este că virusul se află printre noi, noi toți.
Legăturile dintre noi ies acum clar la iveală. Suntem cu adevărați uniți - familii, frați și surori, vecini și colegi - iar coronavirusul ne arată acest lucru în cel mai evident și direct mod. Acest lucru ar trebui să ne liniștească și să ne calmeze - suntem cu toții implicați în această filă de istorie, indiferent de locul nostru pe planetă.
Compasiunea, bunătatea și precauția stau la baza recunoașterii legăturii dintre noi toți.
Nu mai există noi împortiva lor pentru că virusul nu discriminează - nu-i pasă de statutul social, religie, orientarea sexuală, statutul socioeconomic, locul de pe planetă unde locuiești sau ideile politice.
Se pare că virusului nu-i pasă nici de măsurile noastre de precauție, el continuă să ne unească căci se propagă prin NOI ... este o chestiune de unitate ... o experiență umană la nivel planetar.
A venit serios momentul să înțelegem că suntem împreună în povestea asta - WE ARE IN THIS TOGETHER - și că suntem un singur organism, una cu planeta și cu tot ceea ce ne înconjoară. Este o lecție pe care trebuie să o învățăm acum, pe calea grea - și totuși nu este calea cea mai grea.
Haideți să nu lăsăm această pandemie să ne dividă, să separe comunitățile din care facem parte. În această perioadă, vom trece cu toții printr-un carusel de emoții pozitive și negative, iar tot ce contează este să nu participăm la jocul învinovățirii și să ne focusăm energia pe găsirea de soluții și cultivarea gândurilor pozitive.
Dacă e să omoare ceva virusul ăsta pe planetă, să targeteze mentalitatea "Eu, Eu, Eu". Mentalitatea asta este un virus mai periculos și o plagă mult mai nimicitoare decât COVID-19.
Living in RO Colors este un blog lansat în 2008 pe care scriu despre frânturi din viața mea ce merită împărtășite cu tine. Pentru că suntem aici împreună!
Viața Mea, Regulile Mele este mantra mea pentru acest an.
Și cred că ACCEPTAREA este Superputerea anului 2025!
Mulțumesc pentru atenția ta! XOXO Mihaela-Daniela
Ador soarele! Indiferent de temperatură, anotimp, precipitații sau vânt, dacă este soare afară sunt cea mai fericită. Zilele de toamnă și iarnă, în special, sunt mai suportabile când este soare afară.
De când cu #staiacasă, autoizolarea și starea de urgență, duc dorul soarelei și plimbărilor prin parc. Când aveam libertate totală de mișcare, mi se părea o pierdere de timp să mă plimb prin parc sau pe străzi. Eram cumva stresată că ies din casă să bucur de Natură, de aer și soare, de copaci și spațiu, în loc să fac treburile pe care le am de făcut prin casă sau la laptop. Și într-o zi mi s-a aprins un bec: "Ce tâmpenie mare este această perspectivă! În loc să mă bucur de Natură, de tot ce îmi oferă Dumnezeu pe acest pământ minunat, eu mă plâng că nu fac treabă, că sunt în urmă cu proiecte, că rămân multe nefăcute? Pur și simplu nu e normal, nu e OK așa."
Atunci am avut un wake-up call și mi-am dat seama că e cazul să schimb perspectiva. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, mă stresam singură. Îmi făceam singură filme în minte care îmi dădeau o stare de agitație, de stres și de nemulțumire. Știam teoria cu privire la beneficiile plimbărilor în aer liber, ale apropierii de Natură și ale admirării frumuseții Naturii. Eu nici nu mai vedeam acea frumusețe și nu mă mai minunam, pentru că aveam un nor de gânduri deasupra capului care mă împiedica să văd clar acea frumusețe și minune a lumii naturale.
Din acel moment, am început să fac eforturi conștiente de a realiza un echilibru între muncă, casă și Natură. Iar acum, că au trecut mai mult de 30 de zile de stat în casă, chiar nu mai vreau niciodată să mă plâng că stau prea mult pe afară, indiferent că e vorba de mersul la pădure sau pe malul mării. Mai ales că locuiesc în București, la bloc, și pentru a sta o zi în Natură trebuie să plec de acasă cu mașina și cu toate cele necesare după mine.
Ca o ironie, acum cu #staiacasă am ceea ce mi-am dorit: timp să lucrez pe laptop, să stau în casă și să fac treburi casnice ca să arate totul bine și curat și civilizat pentru familia mea (casa e mereu în dezordine de jucării & co, iar de gătit mâncare o fac numai pentru că trebuie). Și mi-au cam ieșit pe nas toate astea, m-am săturat. Vreau afară! Vreau în parc și la pădure și pe plajă. Am trecut pe modul simplificare în ceea ce privește casa și vreau să mă hrănesc iar cu nectarul și culorile și adierile Naturii.
Acum am înțeles clar că treburile și proiectele pot aștepta și că ratez ocazia de a mă echilibra sufletește dacă nu mă bucur și de Natură. Cred că Dumnezeu a creat acest minunat pământ pentru noi, oamenii, iar planeta poate supraviețui și merge mai departe chiar dacă noi nu mai suntem.
E de datoria mea și privilegiul meu să mă bucur de această Natură, de pădure și de plajă, și să mă hrănesc cu frumusețea, calmul, freamătul și inteligența lor. Sunt recunoscătoare pentru toate acestea!
Cum aș putea să fiu creatoarea propriei mele realități dacă nu iau lecții de creație de la însăși mama creației, Natura? Și să-ți mai zic ceva: tot acel stres, sentiment de vinovăție, nemulțumire, agitație - nici nu erau ale mele, erau învățate și preluate de la alții care puneau mai multă valoare pe aceste lucruri decât pe omul în sine așa cum este el.
(Sursă foto: Julian Paolo Dayag pentru Unsplash)
Când am primit ultimul compliment? Nu mai țin minte - asta pentru că nu prea primesc complimente. Lucrez de acasă, alături de familie și noi în familie nu prea ne facem complimente unul altuia. Adică eu laud copiii și le spun cuvinte frumoase ca să le ridic starea de spirit, însă eu personal nu primesc complimente.
Totuși, îmi aduc aminte că de fiecare dată când ne întâlnim cu prieteni sau membri ai familiei extinse, primesc complimente. Mă fac să mă simt bine, însă nu în sensul că am primit ce am căutat ci în sensul în care mă bucur că nu sunt invizibilă.
Mereu am considerat că cel mai frumos compliment este cuvântul MULȚUMESC. Adică lumea apreciază ceea ce am făcut pentru ea. Atât contează pentru mine.
Nu mă interesează să primesc complimente pentru alegerile mele făcute în materie de haine, accesorii, sau alte lucruri externe. Dar mă interesează să primesc complimente - adică un simplu Mulțumesc - pentru o decizie luată din inimă și direcționată către altă persoană. Poate nu atât complimente cât o confirmare că acțiunile mele sunt remarcate, că eforturile mele nu sunt invizibile sau luate ca atare, ca și cum se cuvine tuturor să primească ceva de la mine.
Dar tu - care este ultimul compliment primit de tine?
P.S. Cunosc pe cineva care nici mulțumesc nu poate spune și-mi oferă, din când în când, flori. Bujorii sunt printre preferatele mele.
[Sursa foto: Olia Gozha pentru Unsplash]
V-o spun din start: sufăr că nu mai pot recicla pe perioada stării de urgență datorate pandemiei cauzate de coronavirusul COVID-19. Era ritualul meu, aveam mintea setată pe ce să reciclez și ce nu și tocmai ce îi cooptasem și pe copii în a decide singuri ce se reciclează și unde strângem materialele.
În plus, era cel mai bun motiv de a ieși din casă pentru o plimbare scurtă-scurtă, care mă relaxa puțin și mă însenina.
Am trimis e-mail și un mesaj privat prin Facebook celor de la Urban S.A., referitor la acest aspect, însă nu mi-au răspuns. După câteva zile am văzut că au postat pe pagina lor un mesaj prin care anunță închiderea centrelor de reciclare, însă eu am aflat de închidere direct de la doamna care lucrează acolo - am fost inspirată să o întreb, altfel mă căram aiurea cu pungile după mine.
Nu înțeleg de ce au închis, doar nu se strângea lume acolo și nici nu atingeam pubelele când aruncam plasticele și sticlele și hârtiile și restul. Probabil că riscul este mai mare pentru cei ce prelucrau materialele.
Iată și anunțul oficial, făcut pe 30 Martie 2020:
Dragi cititoare, sper ca acest mesaj să vă găsească sănătoase și în siguranță.
Lucrurile s-au schimbat mult în jurul nostru iar asta influențeză obiceiurile noastre zilnice care ne asigurau starea de bine. Tabieturile și ritualurile de la începutul și finalul fiecărei zile nu vor mai fi aceleași - inclusiv cititul revistei preferate în timp ce savurăm o cafea sau un platou cu fructe.
Am luat inițiativa de a trimite prin e-mail 2 întrebări redacțiilor revistelor glossy românești ce sunt prezentate aici pe blog. Știu că vă sunt dragi revistele și le căutați la chioșcurile de presă în fiecare lună, de aceea meritați să știți ce se întâmplă cu ele în perioada imediat următoare.
Întrebările trimise sunt:
[1] Cum s-a adaptat redacția revistelor glossy din portofoliul dvs. la noua situație?
[2] Credeți că vor fi întârzieri sau chiar anulări ale apariției edițiilor viitoare ale revistelor la chioșcuri?
Iată răspunsurile primite:
Cred că anul 2020 va fi un an greu pentru toată lumea. De aceea am ales ca firul roșu al acestui an, cel puțin pentru mine, să fie focusul pe pozitiv, pe ceea ce e bun în viață.
Ai observat micuța poză din partea dreaptă a blogului? Reprezintă cuvintele mele pentru 2020: FOCUS ON THE GOOD. Intenționez să țin poza acolo tot anul, ca să nu uit cumva și, poate, să inspir și pe alții.
Va fi un an greu dar va trece. Mă voi focusa pe ceea ce este bun acum în viața mea, pe ceea ce funcționează și este pozitiv. Nu mă voi speria când lucrurile o vor lua razna, când se vor întâmpla situații imprevizibile, ciudate, aiurea. Voi incerca să mă adaptez la fiecare situație în parte și să îmi reamintesc că așa este viața, cu bune și cu rele. Și la finalul fiecărei zile voi fi recunoscătoare - găsesc eu motive, inclusiv pentru aerul pe care-l respir și mărul pe care-l mânănc.
Este abia luna Martie și s-au întâmplat atâtea, mai ales la nivel colectiv. De aceea cred cu tărie, mereu am crezut, că suntem construiți să colaborăm, să cooperăm pentru a ne fi și mai bine. Eu așa sunt făcută: funcționez cel mai bine în echipă, în cuplu. Fac și lucruri singură, însă tot în scopul de a susține și ajuta echipa.
Împreună ne va fi mult mai bine! În ceea ce privește matematica umană, 1+1>2. Întotdeauna!
Poate că a venit momentul să ne mobilizăm și să demonstrăm că suntem o echipă, de la familie, comunitate, până la națiune și rasă umană.