20
2020
Revista ForbesLife România a lansat un concurs pe pagina ei de Facebook prin care invită cititorii să răspundă la una sau mai multe întrebări cu privire la starea de fapt a momentului prezent, în contextul pandemiei și autoizolării determinate de COVID-19.
Deși concursul se desfășoară pe platformele de social media, vreau să le las și aici pe blog, ca să-mi aduc aminte de ele. De asemenea, te invit și pe tine să răspunzi la ele, poate gândim la fel (sau nu, e OK oricum).
Premisa: Cu toții stăm acasă doar noi, cu gândurile noastre. Nu mai avem unde să alergăm și nici cum să fugim de noi înșine.
Întrebările:
La ce vă gândiți în aceste zile?
Nu prea apuc să mă gândesc la multe pentru că zilele sunt pline. Când meditez caut gânduri liniștitoare și când citesc evit să las gândurile să zboare aiurea. Dar, totuși, mă gândesc că va fi bine. Nu are cum altfel.
Cum credeți că va arăta lumea când vom ieși, în sfârșit, din izolare?
Habar nu am, dar sigur vor fi schimbări atât micro (la nivel de individ) cât și macro (la nivel de societate). Nu știu cine știe cum va arăta lumea post-izolare, poate cei care vor iniția schimbările și profită de solul fertil rămas în urma a ceea ce vom pierde.
Poate ar trebui să mă gândesc și eu la cel mai bun și fericit și optimist scenariu cu privire la lumea mare și lumea mea. Măcar să visez cu ochii deschiși la mai bine și mai frumos.
Sper măcar un singur lucru să iasă bine: respectul, grija și atenția față de planetă. Ne-negociabil. Mama Natură ne-a plămpdit un trup și ne umple plămânii cu aer și stomacul cu mâncare - îi suntem datori.
Se va termina distanțarea socială sau va deveni noua normă?
Cred că va deveni noua normă, însă mai puțin isterică decât acum. Clar ne vom proteja în continuare, vom aplica regulile stricte de igienă învățate în această perioadă și vom purta mască atunci când suntem răciți sau în spații închise. Și poate restaurantele nu se vor mai lăcomi să lipească scaunele unele de altele sau să lase toaletele fără săpun (ar trebui să existe un buton de alarmă pentru asta).
Ce credeți că va ieși bun din această criză?
Cred că vom întelege că puterea noastră stă în efortul nostru comun, că tot ceea ce face fiecare dintre noi afectează pe restul din jur, că e cazul să ne curățăm gunoaiele din curte: minciuna, înșelătoria, promisiunile goale etc.
Că sănătatea este bunul nostru cel mai de preț, restul sunt bonus.
Că degeaba avem arme și armate dacă un virus invizibil și inert ne pune la pământ.
Că bătrânii sunt prețioși pentru societate și îi regretăm abia când nu mai sunt printre noi.
Că fără o natură armonioasă și lăsată în pace să-și urmeze ritmurile, noi nu am exista.
Și multe, multe, alte lucruri pot ieși bune din această criză, numai de noi depinde dacă le materializăm sau nu.
True fact: suntem construiți pentru astfel de vremuri tulburi și complicate. Vom ieși cu bine, mai ales noi cei care nu ne temem de schimbare.
Ce s-a schimbat în modul în care priviți viața?
Am rămas optimistă, însă am învățat să accept și să trăiesc cu incertitudinea. Și să mă apreciez mai mult pentru calitățile mele de bucătăreasă și menajeră.
Ce s-a schimbat în modul în care vă faceți planuri?
Nu mai fac niciun plan. De când am copii, am eliminat planurile pe termen lung și mediu, însă acum nici pe termen scurt nu mai fac. Iau fiecare zi așa cum este și cam atât. Mă pricep să mă mobilizez rapid, dacă este cazul (tot meseria de mamă m-a învățat asta).
Cum ați fost și cum veți fi?
Cred că am devenit mai îngăduitoare, mai tolerantă, mai răbdătoare.
Înainte refuzam ieșiri în weekend și eram nerăbdătoare să fac ce nu am făcut toată săptămâna: treabă prin casă, ordine în lucruri sau gătit mâncare. Acum mi-am făcut deja promisiunea că nu voi mai refuza niciodată propunerile de ieșire la plimbare, picnic, admirat copacii sau pur și simplu plimbat aiurea prin parc sau cu mașina pe șoselele & dealurile țării.
Astea sunt întrebările de la ForbesLife România. Ar fi mult mai multe de spus.
Te las și pe tine să răspunzi la întrebările care ți se potrivesc. Cu siguranță multă lumea vrea să știe la ce te gândești zilele astea.
Dacă vrei să trimiți răspunsurile tale către revista ForbesLife România, găsești mai multe detalii pe pagina ei de Facebook.
Revista ForbesLife România a lansat un concurs pe pagina ei de Facebook prin care invită cititorii să răspundă la una sau mai multe întrebări cu privire la starea de fapt a momentului prezent, în contextul pandemiei și autoizolării determi
Etichete: Aprilie Aprig • comunitate • covid-19 • intrebari • natura • sanatate
No Comments Restul articolului
No Comments Restul articolului
Parchetul din lemn, în special cel pluristratificat, este cunoscut pentru durabilitatea și nevoia redusă de îngrijire. Însă, ai putea să strici parchetul sau stratul său protector dacă îl cureți în mod greșit.
Dacă ai grijă de parchet în mod corect, acesta va rezista mulți ani, chiar cât casa sau apartamentul. Probabil acesta a fost unul dintre motivele pentru care ai ales 
Indiferent în ce credem noi toată viața noastră - Dumnezeu, Univers, Suflet, Extratereștri etc - nu putem da vina pe nimeni. Umanitatea este responsabilă pentru ea însăși și pentru deciziile, alegerile, reacțiile, acțiunile sale. Punct. Nimic mai mult. Nimic de negociat. Fără "dacă..." sau "poate..." ori "stai să vezi...".
Ca umanitate, nu putem da vina pentru comportamentul nostru pe o entitate superioară, atotștiutoare și cu control total asupra noastră. Dacă ai impresia că avem această opțiune, te autopăcălești și îți furi din libertate.
Nu este nimic divin în lipsa noastră de a ne asuma 100% responsabilitatea pentru comportamentul nostru și consecințele sale. Comportamentul, alegerile, tiparele de gândire, uitarea, ignoranța, răutatea, incompetența - toate aceastea sunt umane, țin de umanitatea noastră.
Suntem responsabili pentru tot ce se întâmplă în lumea noastră și nu vine nimeni să ne salveze. Noi suntem aici și trebuie să ne rezolvăm singuri problemele.
Asumă-ți - tu, eu și fiecare dintre noi - 
Ador soarele! Indiferent de temperatură, anotimp, precipitații sau vânt, dacă este soare afară sunt cea mai fericită. Zilele de toamnă și iarnă, în special, sunt mai suportabile când este soare afară.
De când cu #staiacasă, autoizolarea și starea de urgență, duc dorul soarelei și plimbărilor prin parc. Când aveam libertate totală de mișcare, mi se părea o pierdere de timp să mă plimb prin parc sau pe străzi. Eram cumva stresată că ies din casă să bucur de Natură, de aer și soare, de copaci și spațiu, în loc să fac treburile pe care le am de făcut prin casă sau la laptop. Și într-o zi mi s-a aprins un bec: "Ce tâmpenie mare este această perspectivă! În loc să mă bucur de Natură, de tot ce îmi oferă Dumnezeu pe acest pământ minunat, eu mă plâng că nu fac treabă, că sunt în urmă cu proiecte, că rămân multe nefăcute? Pur și simplu nu e normal, nu e OK așa."
Atunci am avut un wake-up call și mi-am dat seama că e cazul să schimb perspectiva. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, mă stresam singură. Îmi făceam singură filme în minte care îmi dădeau o stare de agitație, de stres și de nemulțumire. Știam teoria cu privire la beneficiile plimbărilor în aer liber, ale apropierii de Natură și ale admirării frumuseții Naturii. Eu nici nu mai vedeam acea frumusețe și nu mă mai minunam, pentru că aveam un nor de gânduri deasupra capului care mă împiedica să văd clar acea frumusețe și minune a lumii naturale.
Din acel moment, am început să fac eforturi conștiente de a realiza un echilibru între muncă, casă și Natură. Iar acum, că au trecut mai mult de 30 de zile de stat în casă, chiar nu mai vreau niciodată să mă plâng că stau prea mult pe afară, indiferent că e vorba de mersul la pădure sau pe malul mării. Mai ales că locuiesc în București, la bloc, și pentru a sta o zi în Natură trebuie să plec de acasă cu mașina și cu toate cele necesare după mine.
Ca o ironie, acum cu #staiacasă am ceea ce mi-am dorit: timp să lucrez pe laptop, să stau în casă și să fac treburi casnice ca să arate totul bine și curat și civilizat pentru familia mea (casa e mereu în dezordine de jucării & co, iar de gătit mâncare o fac numai pentru că trebuie). Și mi-au cam ieșit pe nas toate astea, m-am săturat. Vreau afară! Vreau în parc și la pădure și pe plajă. Am trecut pe modul simplificare în ceea ce privește casa și vreau să mă hrănesc iar cu nectarul și culorile și adierile Naturii.
Acum am înțeles clar că treburile și proiectele pot aștepta și că ratez ocazia de a mă echilibra sufletește dacă nu mă bucur și de Natură. Cred că Dumnezeu a creat acest minunat pământ pentru noi, oamenii, iar planeta poate supraviețui și merge mai departe chiar dacă noi nu mai suntem.
E de datoria mea și privilegiul meu să mă bucur de această Natură, de pădure și de plajă, și să mă hrănesc cu frumusețea, calmul, freamătul și inteligența lor. Sunt recunoscătoare pentru toate acestea!
Cum aș putea să fiu creatoarea propriei mele realități dacă nu iau lecții de creație de la însăși mama creației, Natura? Și să-ți mai zic ceva: tot acel stres, sentiment de vinovăție, nemulțumire, agitație - nici nu erau ale mele, erau învățate și preluate de la alții care puneau mai multă valoare pe aceste lucruri decât pe omul în sine așa cum este el.
(Sursă foto: Julian Paolo Dayag pentru Unsplash)
Cea mai frumoasă amintire a mea legată de Sărbătorile Pascale? Nu am una anume, iar de când cu autoizolarea asta mi se pare că timpul se scurge mult mai lent și a trecut mult timp de la ultimele sărbători, iar amintirile s-au cam diluat.
Nu am o anumită amintire legată de Paște, ci mai degrabă un cumul de sentimente, de senzații generate de activitățile din preajma Sărbătorilor Pascale. De Paște, eu și familia mea mergem în orașul meu natal și ne reunim cu familia din care provin. Totul începe cu Floriile, căci cei mici au vacanță și reușim să facem cele o mie de bagaje cu de toate ca să petrecem Paștele într-un loc în care avem oricum de toate și într-un oraș în care găsim tot ce ne trebuie.
Începând cu Floriile ținem și noi 
Când am primit ultimul compliment? Nu mai țin minte - asta pentru că nu prea primesc complimente. Lucrez de acasă, alături de familie și noi în familie nu prea ne facem complimente unul altuia. Adică eu laud copiii și le spun cuvinte frumoase ca să le ridic starea de spirit, însă eu personal nu primesc complimente.
Totuși, îmi aduc aminte că de fiecare dată când ne întâlnim cu prieteni sau membri ai familiei extinse, primesc complimente. Mă fac să mă simt bine, însă nu în sensul că am primit ce am căutat ci în sensul în care mă bucur că nu sunt invizibilă.
Mereu am considerat că cel mai frumos compliment este cuvântul MULȚUMESC. Adică lumea apreciază ceea ce am făcut pentru ea. Atât contează pentru mine.
Nu mă interesează să primesc complimente pentru alegerile mele făcute în materie de haine, accesorii, sau alte lucruri externe. Dar mă interesează să primesc complimente - adică un simplu Mulțumesc - pentru o decizie luată din inimă și direcționată către altă persoană. Poate nu atât complimente cât o confirmare că acțiunile mele sunt remarcate, că eforturile mele nu sunt invizibile sau luate ca atare, ca și cum se cuvine tuturor să primească ceva de la mine.
Dar tu - care este ultimul compliment primit de tine?
P.S. Cunosc pe cineva care nici mulțumesc nu poate spune și-mi oferă, din când în când, flori. Bujorii sunt printre preferatele mele.
[Sursa foto: Olia Gozha pentru Unsplash]
Cu alte cuvinte, am descoperit o nouă serie de cărți pe care abia aștept să le citesc. Este vorba de cărțile autoarei Katie Fforde.
Prima carte am cumpărat-o total accidental, în vacanță în Spania, de la secțiunea English Books dintr-un Carrefour, în speranța că găsesc o carte interesantă în limba engleză pentru Ruxandra (10 ani) care își dorea ceva drăguț de citit restul vacanței. Cartea nu i s-a părut pe gustul ei, dar am cumpărat-o oricum. A fost una dintre cele mai bune decizii - am citit eu până la urmă cartea și mi-a plăcut foarte mult.
Atât de mult încât, după ce am terminat-o, am comandat încă una de pe Elefant. Acolo s-a golit instant stocul așa că nu prea am avut de ales dintre multe titluri. Acum citesc A ROSE PETAL SUMMER și deja am ochit alte titluri pe site-ul 
După atâtea discuții serioase și stresante despre starea de urgență, m-am gândit să vă povestesc despre ceva lipsit de importanță dar plin de frumusețe: ultima poză cu o floare din telefonul meu. Este această floricică roz din stânga, primită pe WhatsApp de la un prieten drag cu ocazia zilei mele de naștere (a fost recent, la mijlocul lunii Martie).
El este fotograf amator iar floricica asta reprezintă felul lui de a-mi spune la mulți ani. Acestă poză nu schimbă cu nimic starea de fapt, însă pe mine mă face să zâmbesc de fiecare dată când o văd și am vrut să îți transmit și ție această stare.
Cu alte cuvinte, în vremuri grele și confuze, este bine să căutăm să ne înconjurăm cu lucruri și cuvinte frumoase, orice ne ridică starea de spirit și ne ajută să ne simțim mai bine și mai conectați la viață. Am constatat că atunci când sunt pe pozitiv cu starea și cheful meu, îmi vin idei bune - ceea ce îți doresc și ție.
Tot în slujba frumosului și a stării de bine las clipul de mai jos. E primit e la o mătușă care lucrează în Germania și, de fiecare dată când îl privesc, îmi reamintesc cât de minunată este natura. A venit momentul să întoarcem foaia și să privim totul din jurul nostru cu mult mai mult respect - florile pot trăi fără noi, însă noi fără flori nu putem trăi.
V-o spun din start: sufăr că nu mai pot recicla pe perioada stării de urgență datorate pandemiei cauzate de coronavirusul COVID-19. Era ritualul meu, aveam mintea setată pe ce să reciclez și ce nu și tocmai ce îi cooptasem și pe copii în a decide singuri ce se reciclează și unde strângem materialele.
În plus, era cel mai bun motiv de a ieși din casă pentru o plimbare scurtă-scurtă, care mă relaxa puțin și mă însenina.
Am trimis e-mail și un mesaj privat prin Facebook celor de la Urban S.A., referitor la acest aspect, însă nu mi-au răspuns. După câteva zile am văzut că au postat pe pagina lor un mesaj prin care anunță închiderea centrelor de reciclare, însă eu am aflat de închidere direct de la doamna care lucrează acolo - am fost inspirată să o întreb, altfel mă căram aiurea cu pungile după mine.
Nu înțeleg de ce au închis, doar nu se strângea lume acolo și nici nu atingeam pubelele când aruncam plasticele și sticlele și hârtiile și restul. Probabil că riscul este mai mare pentru cei ce prelucrau materialele.
Iată și anunțul oficial, făcut pe 30 Martie 2020:
Dragele mele, sper că sunteți bine și rezistați în aceste vremuri. Eu sunt aici pe blog pentru voi dar și pentru mine, sunt acasă cu cei mici și soțul, sunt cu un ochi la TV și unul pe social media. Am zilele pline, să nu credeți că mă plictisesc.
Sunt relaxată și încrezătoare că vom trece cu bine peste acest mare hop. Nu e nicio tragedie că trebuie să stam în casă și să păstrăm distanța socială. Nu e nicio problemă că petrecem atât de mult timp împreună iar programul nostru zilnic s-a schimbat foarte mult. Nu e ușor, dar nici foarte greu sau imposibil de trecut peste această perioadă. Cine știe, poate iese ceva bun pentru fiecare dintre noi la finalul perioadei de distanțare socială.
Acum s-a creat ocazia pentru alte lucruri de făcut pentru care, poate, înainte ziceam că nu am timp: citit, joacă cu copiii, consumat din produsele cosmetice adunate prin dulapuri, uitat la serialul preferat "Castle", gătit și ordine și curățenie zilnice.
Încerc să am mai multe momente doar pentru mine în care să meditez puțin sau doar să stau liniștită. Nu sunt panicată și nici nu cred că e cazul să mă panichez. Programul zilnic e cam haotic, dar suntem bine. Nu facem întreceri de productivitate cu nimeni. Uneori este OK doar să supraviețuiești și să te asiguri că ești bine zi după zi.
După cum vă povesteam într-un articol anterior, focusul meu în acest an este pe ceea ce este bun în viața mea, pe ceea ce funcționează. Nu mai contează limitările aduse de izolarea socială, nu mai contează ce nu pot face ci numai ceea ce pot face. Ce pot face acum ca să fie bine pentru întreaga familie.
Revistele se vor ține de cuvânt și ne vor prezenta în continuare părțile pozitive ale vieții. Ne vom hrăni cu ele optimismul și speranța. Nu renunțați la citit reviste, e posibil să vă ajute mai mult decât privitul la TV.
Dragi cititoare, sper ca acest mesaj să vă găsească sănătoase și în siguranță.
Lucrurile s-au schimbat mult în jurul nostru iar asta influențeză obiceiurile noastre zilnice care ne asigurau starea de bine. Tabieturile și ritualurile de la începutul și finalul fiecărei zile nu vor mai fi aceleași - inclusiv cititul revistei preferate în timp ce savurăm o cafea sau un platou cu fructe.
Am luat inițiativa de a trimite prin e-mail 2 întrebări redacțiilor revistelor glossy românești ce sunt prezentate aici pe blog. Știu că vă sunt dragi revistele și le căutați la chioșcurile de presă în fiecare lună, de aceea meritați să știți ce se întâmplă cu ele în perioada imediat următoare.
Întrebările trimise sunt:
[1] Cum s-a adaptat redacția revistelor glossy din portofoliul dvs. la noua situație?
[2] Credeți că vor fi întârzieri sau chiar anulări ale apariției edițiilor viitoare ale revistelor la chioșcuri?
Iată răspunsurile primite:
Dincolo de toate discuțiile pornite de pandemia de COVID-19, iese clar în evidență un aspect ce nu poate fi ignorat - suntem cu toții un singur organism, un singur popor global. Granițele, politica, economia și toate celelalte sunt aproape inutile în fața unui virus ce ne unește pe toți în lupta pentru creșterea standardelor de sănătate, siguranță și stare de bine.
Nu există garanții cu privire la cine va lua virusul și cine nu, cine este mai expus și cine este exclus - singurul fapt sigur este că virusul se află printre noi, noi toți.
Legăturile dintre noi ies acum clar la iveală. Suntem cu adevărați uniți - familii, frați și surori, vecini și colegi - iar coronavirusul ne arată acest lucru în cel mai evident și direct mod. Acest lucru ar trebui să ne liniștească și să ne calmeze - suntem cu toții implicați în această filă de istorie, indiferent de locul nostru pe planetă.
Compasiunea, bunătatea și precauția stau la baza recunoașterii legăturii dintre noi toți.
Nu mai există noi împortiva lor pentru că virusul nu discriminează - nu-i pasă de statutul social, religie, orientarea sexuală, statutul socioeconomic, locul de pe planetă unde locuiești sau ideile politice.
Se pare că virusului nu-i pasă nici de măsurile noastre de precauție, el continuă să ne unească căci se propagă prin NOI ... este o chestiune de unitate ... o experiență umană la nivel planetar.
A venit serios momentul să înțelegem că suntem împreună în povestea asta - WE ARE IN THIS TOGETHER - și că suntem un singur organism, una cu planeta și cu tot ceea ce ne înconjoară. Este o lecție pe care trebuie să o învățăm acum, pe calea grea - și totuși nu este calea cea mai grea.
Haideți să nu lăsăm această pandemie să ne dividă, să separe comunitățile din care facem parte. În această perioadă, vom trece cu toții printr-un carusel de emoții pozitive și negative, iar tot ce contează este să nu participăm la jocul învinovățirii și să ne focusăm energia pe 
Cred că anul 2020 va fi un an greu pentru toată lumea. De aceea am ales ca firul roșu al acestui an, cel puțin pentru mine, să fie focusul pe pozitiv, pe ceea ce e bun în viață.
Ai observat micuța poză din partea dreaptă a blogului? Reprezintă cuvintele mele pentru 2020: FOCUS ON THE GOOD. Intenționez să țin poza acolo tot anul, ca să nu uit cumva și, poate, să inspir și pe alții.
Va fi un an greu dar va trece. Mă voi focusa pe ceea ce este bun acum în viața mea, pe ceea ce funcționează și este pozitiv. Nu mă voi speria când lucrurile o vor lua razna, când se vor întâmpla situații imprevizibile, ciudate, aiurea. Voi incerca să mă adaptez la fiecare situație în parte și să îmi reamintesc că așa este viața, cu bune și cu rele. Și la finalul fiecărei zile voi fi recunoscătoare - găsesc eu motive, inclusiv pentru aerul pe care-l respir și mărul pe care-l mânănc.
Este abia luna Martie și s-au întâmplat atâtea, mai ales la nivel colectiv. De aceea cred cu tărie, mereu am crezut, că suntem construiți să colaborăm, să cooperăm pentru a ne fi și mai bine. Eu așa sunt făcută: funcționez cel mai bine în echipă, în cuplu. Fac și lucruri singură, însă tot în scopul de a susține și ajuta echipa.
Împreună ne va fi mult mai bine! În ceea ce privește matematica umană, 1+1>2. Întotdeauna!
Poate că a venit momentul să ne mobilizăm și să demonstrăm că suntem o echipă, de la familie, comunitate, până la națiune și rasă umană.
Luna Martie este luna mea preferată din an dintr-un simplu motiv: este luna zilei mele de naștere. Ok, recunosc, sunt 2 motive: este luna în care totul înverzește și Pământul are noi energii de renaștere. Ziua este deja mai lungă și asta mă bucură mult. Anul acesta am avut privilegiul de a sărbători prima zi de primăvară și ziua mea de naștere (în avans) printr-o vacanță în Spania: totul era deja verde sau înflorit acolo, multă curățenie și liniște pe stradă, aer sărat de mare, soare și nisip prietenos. Chiar mă bucură venirea primăverii!
În altă ordine de idei, vreau să subliniez aici și acum ideea că a trecut vremea stocurilor de produse cosmetice și a hainelor pe care le purtăm doar la ocazii. A trecut vremea rușinii de a purta același ruj, același parfum și același accesoriu șic până la epuizare. Ai o geacă preferată? Poart-o tot sezonul, nu va cădea cerul iar bârfele le poți igonora; la finalul zilei contează doar cum te simți tu, adică excelent.
Nu contest, produse de toate felurile sunt minunate și excelente ca design și calitate. Însă povestea vieții noastre începe să capete alte dimensiuni, unele ce nu au legătură cu a cumpăra, cu a avea sau cu a etala - a venit vremea să devenim 100% responsabili de acțiunile noastre și consecințele lor. Cel puțin pentru mine, a trecut vremea cumpărăturilor pentru că pot, vreau, am chef, e la reducere/ promoție/ campanie, am văzut la cineva și mi-a plăcut etc. Acum sunt mult mai atentă pe ce cheltui banii și cu ce obiecte mă înconjor. Mă focusez pe consumul eficient pe termen scurt și pe minimizarea pierderilor. E un proces continuu de învățare și rafinare.
Așadar, alegeți din reviste ceea ce se potrivește stilului vostru și lăsați la o parte trendurile și presiunea anturajului. Important este să vă simțiți bine cu felul vostru de a vă îngriji și gestiona resursele:
Poți observa, în poza alăturată, ce caută românii prin Google Search când vor să știe ce se întâmplă dacă nu fac un anumit lucru. După cum observi, preocupările sunt aceleași ca în cazul afirmației "
Românii vor să știe ce se întâmplă dacă fac vreo nefăcută. Am vrut să vad ce caută românii pe google atunci când își pun întrebarea "Ce se întâmplă dacă ..." După cum vezi din poza alăturată, preocupările nu sunt prea variate: mâncarea, băutura și condusul mașinilor.
Ce se întâmplă dacă mănânci cretă sau mucegai? Credeam că toată lumea știe asta. Cel mai bine e să nu te afli niciodată în situația de a mânca cretă sau mucegai. OK, OK, am înțeles, preocuparea se referea la copii (cel mai probabil) - ei ar putea avea astfel de curiozități/ mici accidente. În cazul ăsta, sună direct medicul pediatru.
Cel mai nasol e să nu mănânci deloc. Mănânci cretă o dată, a doua oară nu o mai faci. Mănânci un aliment mucegăit o dată (din greșeală), a doua oară nu o mai faci. Însă dacă faza cu "ce se întâmplă dacă nu mănânci" continuă mai bine de jumătate de zi, consecințele nu sunt tocmai fericite.
Mai bine mănânci puțin și des, atunci când ți-e foame, decât să faci foamea cu bună știință!
Ce se întâmplă dacă bei spirt sau apă distilată? Dacă e accidental, probabil că vei voma. Dacă e cu intenție, tot vei voma, însă scoate-ți din cap ideea că vei mai lua această decizie și a doua oară.
Cât despre condusul cu permisul suspendat: dacă ești prins(ă), primești amendă. Nu pot să-mi imaginez vreo situație atât de disperată încât să necesite condusul mașinii fără permis - această faptă este considerată infracțiune.
Nu uita: cel mai bine este previi decât să tratezi. Și mai bine, și mai simplu, și mai sănătos.
Ce părere ai despre aceste curiozități/ frământări ale românilor?
Puterea Prezentului - cu alte cuvinte, calea de a ieși din suferință. Am citit cartea, am ascultat varianta audio însă am înțeles totul abia când am avut curaj să încep să pun învățăturile în practică. Atunci a început să se facă lumină în viața mea și să se mai evapore din norii grei ai durerii interioare. Și am înțeles că munca noastră este, și a fost întotdeauna, făcută din pași mici și înțelegeri profunde și ireversibile.
Am aflat de Eckhart Tolle din emisiunea Oprei Winfrey și nu mi-a plăcut deloc la prima vedere. Părea plictisitor și anost, trebuia să fac un efort de voință și concentrare pentru a-l urmări. Nimic nu mă atrăgea la el, cu excepția a ceea ce a contat cu adevărat: mesajul și învățăturile lui. Din clipa în care s-a făcut acel "Click!" în mintea mea, perspectiva s-a schimbat și nu mai era drum de întoarcere (să nu confundăm mesajul cu mesagerul, corect?). Am înțeles că miza era mult prea mare pentru a mai continua să trăiesc după vechiul meu fel de a fi (care nici măcar nu era al meu).
Oprah spunea: "Țin cartea lui Eckhart lângă pat. O consider o învățătură spirituală esențială. Este una dintre cele mai valoroase cărți pe care le-am citit." Iar Oprah chiar citește cărți! Am avut încredere în recomandarea ei și am cumpărat cartea 
Rezoluțiile de început de an pot fi precum cursele de alergare pe care le făceam la școală: eram super motivată la începutul orei, porneam în forță, iar după o tură nu mai avem nici aer și nici energie, doar speranța că nu leșin până la finalul orei de sport.
Dacă și tu ai observat că se alege praful de rezoluțiile stabilite de tine la începutul fiecărui an (sau, și mai rău, ele devin sursă de frustrare), nu-ți face griji, nu ești singura. Nici eu nu am cu ce să mă mândresc. De fapt, conform Forbes, numai 8% dintre cei ce-și stabilesc rezoluții, le și ating până la 31 Decembrie.
De aceea mi se pare foarte interesantă și relaxantă abordarea de a schimba focusul pe un singur cuvânt - un cuvânt în jurul căruia să graviteze toate acțiunile tale de pe parcursul unui an. Cei care au făcut asta până acum spun că rezultatele sunt foarte bune și dispare presiunea lui "Ai spus că faci și nu ai făcut."
Un singur cuvânt - încearcă și tu, mai ales dacă ai alergie la planuri și rezoluții. Simplitatea are farmecul și forța ei. Cercetătorii spun că, a te focusa pe mai mult de un proiect odată, reduce mult productivitatea. Poate de aceea tot mai mulți oameni renunță la planuri și rezoluții presante și adoptă abordarea simplă: alegerea unui singur cuvânt care să guverneze toate acțiunile întreprinse un an întreg.
A trecut Blue Monday (a fost în 20 Ianuarie) și ne-am mai revenit după sărbătorile de iarnă, așa că acum este cel mai bun moment pentru a alege un cuvânt puternic și reprezentativ pentru tine care să te ghideze în următoarele 11 luni ale lui 2020. Iată câteva sugestii: organizare, minimalism, simplitate, scop, bunătate, încredere, aventură, comunitate, renunțare, bucurie, momentul prezent, iubire, optimism, destul.
Alege cuvântul preferat de tine și înconjoară-te cu energia lui: scrie-l în diferite locuri din casă sau la birou, fă-ți 
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, când toată lumea face cadouri, m-am tot izbit de ... slime. După 100 de experiențe neplăcute, a devenit interzis la noi în casă. Însă dorința Ruxandrei de a avea slime, de a se juca cu slime, de a face slime după rețetele găsite pe Youtube ... această dorință nu a dispărut. Ba chiar s-a intensificat, după parerea mea.
Așa că le-am strâns pe cele două fete cucuiete, Ruxandra și Miruna, două verișoare cu vârsta de 10 ani, și le-am pus câteva întrebări despre slime. Au fost foarte încântate să-mi răspundă!
Ce ar trebui să știe părinții copiilor, în general, despre slime?
Ruxandra: Părinții ar trebui să știe despre slime ce conține (să nu fie toxice ingredientele sau să dea alergii la copii), să înțeleagă de ce îi place copilului slime-ul. Există riscul de a da bani degeaba pe slime-uri care nu sunt de calitate dar arată foarte atrăgător și copilul și-l dorește. Unele slime-uri sunt ascunse/ deghizate în jucării. Kit-urile DIY pot fi de fapt doar apă cu colorant și un praf gelatinos.
Miruna: Nu toate slime-urile cumpărate sunt de calitate. Părinții ar trebui să fie la punct cu ce conține slime-ul: dacă copilul este alergic sau se îmbolnăvește de la ceva, părinții să știe de la ce ingredient.