25
2015
Nu stiu cum se face, dar mereu cand intru intr-un magazin de amenajari interioare, trec pe langa sectorul de piatra naturala decorativa. Nu am avut niciodata nevoie de piatra naturala decorativa, desi vad ca este foarte versatila - se monteaza pe fatadele cladirilor de orice tip, inclusiv fatadele zonelor de locuit; la interior poate fi montata in bai si bucatarii, holuri, pivnite, etc.
Sunt o persoana friguroasa, nu imi plac incaperile reci. Chiar daca ele sunt luminate, frumos decorate, primitoare; pur si simplu nu imi place aerul rece, frigul ce patrunde in oase. Cand vad piatra decorativa, imi imaginez ca tine frig. Insa cand trec mana peste placile de travertin, nu mi se par deloc reci, chiar imi place atingerea pietrei. Si arata mult mai bine decat o bucata de perete varuit.
Daca as avea nevoie de piatra naturala decorativa, as merge in primul rand la depozitul numarul 1 din Romania pentru marmura, travertin si piatra naturala. Au peste 1.000 de metri patrati de showroom si peste 55.000 mp de material in STOC cu livrare imediata. Sunt convisa ca as intra acolo cu ceva idei in minte, insa as pleca o lista lunga de dorinte - au produse de cea mai inalta calitate si preturi corecte pentru travertin, piatra naturala, marmura, piatra cubica, granit, caramida aparenta, gratare de gradina, fantani si jardiniere.
Apropo de gama larga de produse, mi-a placut mult cel mai mic gratar de gradina din gama lor; este potrivit pentru gradinile mai putin spatioase - exact cum mi-o imaginez pe a mea. Este extrem de rezistent (cupola si camera gratarului sunt construite din beton armat si caramida ignifuga) si functioneaza atat cu carbuni, cat si lemne.
Cuvintele caramida aparenta imi sunt cunoscute, dar nu eram sigura cum arata pana cand nu am vazut exact in showroom. Se foloseste la interior si exterior deopotriva, realizandu-se placari ale fatadelor si peretilor, semineelor, soclurilor, etc., fiind preferata tot mai des de catre arhitecti. Exact aici am vrut sa ajung: daca un var pe perete il mai dai si singur(a), cand este vorba de amenajarea cu piatra decorativa este mult mai bine sa apelezi la mesteri. Ei stiu sa puna in practica exact ceea ce tu iti doresti, experienta contand mai mult decat pozele si entuziasmul tau.
Tu ce parere ai despre amenajarea cu piatra naturala decorativa?
Ai vazut ceva ce iti place?
Nu stiu cum se face, dar mereu cand intru intr-un magazin de amenajari interioare, trec pe langa sectorul de piatra naturala decorativa. Nu am avut niciodata nevoie de piatra naturala decorativa, desi vad ca este foarte versatila - se monteaza pe fat
Din clipa in care ai copil si iesi cu el in lume, e ca si cum ai intra in gura lupului. Nu prea ti se zice nimic concret, dar auzi aluzii, simti priviri, scapa comentarii rautacioase. Evident, prezentul este comparat cu trecutul: ceea ce faci tu nu este la fel ca pe vremuri. De parca toata lumea din prezent este fericita si multumita de viata pe care o duce ca urmare a educatiei si cresterii impecabile si echilibrate primite (aproape ca ma buseste rasul).
Cred ca am atins un punct sensibil, dar este si normal sa fie asa in vremuri schimbatoare: comparam ce primim cu ceea ce a fost pana acum, noutatea cu obisnuitul si actualul cu fostul. Insa uitam esentialul, firul rosu care ar trebui sa ne calauzeasca intreaga existenta: este de datoria noastra sa evoluam dar si sa pastram valorile autentice.
Lasand la o parte rautatile si interesele politice, nu mai conteaza atat de mult cum te face sa te simti un anume produs sau un serviciu ci si ceea ce sa intampla in spatele tau, cum este produs, ce fel de oameni participa la prestarea serviciului pentru ca tu sa fii multumit(a).
Asa cum a inceput educarea oamenilor in domeniul produselor alimentare si cosmetice, la fel incep sa se traseze directii clare si in 
Nu mi-a spus nimeni niciodata: "Fa-ti timp si descopera ceea ce iti place cu adevarat." Daca ar fi sa ma iau dupa filmele de la TV - din pacate Disney ruleaza la greu in ultimii ani, la fel si Nickelodeon - as spune ca toata lumea adora sa cante, sa danseze si sa calatoreasca. Eventual si sa dea sfaturi sau sa faca cumparaturi pentru altii.
Ce-mi place sa fac ... sunt lucrurile la care ma pricep. Imi place sa fac ordine pentru ca ma pricep sa fac ordine. Imi place sa gatesc pentru ca stiu sa gatesc (ma rog, dupa retete, ideile care-mi vin ad hoc nu sunt mereu reusite). Bineinteles, imi place si sa 
Vinul o ajuta la amintiri.
Amintirile pe care nu le poate împarți cu nimeni.
Cateodata nici macar cu ea.
Barbatul pe care l-a iubit.
Cel care a rănit-o.
Cel pe care l-a părăsit.
Barbatul pe a cărui umăr a putut sa plângă.
Cel dupa care regreta.
Cel de care ii este inca dor.
Barbatul care o păstrează in gand ca pe femeia vieții lui.
Sau cel căruia i-a dăruit constient tot ce avea, conștienta fiind ca greșește.
Cel care i-a adus flori.
Barbatul care nu avea nimic dar o facea sa simtă ca are tot.
Si cel care avea tot cand ea simțea ca nu are nimic.
Barbatul care a sarutat-o prima oara.
Sau cel dupa care s-ar fi dus pana la sfarsitul lumii.
Nu poate.
Nu poate sa isi amintească de ele oricum.
Doar cu ea si un pahar de vin dulce rosé.
Asa amintirile au gust.
Aroma.
Trecut.
Esența.
P.S. Aceasta poezie mi-a fost trimisa de Corina (in poza este chiar ea savurand un pahar cu vin) la 
Nu sunt genul care sa stea de vorba cu prietenele despre cum se spala hainele mai bine. Prima data cand m-am vazut nevoita sa spal singura rufe la masina de spalat, am sunat-o pe mama (evident!). Stiam ca rufele trebuie separate dupa culori si materiale, dar nu mai mult de atat. Primele intrebari au fost despre detergent si balsam: "Care detergent de rufe e cel mai bun?, E musai sa pun balsam?".
Am cazut de comun acord ca mai bine merg la sigur cu 
Din clipa in care ramai insarcinata si decizi ca e cazul sa spui lumii minunata veste si sa citesti una-alta pe internet, nimeni nu te avertizeaza cat de greu este. Daca s-ar discuta despre greutatile meseriei de a fi parinte, nimeni n-ar mai face copii, asta e sigur.
Desi cam toate problemele de parinte nou-nascut au o rezolvare, cred ca marea provocarea este impartirea sarcinilor intre parinti; cu alte cuvinte, implicarea tatalui. Stiu din surse sigure ca sunt multe mamici care-si asuma totul, fac ele totul ca se pricep mai bine, sunt obsedate de control si nu-i lasa tatalui nicio portita de apropiere de bebelus, de teama greselilor pe care le-ar putea face (si ele sa le repare; banuiesc ca tot ele vor repara si greselile copilului pe viitor).
Rolul de mamica este suprem, foarte important si confera o aura aparte. Dar este un rol care se invata, cu timp si rabdare (cica lumea se plange ca nu are timp si rabdare; parenting-ul te invata sa gasesti aceste resurse). La fel si rolul de tatic. La noi, tati si-a asumat mai intai roluri tehnice si "de facut rost de ...". Evident ca am preferat sa-l trimit pe el dupa baxul de pampers, 
[poll id="182"]
Sa presupunem ca exista un singur lucru pe care fiecare cetatean roman il poate face pentru ca aceasta tara sa fie mult mai frumoasa si civilizata si sa isi atinga cat de cat potentialul. Un singur lucru pe care sa-l facem cu totii, dar cu placere!
Sa lasam la o parte taxele si impozitele, vedetele de televiziune si galceava politicienilor si timp de un an, cel putin dar poate mai mult, sa iesim in fiecare weekend in parc cu cei mici din familie si sa ne jucam cot la cot cu ei. Cine nu are copii sau nepoti, poate imprumuta de la vecini, prieteni sau rude dar cel mai bine poate iesi alaturi de familiile care au copii.
Aceasta sa devina regula de aur a societatii romanesti: ne petrecem timpul liber impreuna cu familia, practicam jocuri in aer liber atat cat ne permite vremea (putem si sa o invingem, nu se supara nimeni) si incercam sa ne simtim cat mai bine. Cred ca dupa 1-2 luni s-ar vedea deja imbunatatiri, mai ales in starea de spirit a copiilor care sunt super incantati cand vad ca si mami si tati se dau cu trotineta (da, exista si variante pentru adulti, le-am vazut eu prin parc).
Si apoi urmeaza regulile de argint: nu trebuie sa te compari cu alti copii, care poate au 
[
Nu am prea multe talente. Stiu sa fac multe chestii, imi place sa invat lucruri noi, multe imi fac placere si tot caut sa le repet, dar daca e sa vorbim de talente ... nu am niciunul. Doar daca "enervatul sotului in doar 2 replici" se pune. Atunci chiar am unul si ma pricep cel mai bine la el (potrivit plangerilor sotului meu).
Nici nu m-am straduit sa-mi cultiv vreun talent, am lasat sa vina valul vietii peste mine si sa se lipeasca ce mi se potriveste mie. Insa un lucru e cert: nu sunt genul de femeie care pretinde ca le stie pe toate, care sa vrea sa le stie pe toate si care sa se bage peste treaba altora. Nu mi-e rusine sa cer informatii sau detalii, nu mi-e teama sa pun intrebari care poate pentru altii par stupide si, la nevoie, cer directii cand simt ca m-am (ne-am!) ratacit si trece prea mult timp incercand sa ne lamurim ce si cum.
De exemplu, nu ma pricep la 
Una dintre marile dorinte ale omenirii, in special a celor care locuiesc la casa, este sa obtina energie cat mai ieftina, daca nu chiar gratuita. Caldura, lumina, aragaz & cuptor eficiente - toate acestea ne fac viata comoda si placuta. Eu nu traiesc deloc in trecut, nu cred ca era mai bine pe vremuri, nu ma multumesc cu putin.
Dupa cum vad eu, realitatea sta putin altfel: era mai bine in trecut pentru ca erau mai putine optiuni si nu 
Dupa cum stiti, o am pe Ruxandra. Am facut-o cand am crezut noi ca e timpul, desi pregatiti nu eram; am constatat ca niciodata nu esti pregatit pentru anumite etape ale vietii, pur si simplu trebuie sa te arunci in valuri si sa te descurci.
Pana sa avem fetita, in cei 5 ani de casnicie am primit de o mie de ori intrebarea "Voi cand faceti un copil?". Am avut timp sa dau tot felul de raspunsuri - si inspirate si amuzante, si enervante sau aiurea, pana cand am perfectionat o privire care exprima perfect parerea mea.
Acum ca avem un copilas, sunt din nou in bataia pustii - a inceput cascada de intrebari "Dar pe cand al doilea?". Nici macar nu am voie sa am burtica mai balonata sau sa stau cocosata ori sa refuz alcool la masa ca se presupune ca sunt insarcinata. Si de data asta am largit gama de raspunsuri, ca sa nu devin plictisitoare - am ajuns pana la a ma plange ca as avea nevoie de ajutor la treburile casnice, ca un bucatar, 
Am avut si eu partea mea de teambuilding-uri si pot spune ca sunt un mare fan. Oricum ador tot ce inseamna excursie, tabara, provocare ... Insa un teambuilding e cu totul altceva. Desi este organizat ca un eveniment al firmei, este de fapt un eveniment pentru fiecare angajat in parte (unele doamne chiar se strezeaza pe tema asta).
Cel mai mult conteaza activitatile ce sunt propuse in cadrul iesirii cu colegii (altii pretuiesc abundenta mancarii, dar asta e alta poveste). Organizatorii spun ca nu necesita cunostinte tehnice, aptitudini sportive sau conditie fizica, insa eu cred ca nu poti fi chiar pe dinafara total. Activitati precum canyoning, cascade si speologie nu sunt chiar pentru oricine. Eu sunt foarte incantata de muzica si imi place ca cei de la 
Cine iubeste tehnologia are sansa sa-si construiasca diminetile sau serile perfecte. Chiar daca este foarte importanta amenajarea locuintei, mancarea este si mai importanta, la fel si compania.
Unele dimineti perfecte mi le inchipui numai cu o cafea si un croissant cu unt. Recent am mancat un croissant facut cu faina integrala si seminte si mi-a placut mult, deci nu ma mai simt vinovata cand aleg sa-l savurez langa cafeaua presarata cu scortisoara sau nucsoara.
In ultimul timp, am tot fost bombardata de Ruxandra cu intrebarea "Ce inseamna smoothie si cand facem si noi?" De cand o am pe ea nu cred ca am facut vreodata smoothie, dar cu siguranta a auzit la TV sau chiar a vazut in emisiunile culinare cu copii. Da, exista si asa ceva, si sunt foarte dragute, au retete simple si folosesc mult aparatura electrocasnica care este sigura pentru ei. La urma urmei, apesi un buton si gata.
De exemplu, cu 
Dupa cum stiu toti parintii, odata cu nasterea bebelusului, lucrurile o cam iau razna. Nu stiu cum era pe vremuri, insa acum parintii devin un fel de super-eroi ce se simt nevoiti sa faca totul, dar absolut totul, pentru copilasii lor. Bebelusii oricum nu pricep mare lucru din ceea e li se intampla si pretuiesc un singur lucru: legatura creata cu parintii lor.
Apoi cresc si incep sa interactioneze cu mediul inconjurator prin jocuri si distractie. Nu totul este sursa de amuzament si incantare, iar parintii trebuie sa faca un efort suplimentar pentru a echilibra situatia in favoarea celui mic.
Si uite asa s-a ajuns la termomentru pentru camera si baie ce este totodata jucarie pentru bebelus. Modelul plutitor in forma de floare are 
Probabil ati remarcat ca am vorbit pe blogul asta de multe ori despre produse, despre dorinta de a avea una sau alta. Ba vreau sa simplific, ba vreau noutati. Ba incerc sa ma multumesc cu ceea ce am, ba sunt tentata de trenduri si lansari de produse pe care vreau sa le incerc macar, sa-mi fac o parere pe care sa v-o spun si voua.
In realitate ... imi place sa ies din casa si sa explorez lumea. Am si weekend-uri in care nu ies din casa si ma simt bine asa, cand e cazul sa fac toate treburile prin casa si sa ma incarc prin somn si leneveala cu energie. In momentele alea imi fuge gandul la cumparaturi si imediat se tes in mintea mea povesti de succes in care arat impecabil si parul este lucios si numai bucle si totul este minunat.
Noroc ca ies din starea asta destul de repede si imi vin alte idei precum Clubul Filmului de Miercuri. Da ... de ceva vreme tot incerc sa strang un grup de 4 fete, indiferent de relatia dintre ele, si sa mergem la film miercurea (sau alta zi). 
Am tot auzit voci care spun ca ele nu poarta haine branduite pentru ca nu vor sa poarte etichete, marci ci doar stiluri. Doar nu sunt reclame ambulante! Bineinteles, cu exceptia concertelor si a altor evenimente asemanatoare cand chiar e cazul sa porti un tricou cu formatia preferata (sau personajul preferat, in cazul copiilor).
Apropo de asta, ati fi extrem de surprinsi sa vedeti cat de mult conteaza pentru copii legatura sau relatia cu personajele din filmele sau desenele animate preferate. Nu stiu de unde vine pornirea asta (poate din nevoia de familiaritate), pur si simplu parintii se trezesc fata in fata cu ea. Iar copiii rezista cu greu in fata a tot ceea ce este branduit cu personajul lor preferat, fie el si un pai sau doar o clama de par.
Varful de lance al personalizarii sunt tricourile, care reprezinta si campul de bataie al mesajelor inteligente & amuzante. Toata lumea le adora, mai ales cand numele brandului este folosit intr-un mod atat de interesant incat nu poti rezista tentatiei si vei purta un tricou Coca-Cola chiar daca nu consumi produsul.
Ritualul de seara este foarte important pentru orice familie si individ in parte. Fara sa vrem, ne stabilim unul si il modificam si il adaptam pana ne simtim confortabili. Caci pentru asta sunt serile, pentru confort. Pentru relaxare si adunarea gandurilor. Deja facem un efort mare sa nu aducem acasa stresul de la serviciu, nu mai este cazul sa ne batem capul si cu ce sa facem seara pentru a ne destresa, trebuie sa avem deja un plan pus la punct.
Dinte toate componentele care alcatuiesc rutina de seara, de data asta vreau sa va vorbesc despre pijamale. Despre 
Am coborât din avion ușor timorată.
Toată viața mea de până atunci rămăseseră departe.
Acum începea o altă provocare despre care nu știam nimic.
Știam doar că este iubire.
Că eu sunt unde ar trebui să fiu.
Era inutil să mă gândesc la ce urmează.
Era un început de poveste.
Pe care am hotărât să o trăiesc din clipa aceea, deși povestea începuse demult și devenea tot mai frumoasă.
...
Mi-am luat bagajele de pe bandă și m-am oprit pentru o clipă printre oamenii grăbiți ce se înghesuiau.
Mă gândeam că partea asta de poveste trebuie să înceapă fără pic de teamă sau incertitudine.
În fond, dragostea e mereu ca o loterie ... joci fără să știi finalul.
Mi-am făcut loc prin aglomerație și am zâmbit.
Eram fericită.
L-am văzut.
El vizibil emoționat.
Eu vizibil îndrăgostită.
Emana o caldură și o fericire în priviri încât știam că tot ce mi-a spus până acum în nopțile acelea fără sfârșit, era mai adevărat decât aș fi crezut.
M-a luat în brațe și am tăcut amândoi.
Nu mai erau loc de cuvinte.
Aerul cald, mediteranean, pe care începeam să îl simt, mă purta într-o liniște profundă.
Ne ținem de mână.
Simt că partea pierdută din mine a revenit.
Îl privesc.
Eu vizibil emoționată.
El vizibil îndrăgostit.
P.S. Aceasta poezie mi-a fost trimisa de Corina (in poza este chiar ea impreuna cu iubitul ei) la 