4
2015
Am avut ocazia sa ma plimb prin tara, in interes de relaxare, si am inteles acum ca economia tarii este tinuta in spate de cateva judete, eventual de cateva orase resedinta de judet. Unde nu sunt locuri de munca, nu sunt nici oameni. Am vazut multe terenuri agricole lasate in paragina, cladiri abandonate, case in care nu s-a mai locuit de multi ani, fabrici parasite si distruse de vreme. Tinerii din acele locuri, putini la numar, sunt frustrati, isi doresc mai mult si nu stiu cum sa obtina, eu presupun ca asteapta sa li se dea. Lumea este trista, merge cu capul in pamant si nu cunoaste nici macar regulile de baza ale bunului simt. Toti vor sa fie sefi dar habar nu au ce inseamna asta.
Un lucru este clar: nu toata lumea poate avea un job cool. Poate ca nici nu-si doreste toata lumea un job cool ci doar un job pe care stie sa-l faca bine. Mereu vor fi oameni educati si oameni mai putini educati, oameni cu aspiratii si oameni care nu au nicio asteptare de la viata lor, oameni care sunt dispusi sa lupte pentru a le fi mai bine si oameni care se multumesc cu ce li se da.
Ma intreb: trebuie sa ai un job cool pentru a fi multumit de tine si de viata? Sau conteaza mai mult sa muncesti pentru un ban cinstit si sa te bucuri de ceea ce-ti ofera viata? Fiecare are o cu totul alta perspectiva asupra a ce inseamna munca pentru un salariu lunar.
Citisem undeva ca presiunea legata de prestanta serviciului ne-o punem singuri pe umeri. Ne comparam cu altii, ii invidiem, aplecam urechea la barfe si rautati si incercam sa-i multumim pe ei, sacrificand linistea noastra interioara. A aparut si curentul conform caruia e bine sa te compari intotdeauna cu tine insuti, sa te straduiesti sa te autodepasesti, sa te imbunatatesti dar, si mai important, sa-ti stabilesti singur(a) ritmul de evolutie.
Tu cum stai cu presiunea jobului?
Am avut ocazia sa ma plimb prin tara, in interes de relaxare, si am inteles acum ca economia tarii este tinuta in spate de cateva judete, eventual de cateva orase resedinta de judet. Unde nu sunt locuri de munca, nu sunt nici oameni. Am vazut multe t
Planificarea si gestionarea resurselor umane este acum mai simpla ca niciodata. Companiile au acum la dispozitie mai mult timp pentru educarea si motivarea salariatilor si mai putin pentru birocratie. Se poate spune ca am ajuns la nivelul la care omul este mai important decat hartiile din spatele lui.
Unul dintre aceste servicii este SaaS, adica Software as a Service. Cu alte cuvinte, un mod de implementare al unei solutii software prin intermediul careia se ofera acces la un set de aplicatii fara achizitionarea de licente. Aceasta alternativa practica nu tine cont de dimensiunea companiei care o implementeaza, iar marele avantaj este ca nu necesita intretinere si investitii in hardware si personal suplimentar. Pentru mai multe detalii viziteaza site-ul creatorilor acestui serviciu: 
Cand intru intr-un fast food imi iau de regula doar o cafea sau un ceai. Nu sunt nici cea mai slim, dar nici nu mananc junk insa uneori un fast food este calea cea mai rapida de a bea o cafea in mod civilizat, mai ales la orele mici ale diminetii. Si pentru ca nu este aglomerat, am timp sa ma interesez asupra marcii de cafea folosita si asupra 
O vorba care-mi place mie spune sa-ti alegi bataliile pe care vrei sa le pierzi sau sa le castigi cu copiii tai. Nu se poate sa le interzici mereu totul, sa le impui numai vointa ta, sa le dictezi mereu ce sa faca. Eu m-am trezit, intr-o zi ca oricare alta, ca-i tot spun fetitei mele de 5 ani sa nu faca aia sau cealalta de am obosit eu sa ma aud spunand NU!. Si atunci am dat dreptate vorbelor de la inceputul acestui articol si m-am gandit ca uneori trebuie sa fiu ferma pana la capat, dar alteori trebuie sa o las sa-si invete lectiile pe cont propriu.
Acesta este un blog citit in principal de femei, asa ca am decis sa prezit putin o batalie speciala pe care sa ii lasati pe cei mici, fete sau baieti, sa o castige: cum se imbraca cand ies in public. Prima data am invatat sa accept ideea ca Ruxandrei ii place sa stea prin casa in ciorapei (roz) si rochita (cu sclipici si sa se invarta). Am renuntat sa-i mai interzic asta, mai ales ca am vazut ca-i place mult sa fie cocheta (eu nu prea sunt) si ca oricum hainele ii vor ramane mici si n-are rost sa se bucure de ele doar la cateva purtari.
Dar asta este vorba de privat. In public este alta poveste: copilul meu nu se imbraca deocheat, cu costume de zane (pentru ca nici nu are) sau de pirati, insa vrea sa-i iau haine la schimb cu care sa se imbrace cand mergem in vizita sau la mall. Cand e cald afara, e mai simplu; cand e iarna si frig si ploua, e alta poveste: iau dupa mine geanta cu rochita si pantofiorii si-mi fac in minte o strategie pentru cand sa o schimb, ce fac cu hainele, ce las la masina si ce car dupa mine in interior etc. Sincer, o admir pentru efortul pe care-l depune sa se imbrace cum vrea si cred ca am ocazia sa invat alaturi de ea sa nu mai fiu comoda cand vine vorba de ... orice. Am imbratisat comoditatea inca din copilarie, poate ca pe o metoda de conservare a energiei, dar acum imi dau seama ca nu este o strategie prea buna pe termen lung.
Concluzia este ca o las pe Ruxandra sa se imbrace cum vrea ea, sa-si ia ce accesorii doreste (daca nu sunt potrivite sau prea multe, ii spun, dar nu insist sa faca ca mine) si sa fie asa cum ii place ei. Partea si mai buna este ca, atunci cand o avertizez asupra unui lucru dar ea face tot ca ea insa imi da dreptate, castig si mai mult increderea ea si ne sudam relatia si mai bine. Evident, nu pot sa-i vand gogosi de niciun fel si nici sa-i dau de inteles ca in viata e OK sa urmezi mereu calea cea mai usoara.
Sper ca v-am dat putin de gandit cu aceste randuri. Mi-ar placea sa-mi spuneti si voi ce batalii ii lasati pe cei mici sa castige.
Pana atunci, haideti sa vedem noutatile din revistele pentru parinti aparute pentru luna Februarie:
Dintre toate, rochiile sunt cel mai putin numeroase la mine in garderoba. Sunt si mai dificil de gasit pe croiala care trebuie caci e musai sa ma avantajeze si in partea de sus si la fusta.
Ma jucam azi putin pe site-ul Tina R si ma uitam la 
Ce inseamna cand te uiti la fix la ceas? Eu stiam ca inseamna ca cineva te iubeste, insa informatia asta este din adolescenta si poate s-au mai schimbat lucrurile de atunci. Daca intrebi pe cineva cat e ceasul si el/ea iti da ora fixa, inseamna ca pe el/ea il iubeste cineva. Sau pe amandoi? Dar daca numarul minutelor este egal cu numarul orelor din zi sau sunt formate din aceleasi cifre? Atunci ce mai inseamna asta? Se stie totusi ca fiecare numar are simbolistica lui iar semnele din jurul nostru ar trebui sa ne dea un mesaj. Insa putini au rabdarea sa se documenteze asupra acestor simboluri si sa-si bata capul cu asimilarea semnificatiei lor in viata de zi cu zi. Un lucru este cert: 
Culoarea propusa/impusa de Pantone pentru acest an este Marsala. Nu stiu de ce aveam nevoie de un asemenea reper in viata noastra, insa nu cred ca deranjeaza pe cineva. Ma astept ca in viitorul apropiat sa existe si forma anului, pentru ca toti sa ne imbracam in buline sau dungi sau romburi sau inimioare. Pana atunci, sa ne lasam ghidati de culoarea anului 2015 si sa nu refuzam totusi, dintr-un act de rebeliune, sa o excludem total din viata noastra.
S-a discutat despre Marsala in toate mediile ce au legatura cu moda, inclusiv pareri aruncate pe Facebook. Asta e bine, inseamna ca ne pasa. Si cum poti arata cel mai bine ca-ti pasa decat sa te implici si sa cumperi 
Ca o doamna care se respecta, imi incep luna citind horoscopul valabil pentru intreaga luna (desi eu am agenda facuta pentru maxim o saptamana): iata ce zice pentru Pestii din luna Februarie a acestui an: Nu vei trece neobservata, cu Venus si Marte in semnul tau! Charisma ta ii va face pe cei din jur sa te urmeze in tot ceea ce vei vrea sa faci. Planetele se aduna in Berbec, iar tu vei avea pofta sa cheltuiesti pe tot felul de nimicuri. Incearca sa te abtii. Hopa! Dar eu pofta de a cheltui pe nimicuri am aproape tot timpul, se asorteaza cu pofta de viata. Daca si horoscopul spune ca e cazul sa mai menajez portofelul, atunci cu siguranta mi s-a dus vestea in sferele inalte ca fiind destul de cheltuitoare (nu recunosc nimic!).
Dar daca nu cheltui pe nimicuri ci pe lucruri importante? E altceva, nu? Oricum, consider ca una dintre marile provocari ale omului modern este sa foloseasca tot ceea ce poate cumpara. Este evident ca putem cumpara mai multa mancare decat avem nevoie si ca putem detine mai multe haine & accesorii & co decat ne trebuie, asa ca nu ne ramane decat sa cautam ocazii sa le folosim. Si ce poate fi mai frumos decat sa ... calatorim? Exact! Noua moda este sa detii putin si sa calatoresti mult. Si ce poate fi mai frumos decat un city break odata pe luna, la inceput sau sfarsit, cum se potriveste mai bine programului tau? Eu visez la acest lux si 
I-am dat mamei un set de etichete autoadezive pentru borcanele umplute de-a lungul toamnei. Evident, le-a ratacit prin casa. Cand le-a gasit, nu mai prindea lipiciul de pe spatele lor (adica le tinuse in bucatarie si aburul le-a facut de hac). Nu-i nimic, ii dau altele, mai frumoase, poate tine minte de data asta sa le foloseasca. Le-a folosit tot pe alea vechi, date cu lipici pe spate. Deja stiu ce soarta vor avea 
Nu stiu cum sta treaba in alte orase, dar in Bucuresti lumea mananca mult in oras. Imi aduc aminte de un articol care spunea ca aceasta ar fi cauza obezitatii, renuntatul la a gati acasa. Insa motivele pentru care fiecare familie mananca in oras difera de la caz la caz si nu e bine sa judeci pe nimeni si sa zici "Ia te uita, nu putea sa le gateasca ceva acasa, mai sanatos si mai gustos?". Da, am auzit si comentarii de genul asta.
Noi avem cateva restaurante pe care le frecventam mai des, vreo 4-5, din considerente legate de proximitate si de cat de prietenosi sunt cu copiii. Da, odata cu copiii vin si conditiile de alegere a restaurantului. 
[poll id="195"]
Stiati ca exista legile lui Murphy si pentru parinti? De fapt, astea sunt cele mai amuzante, pentru ca sunt parte a vietii de zi cu zi in familie, iar zilele astea nu arata mereu ca in sitcom-urile americane. Una dintre legile lui Murphy care se intampla la mine in fiecare zi si nu reusesc sa scap de ea este: "Dupa ce pui copilul in pat si stingi lumina, mai vrea ceva." La noi este in felul urmator: ii pun pijamaua si o pun in pat, spunem rugaciunea si stingem lumina, mai povestim vreo doua minute si vrea sa bea apa. Chiar daca bea apa inainte sau un castron cu compot, tot cere apa. Ii dau, nu pot nega o nevoie de baza. O invelesc si ies din camera; dupa vreo 2-3 minute o aud cum ma striga ca are nevoie la baie. Ce sa fac? Eu pic de somn si ea sa nu mearga la baie? Nu se poate! Si uite asa in fiecare seara, aproape.
La fel si 
Mi-am facut de treaba pe net si am dat peste un articol amuzant despre zodii si simtul umorului. Educativ, mi-am zis. I-a sa vedem barbatii din familia mea: sotul, fratele si tatal.
Sotul este in zodia Pesti si se pare ca acesta este singurul semn din zodiac care poate trece de la amuzant la nesuferit intr-o secunda. Au un umor ciudat si nu prea stiu cand sa se opreasca. Se supara cand se fac glume pe seama lor. Asta cam asa e! Si eu sunt Peste si nu-mi plac glumele pe seama mea. Asadar, cu prima ocazie astept o 
Invatatul copilului la olita este asa cum si-l asterne fiecare. Cu alte cuvinte, daca parintele se streseaza si incordeaza, copilul o va percepe ca pe ceva greu, prea maret pentru el si nu-i va placea. Un lucru e cert: este un proces de durata, ce necesita intelegere si rabdare din partea parintilor.
Daca sunteti pregatiti sa faceti acest pas, mergeti cu cel mic prin magazine si alegeti impreuna ce va 
Ii admir pe cei dispusi sa-si sacrifice timpul ramas dupa serviciu pentru a vinde pe net diverse lucruri de care nu mai au nevoie. Am fost si eu pusa in situatia asta si m-am lasat repede pagubasa pentru ca pur si simplu era prea mult de munca. Sigur, in esenta procesul este simplu, dar se lungeste destul de mult si, in calitate de vanzator, trebuie sa depui efort considerabil pentru a fi credibil si convingator. Am renuntat la a vinde produsele, le-am dus la reciclat si m-am bucurat ca am scapat de ele in doi timpi si trei miscari. Libertatea pe care am simtit-o ca am rezolvat o treaba destul de repede m-a bucurat, desi o mica-mica parte din mine se intreba cum ar fi fost sa fi castigat un banut de pe urma acestei libertati. Daca ma straduiam mai mult si nu alegeam calea cea mai usoara ...
Pe de alta parte, daca 
[
Sunt foarte increzatoare ca viitorul copiilor nostri va fi mai luminos decat al nostru. Noi am fost o generatie de tranzitie, presimt ca pentru ei lucrurile vor fi mai clare. Adica asa cum trebuie sa fie - valoarea sa fie apreciata si recompensata, la fel si munca sustinuta si dedicatia. Fara sa-mi dau seama, deja copilul meu in varsta de 5 ani se loveste de idei precum "daca muncesti mult obtii si rezultate pe masura" sau "trebuie sa treci peste obstacolele peste care dai pentru a merge mai departe in eforturile tale" ori - cel mai greu de aplicat - "nu renunta cand dai de greu".
Companiile din Romania deja nu mai fac afaceri dupa ureche si au la indemana instrumente pentru o atrage si pastra oameni de valoare in echipa. Practica de salarizare poate fi si ea externalizata 