15
2023
Am dat zilele trecute peste un clip scurt de la Tony Robbins (nu cred că mai are nevoie de prezentare) care m-a pus pe gânduri. În calitate de mamă a unui băiețel de 6 ani și a unei fetițe de 13 ani, sunt mereu în căutare de soluții care să mă ajute să gestionez tot felul de situații nou apărute în viețile noastre. Pentru că așa este viața de mamă: câteva zile crezi că ai ajuns la echilibru, știi să gestionezi haosul și știi ce urmează, apoi totul se transformă în alt haos mai mare.
Conceptul pe care îl aduce Tony Robbins în discuție este cel de tipare/ modele/ șabloane de gândire și comportament/ acțiune. Mi se pare foarte interesant acest concept, nu am mai auzit ca acesta să fie prezent în educația copiilor.
Tony Robbins zice așa: părinții care vor să-i învețe pe copiii ceva cu adevărat important în viață (să-i ajute să o ducă bine spre foarte bine tot restul vieții), să-i învețe următoarele 3 abilități:
- Recunoașterea tiparelor. Nu contează ce job ai sau care este domeniul de activitate, dacă poți recunoaște tiparele din viața ta și din jurul tău, ai un avantaj. Lucrurile arată ca un mare haos până în momentul în care recunoști un tipar al lucrurilor. Atunci ele se așează și capătă sens.
Dacă știi să recunoști tiparele vieții din jurul tău, îți poți schimba viața spre mai bine, pentru că iei decizii mai bune. - Folosirea tiparelor. După ce înveți să le recunoști, înveți să le folosești. Aceste este momentul în care viața ta se va schimba spre mai bine, însă cu prețul disciplinei.
Disciplina înseamnă să faci lucrurile care nu vrei să le faci sau nu îți place să le faci (ca urmare a procesului de judecată care împarte lumea în alb și negru). Disciplina nu este un lucru ușor. Însă disciplina înseamnă, de fapt, crearea unui nou tipar, al unui nou model de gândire și acțiune. Apoi va deveni un obicei și nu mai ai nevoie de disciplină, tiparul devine ușor de implementat.
Dacă știi să recunoști tiparele, să le folosești și să le creezi, atunci ai cu adevărat putere în viața ta. - Crearea tiparelor. Așadar, copiii pot învăța și exersa abilitatea de a recunoaște un tipar, de a-l folosi în avantajul lor și de a crea tipare în viețile lor.
Cei mai de succes oameni de afaceri, muzicieni, sportivi, artiști au abilitatea de a crea noi tipare. Ei construiesc pe baza a ceea ce au învățat de la alții. De aceea avem cei 7 ani acasă, un sistem de învățământ, de aceea există educație continuă și autodidacticism.
Cel mai bine este să înveți de la alții, din experiența altora căci dacă înveți numai prin experiența ta, este dureros. Și durează mult mai mult.
Dacă îi înveți pe copii să facă asta, nu contează cum se va schimba lumea în viitor, ei vor avea abilitatea să recunoască tiparele din industria lor, din economie, din propriile vieți și să le folosească în avantajul lor, urmând ca apoi să creeze ceva nou și să domine astfel dificultățile vieții.
Ce părere ai despre acest sfat de la Tony Robbins? Tu știi să recunoști și să folosești tiparele de gândire și acțiune din viața ta sau din jurul tău?
No Comments Restul articolului
Probabil că ai ales să citești articolul nu pentru a afla răspunsul la întrebare, căci știi că și tații au treabă cu parentingul la fel ca și mamele, ci pentru că vrei să știi cam cât de multă treabă. Adică, ce știu tații despre creșterea unui copil?
Părerea mea este că ei știu tot atât de mult cât și o mamă. Până la urmă, sarcina și nașterea marchează etapa de transformare a unei femei în mamă, însă nu aduce cu sine și un manual cu instrucțiuni pe care să-l găsim dimineața sub pernă pus de Zâna cea Bună. Personal, am început să ne creștem copiii cum am crezut noi mai bine, doar noi doi. Am făcut o grămadă de greșeli, am crescut și noi alături de ei și, pe parcurs, am înțeles că este necesar un sat întreg pentru a crește copiii fără victime colaterale.
Am decis să scriu despre acest subiect pe blog datorită articolelor citite în 
A venit vremea sa ne intoarcem la citit carti. Gata cu pierdut vremea pe internet, gata cu sesiunile de binging la tv. Cartile au fost si au ramas cel mai frumos cadou ce poate fi facut, atat tie cat si altora.
In continuare iti prezint cateva detalii - doar cat sa te fac curioasa - despre 5 carti noi aparute in 
"Cum sa ajungi la pacea interioara"
de Eckhart Tolle
Titlul original al audiobook-ului este Living a life of inner peace, autorul Eckhart Tolle fiind foarte cunoscut pentru best-seller-ul "Puterea Prezentului". Pentru Tolle si milioanele de vieti pe care le-a influentat, cuvintele rostite dintr-o stare de prezenta il poate conduce pe ascultator in aceeasi stare de prezenta, baza tuturor invataturilor spirituale. Dincolo de informatia care este transmisa, se intampla ceva la nivel profund. Pentru ascultator, iese la iveala o liniste alerta ce inlocuieste vocile din minte, semnalizand intrarea intr-o stare de prezenta ce precede transformarea.
Fanii lui Eckhart Tolle au inteles ca scrierea lui nu este simplista, insa nici nu ne vorbeste de pe un piedestal - discursul sau este mai mult informal, relaxat si chiar amuzant. Tolle reuseste sa-i faca pe oameni sa se amuze pe seama lor insisi, rezultatul fiind o terapie foarte eficienta.
Acest auudiobook este unul dintre cele mai transformative discursuri ale lui Tolle. Pentru cei care nu-l cunosc prea bine, acest CD este introducerea ideala in conceptele prezentate de el. Insa cei care-l cunosc foarte bine sunt deja pregatiti pentru o calatorie extraordinara.
"Fii de partea mea! - mic tratat de suportare a hormonilor la adolescenti"
de Mirela Retegan si Liviana Tane
Acesta carte mi-a atras atentia in mod deosebit pentru ca sunt mama unei fetite de 8 ani care ma face mereu sa ma intreb: oare cum o fi la adolescenta daca nici macar acum nu am toate raspunsurile? Abordarea Mirelei Retegan imi place mult si cred ca este o perspectiva sanatoasa: adolescenta este o etapa cu foarte multe oportunitati. Autoarea transforma terenul de lupta intr-o zona cu sanse unice si spectaculoase de relationare intre parinti si copii. Asta imi doresc si eu in relatia cu copiii mei, sa ne construim viata pe ceea ce este frumos si pozitiv in vietile noastre.
Acum nu mai putem sa ne plangem ca nu am primit un manual de utilizare la nasterea copiilor nostri. Ba chiar avem cate un manual pentru fiecare etapa a cresterii lor. Adolescentul spune: "Vreau sa ai incredere in mine, fiindca am nevoie sa stiu ca ma pot descurca si singur", iar parintele ii raspunde: „Nu cred ca esti inca pregatit pentru jungla vietii, am nevoie sa te mai stiu in siguranta alaturi de mine." Acum a venit momentul sa privim in fata aceste tipare de comportament si sa luam decizii mai bune pentru evolutia adolescentului nostru.
"Arta de a trai fericit - ponturi antice pentru provocari moderne"
de Donald Robertson
"Suntem creati cu intentie - de la evolutie din intamplare la transformare prin intentie"
de Gregg Braden
Titlul original al cartii este Human by Design iar autorul Gregg Braden este unul dintre preferatii mei, fiind declarat autor best-selling de catre New York Times si nominalizat la premiul Templeton in 2017.
In aceasta carte, autorul trece dincolo de granitele traditionale ale stiintei si spiritualitatii pentru a raspunde la eterna intrebare ce sta la baza existentei noastre - Cine suntem noi? - dar, mai ales, pentru a dezvalui tehnici bazate pe stiinta care sa trezeasca in noi abilitatile unice experientei umane legate de intuitie profunda, precognitie, stari avansate de auto-vindecare si multe altele.
Dincolo de orice indoiala, cartea demonstreaza ca nu suntem ceea ce ni s-a spus ca suntem ci mult mai mult decat atat, dincolo din imaginatia noastra. Personal, cred cu tarie ca avem abilitati extraordinare care acum pur si simplu nu sunt activate - ne nastem cu capacitatea de a ne auto-vindeca, de a ne prelungi longevitatea, de a activa un raspuns imun avansat si de a trai cu intuitie, empatie, compasiune si intelegere - toate acestea fiind activate cu intentie si vointa. Cu siguranta este o carte ce trebuie citita de catre cei ce simt ca viata este mult mai mult decat ceea ce traim in prezent. O gasesti in 
Dimineata miraculoasa - cele sase obiceiuri care iti vor transforma viaaa înainte de 8 a.m., de Hal Elrod
Cred ca toata lumea a aflat despre conceptul de Miracle Morning, este deja foarte popular la nivel global. Eu am auzit de el fara sa stiu macar ca este o carte scrisa pe acest subiect. Ba chiar mai multe carti! Insa totul a pornit de la Hal Elrod iar aceasta carte este considerata una dintre cele mai bune carti care iti schimba viata radical dintre cate au fost scrise. Abordarea este simpla si iti lumineaza drumul pentru a obtine tot ceea ce ti-ai dorit de la viata, chiar mai repede decat ai crezut ca este posibil.
Acesta carte reprezinta punctul de plecare pentru transformarea fiecarui aspect al vietii tale. In fiecare dimineata de acum in colo alegi sa parcurgi cei sase pasi care sa duca la schimbari de mii de pasi, inclusiv acolo unde credeai ca nu mai poti face nimic. Te simti pregatit(a) pentru un nou capitol al vietii tale? Il poti face sa fie cel mai extraordinar capitol, care sa dezvaluie intregul tau potential.
Dupa cum stiti, ne pregatim sa primim un flacau voinic in familie. Avand experienta cu fata, acum suntem mult mai relaxati si mai siguri pe noi. Sarcina asta mi s-a parut mult mai lunga decat prima, poate si pentru ca stiu ce ma asteapta la capatul ei. Sau poate doar cred ca stiu. Adevarul e ca ma simt ca si cum as deveni mama pentru prima data si am ceva emotii.
Nu sunt superstitioasa, asa ca suntem in toiul pregatirilor. Cand vin cu bebe acasa, nu vreau sa stau sa alerg dupa una sau alta. Recunosc, acum e mult mai usor sa fac rost de lucrusoare mai ales pentru ca pot comanda aproape totul online si livrarea se face rezonabil de repede. Site-urile cu 
Dupa cum stiti, sunt insarcinata cu al doilea copilas. Sunt putin trecuta de 4 luni si totul este ok pana acum. Burtica se cunoaste, nu o mai pot ascunde; de fapt, n-am incercat nicio clipa sa o ascund.
Lumea observa (nu toata lumea, probabil le e teama sa nu faca vreo gafa legata de dilema insarcinata VS balonata/plinuta) si ma intreaba cum ma simt si daca este fetita sau baietel. Aceste doua intrebari imi sunt puse de fiecare data. Partea despre mine o termin repede, caci ii dezarmez imediat: nimic siropos, nimic fantastic, nimic ce necesita tone de detalii. Daca nu le hranesc curiozitatea, abandoneaza repede subiectul.
Apoi urmeaza intrebarea de care se leaga toata lumea: ce este, fetita sau baietel? Unora le spun ca am o fetita de 6 ani jumatate si ... restul continua ei: ce frumos ar fi sa am pereche! In clipa aia simt ca iau foc, caci ma enerveaza la maxim observatia. Ce inseamna ca e frumos sa am pereche, fata si baiat? In ce consta frumusetea? Opusul lui frumos este urat - adica cei care nu au pereche nu au o familie frumoasa? E o discutie atat de lipsita de sens incat o abandonez din start si o tratez cu un zambet larg. Lumea se resemneaza si imi ureaza sa fie sanatos copilul, nu conteaza ce va fi. De parca pot eu alege, pot eu controla ce se intampla acolo.
Ma intreb daca obsesia asta pentru perechea fata-baiat are legatura cu frica de homosexualitate, cu homofobia in general, cu perfectiunea pe care unii o venereaza si o cauta in viata altora. Familiile cu doua fete sau doi baieti se simt mai putin implinite? Simt un gol in suflet cand privesc copiii altor persoane? Cu siguranta nu! Se gandesc ca ar fi fost o binecuvantare sa creasca si sa educe si un baiat sau o fata? Cu siguranta nu!
De regula, cei care comenteaza provin din astfel de familii "perfect echilibrate" sau nu au copii deloc si preiau din tot ce iese din gura lumii, fara sa treaca prin filtrul bunului simt. Daca mi-as pune mintea cu ei, ar iesi cearta de fiecare data. Asa ca, ma rezum doar la a zambi. Dupa care urmeaza replica lor de aur: "Nu conteaza, sanatos sa fie copilul!"
Acum sa discutam al doilea subiect din titlu. Pana sa raman insarcinata, nu cred ca exista persoana cu care sa stau de vorba si sa ma intrebe cand il facem si pe al doilea. De parca ar fi fost o obligatie. Ridicam din umeri. Si pentru ca nu aveam replica care sa le inchida gura (am incercat cateva, insa mi-am atras antipatii), urma o tirada de motive pentru care e bine sa ai doi copii, eventual cu o varsta cat mai apropiata. Ca sa lamuresc problema: intre Ruxandra si fratiorul/surioara ei va fi o diferenta de 7 ani. Nu ma deranjeaza catusi de putin, nu consider ca va fi o problema.
Am auzit si eu teoria cum ca, daca sunt apropiati de varsta, copiii se joaca mai mult impreuna, insa parintilor le este mai greu cu doi copii mici. Eh, acum nu se vor juca prea mult impreuna (desi nu am cum sa anticipez lucrul asta) insa ne va fi noua mai usor. Problema rezolvata! Diferenta de varsta dintre frati nu va determina calitatea legaturii dintre ei. Cu siguranta, a creste doi copiii e cu totul alta mancare de peste decat a creste un sigur copil. Insa vreau sa pornesc in calatoria asta fara nicio prejudecata, fara nicio eticheta, fara nicio asteptare. Ce va fi, va fi! Oricum simt ca iau totul de la zero cu meseria asta de a fi parinte.
Acum va intreb pe voi: Din experienta voastra de viata cu frati si/sau surori, cum a fost in copilarie si cum este acum la varsta adulta? Nu vreau sfaturi ci doar impartasiri din viata reala. Caci realitatea bate orice sfat bine intentionat.
In loc de concluzie: Nu va puneti niciodata intrebarile "Cum e mai bine sa am: doua fete, doi baieti sau o fata si un baiat? Care sa fie mai mare? Ce diferenta sa fie intre ei?". Lucrurile astea chiar nu conteaza si nici macar nu le puteti controla. Intrebarea care nu trebuie evitata este urmatoarea: "Cum pot fi un parinte mai bun pentru copilul meu?". Restul este doar mersul normal al vietii.
Dragele mele cititoare ale blogului, a venit timpul pentru un nou concurs. De data aceasta este adresat mamicilor, insa nu exclusiv, caci premiul poate fi folosit si de fetele/doamnele care doresc sa foloseasca un sampon delicat pentru parul si corpul lor.
Iata si detaliile:
CRITERIILE:
Participantele la acest concurs sunt invitate sa povesteasca pe un ton vesel (folosind formularul de comentarii) despre partea preferata a baitei copilasului lor si, mai ales, cum decurge spalarea parului.
Pot participa toate mamicile, indiferent de varsta copilasului (atata vreme cat nu este prea mare ca sa se spele singur pe par). Si matusile sunt binevenite, daca au povesti adevarate despre baita nepotelului / nepoticii lor.
CINE CASTIGA:
Castiga 3 comentarii trase la sorti prin random.org. Nu conteaza daca cititoarele au mai castigat pe acest blog sau orasul din care sunt.
PREMIUL:
Premiile sunt oferite de magazinul online 
Lasă-mi viață anii,
să se plimbe cu mine, de mână,
vinde-mi niște decenii de tinerețe,
să n-o văd niciodată, pe mama bătrână.
Lasă-mi toamnele,
toamne ca altădată,
când tata încă putea,
să mă aștepte la poartă.
Lasă-mi casa așa, nu trece cu vremea prin ea.
Fotografii înrămate,
în care se ascund,
mii de amintiri ancorate,
de timp învechite,
cu grijă în suflet păstrate.
Lasă banca și nucul, grădina așa roditoare,
lasă neatins, locul ăsta sub soare.
Tu poate viață, n-ai casă și poate nu îți dai seama,
cat înseamnă pentru mine,
sa-mi dai niște ani pentru mama.
P.S. Aceasta poezie mi-a fost trimisa de Corina la 
Stiati ca exista legile lui Murphy si pentru parinti? De fapt, astea sunt cele mai amuzante, pentru ca sunt parte a vietii de zi cu zi in familie, iar zilele astea nu arata mereu ca in sitcom-urile americane. Una dintre legile lui Murphy care se intampla la mine in fiecare zi si nu reusesc sa scap de ea este: "Dupa ce pui copilul in pat si stingi lumina, mai vrea ceva." La noi este in felul urmator: ii pun pijamaua si o pun in pat, spunem rugaciunea si stingem lumina, mai povestim vreo doua minute si vrea sa bea apa. Chiar daca bea apa inainte sau un castron cu compot, tot cere apa. Ii dau, nu pot nega o nevoie de baza. O invelesc si ies din camera; dupa vreo 2-3 minute o aud cum ma striga ca are nevoie la baie. Ce sa fac? Eu pic de somn si ea sa nu mearga la baie? Nu se poate! Si uite asa in fiecare seara, aproape.
La fel si 
Invatatul copilului la olita este asa cum si-l asterne fiecare. Cu alte cuvinte, daca parintele se streseaza si incordeaza, copilul o va percepe ca pe ceva greu, prea maret pentru el si nu-i va placea. Un lucru e cert: este un proces de durata, ce necesita intelegere si rabdare din partea parintilor.
Daca sunteti pregatiti sa faceti acest pas, mergeti cu cel mic prin magazine si alegeti impreuna ce va 
Cautand o rochita pentru Ruxandra, am dat intamplator peste 
Bebelusii cu suzeta in gurita sunt tare haiosi! E singura data cand vezi un omulet cu ceva ce-i acopera gura si o parte din obrajori (mai ales cand sunt nou-nascuti iar suzeta pare asa de mare!). Nici nu mai spun de modelele haioase, cu tot felul de animalute si culori atragatoare.
In calitate de parinti, suntem prinsi intre ceea ce are nevoie cu adevarat copilul si ceea ce putem noi sa-i oferim. Pentru ca exista in permanenta un dezechilibru intre cele doua, sunt parinti care cad foarte usor intr-una dintre cele doua extreme: ori sunt prea stricti si interzic copilului prea multe, ori sunt prea indulgenti si ofera copilului prea multe. Si atunci e musai sa cautam un echilibru (uneori oferim, alteori interzicem) si sa constientizam ca datoria de parinte se imparte intre ingrijire si educatie. Sunt doua activitati diferite si fiecare parinte e mai priceput la una sau la alta.
De exemplu, 
Nu cred ca exista copilas care sa nu fi beneficiat de lapte praf in primii ani de dupa nastere. Oricat lapte ar avea mama si oricat de bine pus la punct ar fi orarul de mese, tot se suplimenteaza cu lapte praf. Asa am procedat si eu, desi am alaptat cat de mult am putut. Am mers pe recomandarea doctoritei pediatre dar i-am luat si laptele de la stat, cota lunara care se dadea atunci.
Sunt 
Bine ca am trecut de faza in care Ruxi avea nevoie de tot felul de chestii de bebelus: biberoane, pampers, lapte praf, cereale pentru bebelusi etc etc. Parintii stiu la ce ma refer. Si tentatia sa exagerezi e foarte mare: premisa de la care se pleaca este ca vrei ce-i mai bun pentru copilul tau. In timp, mi-am dat seama ca nu e o premisa prea corecta, cel putin fata de copil. El nu are nevoie de ce-i mai bun, ci de ceea ce-i este necesar unei dezvoltari echilibrate.
In timpul sarcinii si cat a fost Ruxi bebelus mergeam la targurile pentru parinti. Nu ca sa cumparam, ci ca sa aflam care mai sunt noutatile, tendintele, tehnologia pusa la indemana parintilor, ce vrea lumea si ce cauta parintii. Cine e parinte, intelege toata acea agitatie; cine nu este inca ... isi jura ca nu va face ceea ce fac parintii din ziua de azi. Adica cumpara tot felul de gadgeturi ce nici nu existau cu 10 ani in urma, iar cand vine vorba sa-si alinte bebelusul sau sa se joace putin cu el si sa-i explice cate ceva din mediul inconjurator, se dau ocupati si fara inspiratie. 