În această dimineață au fost cam 0-1 grade afară, destul de geruleț. În niciun caz nu era de ieșit fără căciulă, fular și geacă groasă.

Eu am mers pe jos destul de zgribulită, mânată de un singur gând: las copilul la școală și ajung rapid la birou să beau o cafea caldă lângă caloriferul fierbinte.

Cu toate astea, pe aleea școlii la care am lăsat băiatul, o fetiță avea un evantai. Și îl folosea. Cu multă încântare. Era fericită și se răcorea cu evantaiul, spre încântarea unei colege cu care discuta ceva intens. Ambele erau vesele și nici nu observau frigul de afară.

Mi-a luat câteva secunde să procesez aceste informații și le-am găsit sensul pentru mine: dacă ceva îți face plăcere și te încântă, nu mai contează vremea de afară sau contextul. Cu alte cuvinte: „Flutur evantaiul meu frumos pentru că îmi place, mi-a dat mami voie să îl iau azi, nu doar când arde Soarele afară!”.

Păi nu-i așa că acea fetiță va avea o zi bună? Cu un așa mindset, cred și eu că îi va fi bine căci știe să se bucure în fiecare moment, așa cum este el.

Să mai zic că bătea și un vânticel înghețat … ?

Sunt adulți care nu văd mai departe de vremea de afară, de contextul oferit de temperatură & soare & vânt. Eu zic că nu sunt unul dintre acei adulți. Sper ca nici acea fetiță să nu devină un astfel de adult.

Așadar, experiența de azi mi-a reamintit să fiu eu însămi indiferent de context (climatic sau altfel), atâta vreme cât nu derajez pe absolut nimeni. Ba chiar am prieteni cu care să împart bucuria!

Ceea ce îți doresc și ție!

Tu ai avut parte de astfel de experiențe inedite care să-ți aprindă becul autenticității?