Arhiva Categoriei: Parerea mea

Apr
14
2025

În articolul anterior am folosit expresia „a-ți călca pe inimă” și m-am gândit să dezvolt puțin acest concept. Mai ales că suntem în Săptămâna Patimilor de dinainte de Paște și este o ocazie minunată să reevaluăm anumite aspecte ale vieții noastre.

De câte ori nu ai auzit expresia „mi-am călcat pe inimă și...”? Poate ai spus-o chiar tu, în momente în care ai ales să pui pe pauză emoțiile tale pentru a face ceea ce ai simțit că este corect. A-ți călca pe inimă nu înseamnă slăbiciune. Din contră — este o formă profundă de maturitate și echilibru emoțional.

Ce înseamnă, de fapt, „a-ți călca pe inimă”?

Această expresie românească descrie momentele în care alegem să acționăm contrar dorințelor sau emoțiilor noastre din acel moment. Nu pentru că suntem neautentici, ci pentru că înțelegem că, uneori, bunătatea, datoria sau rațiunea trebuie să primeze.

Adică inima vrea ceva, dar mintea vrea altceva. Sună familiar?

Iată câteva exemple:

  1. „Mi-am călcat pe inimă și l-am iertat, deși m-a rănit profund.”
    → Nu voia, dar a ales iertarea, de dragul relației.
  2. „Și-a călcat pe inimă și a renunțat la visul ei, ca să își ajute părinții.”
    → A renunțat la ce-și dorea, din loialitate sau datorie.
  3. „Mi-am călcat pe inimă și i-am spus adevărul, chiar dacă știam că o va durea.”
    → A ales sinceritatea în locul confortului.
  4. „Și-a călcat pe inimă și l-a sunat, deși orgoliul îi spunea să nu o facă.”
    → A ales reconcilierea, în ciuda mândriei.
  5. „A trebuit să-mi calc pe inimă și să plec dintr-un loc unde nu mai eram binevenit.”
    → A acceptat o realitate dureroasă și a acționat cu maturitate.

De ce este important să recunoaștem momentele în care „ne călcăm pe inimă”?

Pentru că ne arată cât de mult am crescut. Ne arată că nu suntem sclavii emoțiilor noastre, ci le putem înțelege și gestiona. A-ți călca pe inimă nu înseamnă să te anulezi — ci să alegi cu discernământ.

Bineînțeles, emoțiile trebuie analizate și eliberate, căci ele vin spre noi cu un motiv anume: să ne arate o contradicție între realitatea din viața noastră și credințele din mintea noastră.

Chiar dacă este o decizie grea, uneori este necesar să fie făcută - să ne călcăm pe inimă și să luam decizia cea grea. Însă, alteori, e necesar să ne ascultăm inima și să ținem cont de ceea ce ne dorim cu adevărat în viața noastră.

Călcatul ăsta pe inimă nu poate devenit un stil de viață sau parte din personalitate pentru că nu poate fi susținut prea mult timp. Inima va ceda sau se va pietrifica pentru că va înțelege că ea nu contează deloc. Aici este o altă poveste, mai amplă...

🧡 Când a fost ultima dată când ți-ai călcat pe inimă? Și ce ai învățat din acel moment?

În articolul anterior am folosit expresia „a-ți călca pe inimă” și m-am gândit să dezvolt puțin acest concept. Mai ales că suntem în Săptămâna Patimilor de dinainte de Paște și este o ocazie minunată să reevaluăm anumite as
Apr
11
2025
solutii pentru o zi foarte obositoare si grea

Ți s-a întâmplat recent să ai, pur și simplu, o zi foarte grea, în care (aproape) nimic nu a mers bine și te simți foarte încărcată emoțional pe negativ? Eu da, chiar săptămâna asta - credeam că nu se mai termină ziua aia.

Și ce-am făcut? Ceea ce face un blogger pasionat: scrie despre asta! Îți spun ție ceea ce am avut nevoie să aud și să aflu și eu.

Cred că simți nevoia să ți se spună că, totuși, va fi bine. Ba chiar să auzi mai multe cuvinte pozitive și liniștitoare, eventual câteva sugestii care să te ajute să închei ziua astfel încât să nu te culci cu aceste emoții negative în minte și corp. Dacă nu le eliberezi înainte de culcare, te vei trezi tot pe frecvența lor și asta nu e bine, căci te vei seta automat pentru o nouă zi mai puțin reușită. Și nu vrei asta!

Dacă ai trecut și tu prin asta, vreau să-ți spun, din suflet, că e perfect normal să ai zile grele — nu înseamnă că tu ai greșit cu ceva, ci doar că uneori viața își face valurile mai mari decât ne-am dori. Alteori simțim că acele valuri ne acoperă cu totul și nu mai putem nici respira.

🌙 Câteva cuvinte pentru sufletul tău: Respiră adânc. Nu ești singură. Ești valoroasă chiar și în momentele în care te simți lipsită de energie. Lumea nu e împotriva ta. Ai făcut tot ce ai putut azi și e suficient. Ziua de mâine aduce o altă lumină, un alt vibe.

Dacă ziua a fost cum a fost, măcar seara să fie altfel, mai ales că sunt acasă, în mediul meu și pot recăpăta o parte din control asupra a ceea ce mi se întâmplă. Eu am făcut puțin research și îți las și ție câteva idei, vezi ce ți se potrivește.

5 sugestii pentru a încheia ziua cu mai multă liniște:

  1. Un duș cald sau o baie liniștitoare – Imaginează-ți cum fiecare picătură de apă curăță nu doar corpul, ci și gândurile și grijile acumulate. Lasă apa să curgă liberă pe corpul tău, fără să faci ceva anume.
  2. Scrie-ți emoțiile într-un jurnal – Nu trebuie să fie frumos sau coerent. Pur și simplu lasă totul să iasă pe hârtie. E o formă de eliberare. Scrie până simți că ai eliberat totul, că nu mai e nimic de spus, că ai obosit și te-ai golit de tot ce era de scos din tine.
  3. Ascultă o meditație ghidată pentru eliberarea stresului – Sunt multe opțiuni pe YouTube sau Spotify. Chiar și 10 minute pot face minuni.
  4. Aprinde o lumânare parfumată și stai câteva minute în liniște, în întuneric – Lasă-ți privirea pe flacără și spune-ți: „Las totul să plece. Merit liniște. Merit pace în interiorul meu. Nu mai vreau să fiu afectată de ceea ce s-a întâmplat azi.”
  5. Spune-ți minim 3 lucruri pentru care ești recunoscătoare chiar și azi – Poate părea greu acum, dar chiar și cele mai mici lucruri contează (un zâmbet, o cafea caldă, o rază de soare…).

✨Seara nu trebuie să fie o luptă. Lasă-o să fie un spațiu de reconectare cu tine însăți.
Mâine e o nouă oportunitate, iar tot ce s-a întâmplat azi nu te va pune la pământ.

Sper ca acest articol să te ajute. Revin-o aici pe blog și recitește-l de fiecare dată când simți nevoia. Nu e nicio rușine să spui că ai avut o zi imposibil de grea și că vrei o pauză, vrei să fii lăsată în pace și să faci ceva numai pentru tine.

Ți s-a întâmplat recent să ai, pur și simplu, o zi foarte grea, în care (aproape) nimic nu a mers bine și te simți foarte încărcată emoțional pe negativ? Eu da, chiar săptămâna asta - credeam că nu se mai termină ziua aia. Ș
Mar
31
2025
durerea schimbrii sau durerea regretului?

Cum facem să ne schimbăm viața, să avem ceva ce nu am mai avut până acum, să obținem alte rezultate? Răspunsul este simplu și cred că îl cunoaște toată lumea: este necesar să facem lucruri pe care nu le-am mai făcut pentru a obține rezultate pe care nu le-am mai avut. S-au scris mii de cărți pe tema asta!

Însă secretul nu constă în a ști acest răspuns ci a face lucrurile altfel începând din acest moment. A FACE - aici este secretul!

Bineînțeles că este greu. Dacă era ușor, o făcea toată lumea și nu mai aveam această discuție. Dar este greu pentru că termostatul nostru intern opune rezistență, vrea să rămânem la fel, pe terenul care îi este familiar și sigur.

Pentru absolut oricine de pe această Planetă, schimbarea radicală, chiar dacă este spre bine, este grea. Este greu să te rupi de trecut, de tiparele mentale bătătorite de atât de mulți ani - poate chiar zeci de ani. Este greu, dar nu imposibil. Și, slavă Domnului, acum avem acces la ajutoare care să ne arate drumul drept și corect și să mai salvăm și niște timp pentru noi.

În primul rând, toată lumea își dorește să fie salvată. Este un tipar foarte puternic în egregorul nostru, mai ales la nivel de popor. De mici suntem învățați să așteptăm pe cineva care să vină să ne salveze, să facă lucruri pentru noi.

Indiferent în ce loc suntem în evoluția noastră din această viață, cu toții avem momente de neasumare, cădere, neîncredere și folosim doar 20 % dintre resursele pe care le avem. În rest? Judecăm, criticăm, reparăm, dormim cu ochii deschiși sau stăm adormiți într-o repetiție zilnică a acelorași acțiuni. Precum un pește într-un acvariu.

Nu va dispărea niciodată acest fel de a fi și e pierdere de energie să te lupți cu natura umană. Natura umană va fi prezentă, atât timp cât vom fi oameni pe acest Pământ. 🤗

De aceea, noi toți, facem foarte bine ceea ce facem azi și acum. Și putem alege să facem și diferit. Atât tot 🍸. Pentru a fi altfel și a obține alte rezultate din acel nou fel de a fi.

Așadar, revin: nu putem rezolva o problemă, cu mintea cu care am creat acea problemă. Never ever” E ca și cum ai încerca să te scoți singură din ocean, trăgându-te de cap în sus. Nu funcționează!

Orice provocare pe care ne-o aduce viața, cu cât este mai mare, cu atât are potențialul să ne ofere un salt imens. Se poate vedea asta în viața celor care au trecut prin ceea ce trecem noi și au luat măsuri „radicale” pentru a ieși de acolo.🚀 💪

Se va lăsa cu lacrimi, furie, nervi, neputință, dar, odată decizia luată … în doar 1-3 ani, vom fi în cu totul alt loc. 🥳🚀 Cu un efort de 20% decât cel pe care-l depunem azi.

Adevărul este că, dacă vei rămânem la aceeași poveste și la aceleași scuze ca pănâ acum, așteptând salvarea din exterior, pentru următorii 10 - 20 de ani, tot se va lăsa cu lacrimi, furie, neputință, nervi etc. Durerea, va fi acolo, oricum.

Ce rămâne este, doar, să-ți alegi durerea. Vrei durerea schimbării sau durerea regretului?

Accepți provocarea pe care ți-o oferă viața, orice ar fi, sau te lași provocată de viață, pentru următorii 10-20 de ani ?

Uită-te în jurul tău: nimic nu e sigur și garantat pe „vecie”. Iar noi chiar credem cu tărie că o să ne trezim și mâine dimineață. Și astfel tot amânăm Viața, rezultatele, nivelul pe care-l visăm, amânăm să iertăm, să ne smerim, să reușim ...

Cam astea sunt gândurile mele de luni. 🤗 Ce părere ai?

Cum facem să ne schimbăm viața, să avem ceva ce nu am mai avut până acum, să obținem alte rezultate? Răspunsul este simplu și cred că îl cunoaște toată lumea: este necesar să facem lucruri pe care nu le-am mai făcut pentru a obț
Mar
17
2025
seteaza intentia zilei in fiecare dimineata

Vă spuneam ieri cât de important este un ritual personal de dimineață care să ne pregătească pentru o zi bună și productivă. Am scris chiar mult pe tema asta, așa că azi voi fi mai scurtă.

Unul dintre lucrurile pe care le fac în fiecare dimineață este să-mi setez o intenție. Mi-o setez mental, din inimă și în scris pe hârtie.

Intenția mea nu este să fac ceva anume ci să fiu într-un anume fel. Intenția mea se referă la A FI - cum vreau să fiu în acea zi care abia începe.

Pentru că m-am lămurit și eu: contează foarte mult energia din care faci lucrurile.

Așadar, intenția mea pentru fiecare zi, deși variază uneori după nevoie, e formulată cam așa: Azi fac lucrurile cu calm, claritate, respect și recunoștință. Intenția mea cu alții este să fiu susținută, apreciată și ghidată spre binele meu optim.

Pentru mine, a face lucruri înseamnă a vorbi, a gândi și a acționa.

După ce voi stăpâni cele 4 puteri - calmul, claritatea, respectul și recunoștința zilnice - trec la următoarele.

Au trecut cam 3 luni de când am început să-mi setez astfel intenția în fiecare dimineață și pot spune că se vede diferența. E ca un legământ făcut cu mine însămi. Funcționează ca o decizie fermă.

Și durează doar câteva minute să-mi setez intenția. E ceva simplu dar puternic ce fac pentru mine în fiecare zi.

Te invit, cu tot dragul, să îți începi și tu așa ziua: setează-ți o intenție pentru tine și cu alții.

Spune-mi cum funcționează pentru tine și te ajut, dacă ai nevoie, să faci ajustările necesare.

Vă spuneam ieri cât de important este un ritual personal de dimineață care să ne pregătească pentru o zi bună și productivă. Am scris chiar mult pe tema asta, așa că azi voi fi mai scurtă. Unul dintre lucrurile pe care le fac î
Mar
15
2025
Idele lui Marte - Iulius Cezar - 15 Martie

După cum știți (pentru că am tot pomenit în cadrul postărilor), sunt născută primăvara. În Martie. Pe 15.

Pentru mine este o zi specială, indiferent cum este vremea de afară și cum sunt Babele pe vechi. Consider că sunt născută într-o zodie norocoasă, într-o zi norocoasă, chiar și într-o țară interesantă și binecuvântată.

Am făcut puțină cercetare și am aflat că în această zi s-au întâmplat destule de-a lungul timpului.

1. Ziua Maghiarilor de Pretutindeni 🇭🇺

În România și în alte țări unde trăiesc comunități maghiare, 15 martie marchează Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, o sărbătoare națională a Ungariei. Aceasta comemorează revoluția din 1848, când maghiarii s-au ridicat împotriva dominației habsburgice.

2. Idele lui Marte – Zi istorică în Roma Antică ⚔️

În Roma Antică, 15 martie era cunoscută drept Idele lui Marte (Idus Martiae), o zi asociată cu ghinionul, deoarece în această dată, în anul 44 î.Hr., Iulius Cezar a fost asasinat. Acest eveniment a schimbat cursul istoriei romane.

3. Ziua Internațională a Drepturilor Consumatorilor 🛒

Pe 15 martie este celebrată Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor, stabilită în 1983. Scopul acestei zile este de a promova protecția consumatorilor și informarea acestora privind drepturile lor în relația cu comercianții.

4. Alte evenimente importante pe 15 martie:

  • 1869 – Se naște Dimitrie Paciurea, unul dintre cei mai importanți sculptori români.
  • 1917 – Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei abdică, marcând sfârșitul Imperiului Rus.
  • 1939 – Germania nazistă ocupă Cehoslovacia.
  • 1972 – Este introdus primul sistem de email (Ray Tomlinson trimite primul e-mail).

După cum vezi, ziua de a 15 martie este o zi cu o mare încărcătură istorică și culturală, fiind marcată în diverse moduri în funcție de țară și tradiție.

Pentru tine, această zi de 15 Martie are vreo semnificație?😊

După cum știți (pentru că am tot pomenit în cadrul postărilor), sunt născută primăvara. În Martie. Pe 15. Pentru mine este o zi specială, indiferent cum este vremea de afară și cum sunt Babele pe vechi. Consider că sunt născut
Mar
13
2025

Mă întâlnesc zilele trecute cu o amică care-mi povestește că s-a săturat să facă atât de multe lucruri în fiecare și că mai vrea să le facă și alții pentru ea. Așa cum se întâmplă când locuiești într-un hotel-resort: cineva duce gunoiul pentru tine, cineva dă cu aspiratorul, cineva strânge masa după tine iar la orele stabilite de masă totul este gata pregătit.

Mi-a plăcut tare mult ideea ei! I-am spus că și eu aș agrea un astfel de aranjament, mai ales dacă ar avea o grădină imensă în care să mă plimb și să meditez, o terasă unde să pot lucra pe laptop și chiar o pistă de alergare. Sau, cred că ar fi mai bine să alerg tot prin grădină sau o mini-pădure, aproape de natură.

Și știi ce mi-ar mai plăcea? Să aibă saună. Și o sală de ședințe. Și chiar un loc de făcut yoga ținută de un specialist care să vină de 2-3 ori pe săptămână. Cred că ar fi bună și o sală de sport.

Mi-ar mai plăcea să aibă mult spațiu verde, bine îngrijit și interesant amenajat. Eventual, chiar și o grădină de legume sau de ierburi aromatice.

Aș vrea și un loc de joacă inteligent pentru copii.

Cu siguranță aș vrea să aibă restaurant cu terasă, cu prețuri foarte bune, unde să pot lua cele trei mese pe zi, a la carte.

Bineînțeles, toate astea costă și vin la pachet cu niște reguli sau obligații. Ceea ce e de bine, aș zice, căci suntem civilizați.

Ce părere ai? Tu ce facilități ai vrea să găsești într-un astfel de „hotel” în care să locuim permanent? Sky is the limit ...

P.S. Ah, am uitat să zic: ideea și mai îndrăzneață a prietenei mele era ca toți rezidenții să facă, obligatoriu, terapie 1 dată pe săptămână. La un psihoterapeut la alegere sau unul recomandat de rezidență. Pentru că doar așa ne facem bine, când e musai-musai să facem ceva pentru noi.

Mă întâlnesc zilele trecute cu o amică care-mi povestește că s-a săturat să facă atât de multe lucruri în fiecare și că mai vrea să le facă și alții pentru ea. Așa cum se întâmplă când locuiești într-un hotel-resort: cine
Feb
21
2025
mărțișor tradițional românesc pentru noroc, sănătate și prosperitate

Se apropie 1 Martie, într-o zi de sâmbătă anul ăsta. Tradiția românească zice să oferi celor dragi un mărțișor în ziua de 1 Martie ca să îți arăți aprecierea, respectul și „pentru că așa e frumos”.

Mărțiorul se poartă până pe 9 Martie inclusiv, sau chiar toată luna Martie. Pentru noroc, sănătate și prosperitate. Sau pentru că e un mărțișor frumos sau deosebit sau scump sau de la cineva drag.

Eu am o cutie plină cu mărțișoare primite de-a lungul timpului, toate frumoase și deosebite, însă care nu-mi folosesc la nimic în restul anului. Și pe care nu le pot purta pe toate deodată pentru că ... aleg numai unul în fiecare an, deși primesc altele noi.

Recunosc, mă deranjează toată risipa, toți banii cheltuiți degeaba pe mărțișoare fără sens și practicabilitate.

Ce să facă un profesor cu 26 de mărțișoare? Ce să facă o secretară sau asistentă cu 30 de mărțișoare? Chiar dacă sunt toate frumoase, nu poate purta decât unul singur.

Mai nou, se oferă de 1 Martie și altceva decât clasicul mărțișor: mici cadouri, flori, produse cosmetice, aranjamente florale .... orice poate folosi omul și nu aruncă la gunoi după câteva zile.

În prezent, eu militez pentru o nouă eră (personală) a mărțișoarelor: eu îmi aleg și port un singur mărțișor toată luna Martie, un mărțișor care are o semnificație personală pentru mine: îmi aduce noroc sau prosperitate sau reprezintă o dorință sau o intenție pentru primăvara ce abia începe sau chiar pentru tot anul. Sau aleg un mărțișor care reprezintă un hobby pentru mine, o pasiune (cum ar fi cititul sau sportul la sală).

Dar ce fac cu partea socială a mărțișorului? Ce fac cu presiunea și așteptarea de a oferi și de a primi?

Dacă nu oferi, ești privit ca sărac, antisocial, nu susții tradițiile etc.

Momentan, încerc să găsesc o cale de mijloc, în care să nu fac excese financiare și să nu ofer ceva inutil. Iar pentru mine, un singur mărțișor deosebit și semnificativ este suficient.

Magazinele s-au umplut de mărțișoare de la începutul lui Martie și îmi place mult să mă uit la ele, să le aleg pe cele care m-ar reprezenta în nou sezon. Dar să le cumpăr pe toate care-mi plac ... pentru ce? Chiar și sub formă de broșă sau brățară - câte broșe și brățări poate purta o persoană într-un an? Iar unele își pierd din strălucire după ceva timp, le scade calitatea semnificativ și ajung direct la gunoi.

Tu ce faci cu mărțișoarele după ce trece luna Martie? Ce arunci și ce păstrezi?

Se apropie 1 Martie, într-o zi de sâmbătă anul ăsta. Tradiția românească zice să oferi celor dragi un mărțișor în ziua de 1 Martie ca să îți arăți aprecierea, respectul și „pentru că așa e frumos”. Mărțiorul se poa
Feb
13
2025
fetita din cubul gri

Era o dată o fetiță simpatică și veselă. Îi plăcea să deseneze mai mult decât să coloreze și se mândrea cu desenele ei oricui îi dădea atenție și o asculta. Avea vreo cinci anișori și asta ar fi făcut toată ziua: să deseneze pe coli albe de hârtie și să povestească cuiva despre ceea ce a desenat.

Într-o zi, s-a dus la tatăl ei să-i arate desenul și să-i povestească despre el. Dar tatăl ei nici nu i-a dat prea multă atenție, a dat-o deoparte.

Fetița s-a întors la desenat, dezamăgită dar mai concentrată de data asta, și chiar a fost mulțumită de realizarea ei. S-a dus iar la tatăl ei să-i arate desenul și să-i povestească despre el, dar taică-su a alungat-o. Nu înțelegea nimic din ce îi povestea fetița. Ba chiar i-a spus „Proasto!”.

Or mai fi fost și alte cuvinte după aceea, însă pentru fetiță nu a mai contat. Totul a înghețat în jurul ei, s-a dărâmat și s-a așezat jos, cu desenele prețioase lângă ea. Și-a acopert fața cu mânuțele și a rămas așa ...

Din aer s-a materializat un Cub Gri, cu fețe mate, ca de zirconiu, care a cuprins-o protectiv. Din acel moment, nimeni și nimic nu avea să o mai supere sau să o mai deranjeze vreodată. Era în siguranță!

Era tristă, singură, ghemuită, cu capul ascuns în brațe. Și desenele prețioase lângă ea.

Au trecut ani. Și ani. Și ani.

Într-o zi, Zâna Cea Bună ajunge la Cubul Gri și îl atinge cu palma pe una dintre fețe. Griul se transformă în transparent, fix pe urma mâinii ei. Și astfel atinge o față a cubului de mai multe ori, pentru a vedea mai bine ce este în interior.

Și vede fetița. Era tristă, singură, ghemuită. Cu desenele lângă ea.

Zâna Cea Bună cheamă fetița la ea. Dar fetița nu reacționează prea mult, doar aruncă o privire Zânei. Zâna o întreabă de ce este supărată și fetița îi povestește.

Apoi Zâna cheamă fetița mai aproape să-i arate și ei desenele. Și fetița a venit la marginea cubului și i-a arătat primul desen. Zâna a zâmbit și s-a arătat tare curioasă: „Ce ai desenat tu aici? Explică-mi, ca să văd și eu ce ai văzut tu!”

Chipul fetiței s-a luminat și a început să-i explice zânei că sunt niște copaci înalți și cerul albastru și soarele și niște păsări care zboară și multe flori roz prin iarbă.

Dar al doilea desen? Păi acolo era camera ei, cu patul și pernele și rafturile cu jucării. Păpușile erau frumos aranjate, așa cum le pune mama. Perdeaua avea fluturași și mulți Sori galbeni, iar covorul avea floricele. În stânga era măsuța unde a stat ca să facă desenele, iar scaunul verde îi plăcea foarte mult.

Deja zâmbea și chipul îi era și mai luminos. Iar Zâna era uimită de cât de frumoas a desenat, apoi a povestit tot ce era acolo în desen. „Ce frumos povestești și ce imaginație bogată ai!”

„Cu ce pot să te ajut? Ce vrei să faci?”

„Vreau să arăt desenele mele la toată lumea! Să le povestesc ce am făcut și ce minunate sunt!”, răspunde fetița.

La care Zâna Cea Bună răspunde „Hai cu mine să arătăm lumii ce ai desenat! Mergem împreună. Vom găsi oamenii care adoră să te asculte povestind și care apreciază munca ta. Hai!”

Și fetița a pășit înafara cubului și cele două s-au îmbrățișat. „Mulțumim, Cubule, că ai protejat fetița. Ți-ai îndeplinit rolul, ai fost bun cu ea. Ce vrei să faci acum?”

Și cubul se făcu puțin mai mic, se coloră în culorile curcubeului și începu să țopăie de colo-colo.

Iar cele două au început să plece mai departe, în lumea reală. Bucuroase.

Sfârșit. Sau început.

Era o dată o fetiță simpatică și veselă. Îi plăcea să deseneze mai mult decât să coloreze și se mândrea cu desenele ei oricui îi dădea atenție și o asculta. Avea vreo cinci anișori și asta ar fi făcut toată ziua: să desenez
Feb
11
2025
good vibes pentru zile grele

Poza asta, primită pe un grup de oameni faini, mi-a făcut pur și simplu ziua mai bună. Căci a venit la marele fix.

Da, unele zile sunt pur și simplu așa. Vreau o îmbrățișare și să-mi fie ascultată povestea. Sau poveștile.

Tre' să spun cuiva cât de greu este, cât de compleșită mă simt, cât de mare este povara și cât de complicată este încărcătura mentală.

Nu vreau soluții, nu vreau îmbărbătări, nu vreau să știu cât de curajoasă sunt.

Vreau să fiu văzută și ascultată fix așa cum sunt acum, în mijlocul nisipurilor mișcătoare. Atât!

Ba da, vreau soluții și încurajări. Dar după ce descarc oful de pe suflet.

Însă, între plânsete și soluții merge niște ciocolată. Putem începe cu cea Dubai, căci m-a ocolit până acum (am luat de la Lidl de sărbători dar a dispărut din frigider în mai puțin de 24 de ore).

Merge și ciocolată neagră caldă. Neîndulcită, cu o mini-bezea deasupra. Sau două mini bezele ... Încă nu m-am decis.

Cred că abia acum m-aș simți mai bine. Îmbrățișări + ascultare + ciocolată = 💗& ☮️

Iar banii sunt bineveniți oricând! 6 milioane, 6 sute de mii, 6 mii de dolari ... să vină oricare din aceste variante. Cred că ar echilibra ziua și ar activa acele good vibes. Instant! Nu?

Poate că banii nu aduc fericirea (eu zic să lăsăm subiectul deschis) dar sigur fac ziua mai bună. Acea zi care vine după un lung șir de zile grele.

Tu cum îți luminezi zilele mai grele? Împărțim niște ciocolată?🍫

Poza asta, primită pe un grup de oameni faini, mi-a făcut pur și simplu ziua mai bună. Căci a venit la marele fix. Da, unele zile sunt pur și simplu așa. Vreau o îmbrățișare și să-mi fie ascultată povestea. Sau poveștile. Tr
Feb
9
2025

Responsabilitatea este unul dintre subiectele mele preferate. Citesc multe materiale pe această temă, caut să mă educ constant și să-mi ridic gradul de responsabilitate (și responsabilizare) din viața mea.

Totul a pornit de la un exemplu de AȘA NU! oferit de un om de lângă mine. Într-o zi mi-am dat seama, ca și cum s-ar fi ridicat o cortină din fața mea, că acel om nu-și asuma niciodată nimic. Dar absolut nimic. Nici măcar să ajungă la o anumită oră la o programare sau să spună că face ceva și chiar să facă. Pentru el, a-și asuma responsabilitatea însemna o constrângere. Se sufoca dacă cineva îi cerea ceva. Iar mie mi se părea asta cel puțin ciudat. Eu sunt o mare fană a comunicării și a colaborării, de aceea constrastul a fost atât de mare.

Alt lucru pe care îl consideram ciudat era faptul că nu vorbea niciodată despre el. Întotdeauna eram eu, ei, alții ... niciodată el. Întotdeauna erau doar scuze, contexte, dar niciodată decizii proprii. Asta chiar era ciudat. De parcă el nu ar fi existat în viața lui. Dă de gândit, nu?

Ai cunoscut și tu o astfel de persoană? Ce impresie ți-a făcut?

De atunci am început să studiez și să integrez tot mai mult conceptul de responsabilitate. E devenit un fel de pasiune a mea. Care oferă dividende pentru că a chiar frumos să fiu responsabilă în propria viață.

Eu sunt responsabilă de ceea ce fac sau spun. Nu de rezultate și nici de reacțiile altora.

Mă străduiesc să le vorbesc copiilor în termeni de responsabilitate. Să știe ce înseamnă cuvântul, să se familiarizeze cu el și să nu se sperie de asumarea responsabilității.

Voi mai scrie pe acest subiect, din diverse perspective.☮️

Responsabilitatea este unul dintre subiectele mele preferate. Citesc multe materiale pe această temă, caut să mă educ constant și să-mi ridic gradul de responsabilitate (și responsabilizare) din viața mea. Totul a pornit de la un exemplu
Feb
7
2025
fetita se bucura de ce ii place

În această dimineață au fost cam 0-1 grade afară, destul de geruleț. În niciun caz nu era de ieșit fără căciulă, fular și geacă groasă.

Eu am mers pe jos destul de zgribulită, mânată de un singur gând: las copilul la școală și ajung rapid la birou să beau o cafea caldă lângă caloriferul fierbinte.

Cu toate astea, pe aleea școlii la care am lăsat băiatul, o fetiță avea un evantai. Și îl folosea. Cu multă încântare. Era fericită și se răcorea cu evantaiul, spre încântarea unei colege cu care discuta ceva intens. Ambele erau vesele și nici nu observau frigul de afară.

Mi-a luat câteva secunde să procesez aceste informații și le-am găsit sensul pentru mine: dacă ceva îți face plăcere și te încântă, nu mai contează vremea de afară sau contextul. Cu alte cuvinte: „Flutur evantaiul meu frumos pentru că îmi place, mi-a dat mami voie să îl iau azi, nu doar când arde Soarele afară!”.

Păi nu-i așa că acea fetiță va avea o zi bună? Cu un așa mindset, cred și eu că îi va fi bine căci știe să se bucure în fiecare moment, așa cum este el.

Să mai zic că bătea și un vânticel înghețat ... ?

Sunt adulți care nu văd mai departe de vremea de afară, de contextul oferit de temperatură & soare & vânt. Eu zic că nu sunt unul dintre acei adulți. Sper ca nici acea fetiță să nu devină un astfel de adult.

Așadar, experiența de azi mi-a reamintit să fiu eu însămi indiferent de context (climatic sau altfel), atâta vreme cât nu derajez pe absolut nimeni. Ba chiar am prieteni cu care să împart bucuria!

Ceea ce îți doresc și ție!

Tu ai avut parte de astfel de experiențe inedite care să-ți aprindă becul autenticității?

În această dimineață au fost cam 0-1 grade afară, destul de geruleț. În niciun caz nu era de ieșit fără căciulă, fular și geacă groasă. Eu am mers pe jos destul de zgribulită, mânată de un singur gând: las copilul la școal
Feb
6
2025

Văd că nu scap de vremea urâtă de afară. Frigul mai e cum mai e, dar lipsa razelor directe ale Soarelui chiar mă afectează. Un pic. O remarc, zi după zi.

Chiar în acest moment, când scriu aceste rânduri, a început să fulguiască - cred că sunt primii fulgi de zăpadă pe care îi văd de la începutul lui Decembrie încoace. Chiar va fi o surpriză plăcută pentru copii! (dacă se așază ceva pe jos)

Ca să revin la dorința din titlu: îmi doresc ca în acest an să învăț și să integrez calmul, ușurința și claritatea în viața mea. Simt că nu le stăpânesc foarte bine, iar o postare de pe un anumit grup important pentru mine mi-a reamintit că am de lucrat în direcția asta.

Da, vreau aceste trei atribute în viața mea, vreau să operez din energia lor.

Vreau să fiu calmă în situațiile care par dificile sau tensionate. Vreau să pot comunica cu calm și claritate in fiecare context din viață (copiii îmi ridică mereu mingea la fileu când vine vorba de calm).

Vreau să am claritate atunci când iau decizii și fac acțiuni, să pornesc din esența mea și să nu mai folosesc contextul de viață ca pe o scuză. Oricum mi se pare ceva învechit și expirat, această tendință de a folosi contextul (de la personal la cel social) ca pe o scuză.

Și da, îmi doresc să fac lucrurile cu ușurință și bucurie, să pot să accept cu ușurință oamenii așa cum sunt ei la un moment dat fără să mă atașez de o direcție anume. Vreau să învăț să cer și să accept cu ușurință ajutorul, căci deja îl ofer pe al meu cu ușurință.

Așadar, fie ce-o fi în 2025, obiectivele mele sunt acestea. Și se vor vedea și rezultate, cu siguranță.

Până la urmă s-or liniști și apele în jurul nostru și va răsări Soarele pe strada noastră. Tu ce crezi?

Am ales ca poză pentru acest articol culoarea anului 2025 propusă de Institutul Pantone, pentru că simbolizează dorința globală de conexiune, confort și armonie. Și cred că astea sunt de mare actualitate!

P.S. Bine, recunosc, am mai multe dorințe pentru 2025 (cea mai mare dintre ele este să-mi petrec cel puțin o săptămână la malul mării, în vacanță all inclusive). Dar zic să încep de pe acum cu bazele, vedem ce-o mai fi până la vară.

Văd că nu scap de vremea urâtă de afară. Frigul mai e cum mai e, dar lipsa razelor directe ale Soarelui chiar mă afectează. Un pic. O remarc, zi după zi. Chiar în acest moment, când scriu aceste rânduri, a început să fulguiască
Jan
17
2025
Anul ăsta, pun piciorul în prag. Așa nu se mai poate. Am învățat pe calea cea mai grea să fiu fermă și să-mi setez limite, așa că anul ăsta învăț să fiu confortabilă cu ele. Așadar, în 2025, este My Life, My Rules. Pentru
Jan
16
2025
Azi dimineață am avut o revelație: este musai să îmi aleg obiectele/ lucrurile cu care interacționez zilnic de cea mai bună calitate și cu cel mai frumos design. Să vă povestesc de unde a pornit totul: am o perdea de duș care nu pr
Oct
17
2024

Vă povesteam la un moment dat că am participat la începutul anului la un eveniment de 3 zile numit Millionaire Mind Intensive, în București. Chiar a fost intensiv!

La începutul lunii Septembrie evenimentul s-a repetat, tot 3 zile, tot în București. S-au făcut grupuri pe WhatsApp, s-au pus întrebări, s-au discutat diverse principii.

Participanții din Septembrie i-au întrebat pe unii participanți din Ianuarie dacă au devenit milionari după ce au parcurs programul, dacă viața lor este acum învăluită în abundență și prosperitate.

Iar răspunsurile au venit imediat: un astfel de eveniment (fie el webinar, curs, seminar etc.) produce modicări la nivel mental, la nivel de perspectivă și deschidere spre oportunități. În niciun caz nu-ți transformă viața peste noapte, doar pentru că tu îți dorești mult să ai abundență financiară. Nu există așa ceva, este o iluzie, o păcăleală a minții (sau a ego-ului?) care vrea rezultate aici și acum.

Nici dacă ne-ar pune cineva câțiva saci cu bani la ușă nu am deveni milionari peste noapte, pentru că nu am ști ce sa facem cu ei. Nu avem educația, mentalitatea sau perspectiva necesare pentru a susține o astfel de viață.

O carte, un curs, un webinar etc îți deschid o ușă, un nou univers, îți prezintă alte posibilități pe care acum le înțelegi și ți le dorești în viața ta. Dar numai tu ești 100% responsabil să pășești în acel nou univers. Și dacă ceva din tine te împiedică să iei anumite acțiuni, te întorci în interior și faci curățenie, apoi iar te întorci spre ușă și pășești. #BabySteps

Iar procesul ăsta este personal și repetabil până te duce acolo unde îți dorești.

Nimeni nu devine peste noapte nimic, decât în cazuri excepționale. Realitatea noastră nu se schimbă din câteva fluturări de gene.

Vă încurajez să citiți, să ascultați și să participați la tot ce vă interesează, ce vi se potrivește și vă permiteți la acest moment. Acumulați informații dar puneți-le și în practică, altfel nu au nicio valoare.

Practicați chiar dacă unii de pe margine comentează. Practicați chiar dacă vă vine greu și vă luptați cu inerția obiceiurilor vechi.

Diferența dintre cei cu mai mulți bani decât mine este stă în acțiunile pe care le iau, în toleranța la eșecuri și pierderi, în curajul de a spune NU sau DA, în asumarea totală a deciziilor și în deschiderea spre a ieși din zona de confort mental.

Eu îmi pun adesea întrebarea: dacă încep acum, chiar azi, unde voi fi peste 6 luni? Dar peste 1 an? Răspunsul la aceste întrebări îmi dă multă motivație.

Repet: informația nu este putere. Informația practicată este putere!

Tu la ce cursuri, webinarii ai participat de curând? Ce cărți ai citit și ce răspunsuri cauți?

Vă povesteam la un moment dat că am participat la începutul anului la un eveniment de 3 zile numit Millionaire Mind Intensive, în București. Chiar a fost intensiv! La începutul lunii Septembrie evenimentul s-a repetat, tot 3 zile, tot
Sep
23
2024
frumusețea crizantemelor de toamna

Azi mi-am cumpărat crizanteme. Galbene. Micuțe, în răsaduri, ca să le pun în jardinierele de la geamuri.

Vremea capricioasă de toamnă mă face să tot caut soluții pentru a mă înveseli, a-mi ridica vibrația. Și am luat flori. Îmi place să le văd la geam din casă și din exterior.

Galbenul e una dintre culorile mele preferate și îmi aduce multă bucurie. Sunt vreo 10 răsaduri, nu au costat mult, iar mâine mă ocup să le sădesc.

Tot azi am mai observat că busuoicul miroase super și după ce se usucă floarea. Ceea ce este minunat, căci am câteva crenguțe uscate, tot la geam afară.

Cred că fiică-mea reușește ușor-ușor să mă convingă că toamna este cel mai grozav anotimp de pe toate planetele din galaxie și dincolo de ea.

Frumusețea florilor îmi înseninează momentele în care le admir, mă relaxează și atunci îmi vine cel puțin o idee bună. Sau o mică schimbare de perspectivă, care face diferența între o zi mai puțin bună și una chiar foarte bună.

Dragele mele, nu uitați să admirați, să vă lăsați încântate de natură și lucrurile frumoase din jurul/ drumul vostru. Opriți-vă și admirați-le, dați-vă voie să vi se umple inima de încântare, admirație, surprindere etc., orice emoție pozitivă vă stârnește frumosul. Fiți curioase și admirați florile. Ne ajută. (Și)Pentru noi au fost create!

Care este floarea ta preferată în acest sezon?

Azi mi-am cumpărat crizanteme. Galbene. Micuțe, în răsaduri, ca să le pun în jardinierele de la geamuri. Vremea capricioasă de toamnă mă face să tot caut soluții pentru a mă înveseli, a-mi ridica vibrația. Și am luat flori. Î
Sep
18
2024
ploaia in oras

Nu credeam că o să mă bucur atât de mult de vremea ploioasă.

Astă vară, pe canicula care îmi amorțea neuronii, uitasem cum se simt răcoarea, umezeala ploii, mirosul de praf umed și pământ însetat.

Fiică-mea spune că vremea asta este liniștitoare. Și îi dau dreptate, este liniștitoare iar pe mine mă ajută să mă focusez mai bine pe ceea ce am de făcut. Ploaia nu mă impresionează așa de mult ca să o folosesc ca scuză să nu rezolv lucruri prin oraș .

Și de fiecare dată când îmi vine să mă plâng de ploaie, îmi aduc aminte cât de mult au nevoie pământul și animalele de apa coborâtă de ploaie de Pământ.

În dimineața asta a fost mai cald și mai plăcut afară când am ieșit din casă, înaintea ploii, pe la 7 jumate, decât după ce s-a pornit ploaia și s-a întunecat cerul. Interesant ...

Când nu voi mai fi pe planeta asta, îmi va lipsi teribil ploaia, cu sunetele și mirosul ei. Și vântul.... Cred că vântul îmi va lipsi și mai mult, cu foșnetul pe care-l provoacă printre frunze.

Sunt recunoscătoare pentru tot ce simt cu acest corp. Absolut tot!

Nu credeam că o să mă bucur atât de mult de vremea ploioasă. Astă vară, pe canicula care îmi amorțea neuronii, uitasem cum se simt răcoarea, umezeala ploii, mirosul de praf umed și pământ însetat. Fiică-mea spune că vremea
Sep
16
2024
oameni raniti ajutati vindecati

Se spune că „Hurt people hurt people”. Adică, oamenii care sunt răniți îi rănesc, la rândul lor, pe alții. Este adevărat, există multă psihologie studiată care confirmă acest lucru. Chiar dacă ei știu cum se simte să fii rănit, tot asta oferă în exterior căci altceva nu iese din interiorul lor.

Ar putea ieși altceva, dacă ar avea loc procesul de vindecare. Adică, te uiți la durere, o cunoști bine, o accepți complet că e a ta, vezi ce mesaj are pentru tine și înveți să o eliberezi. Abia atunci va ieși altceva din tine!

Pe aceeași temă, sunt valabile și următoarele vorbe: „Helped people help others” (Oamenii ajutați ajută și ei, la rândul lor, pe alții) și „Healed people heal others” (Oamenii vindecați îi ajută și susțin pe alții să se vindece) . Și mai mult de atât, cei din categoria HURT pot trece în categoria HELPED și apoi în HEALED. Iar asta e mare lucru!

Așadar, când cineva te ajută necondiționat, o face pentru că el/ea știe cum se simte asta, a fost și el/ea ajutat(ă) necondiționat de altcineva cu ceva timp în urmă și, din recunoștință, dă mai departe acest ajutor primit.

Când cineva îți oferă acces la resurse care duc la vindecare (terapeuți, cărți de specialitate, psihologi, cursuri, podcasturi etc), o face pentru că știe cum se simte să treci prin proces, să ai AHA-uri care-ți schimbă direcția în viață, chiar și numai cu 1 grad.

Acum, rămâne la latitudinea fiecăruia să decidă dacă vrea să primească ajutor. Liberul arbitru este șef peste decizii!

Din acestă perspectivă vine și eliberarea de a-i judeca pe alții. Nimeni nu știe prin ce trece fiecare dintre noi, absolut nimeni. Trăim vremuri care ne permit să fim mai îngăduitori, mai blânzi, mai binevoitori cu cei din jur. BE KIND nu e un slogan drăguț, e un stil de viață!

Mult succes tuturor în procesul de lucrul cu sinele! Sunt convinsă că multe cititoare ale acestui blog au pornit pe această cale.

Se spune că „Hurt people hurt people”. Adică, oamenii care sunt răniți îi rănesc, la rândul lor, pe alții. Este adevărat, există multă psihologie studiată care confirmă acest lucru. Chiar dacă ei știu cum se simte să fii răn
Jul
2
2024

Ți-ai pus vreodată întrebarea de ce oamenii nu vor să meargă la psiholog? Eu da, căci vreau să înțeleg. Și cred că am înțeles sau măcar am un răspuns.

Oamenii nu vor să meargă la psiholog pentru că asta echivalează cu a recunoaște că ceva e în neregulă cu ei, că au o problemă pe care nu o pot rezolva singuri și au nevoie de sprijin, de ghidaj.

De ce nu vor să facă public faptul că au nevoie de ajutor psihologic specializat? Pentru că restul oamenilor îi vor eticheta și vor folosi această „slăbiciune” împotriva lor! Aici e cheia: ești atacat, ești desconsiderat dacă oamenii te cred mai slab. 🐺Ca lupii care atacă un animal cu o mică rană.

Cu alte cuvinte, dacă mergi la psiholog și colegii/ anturajul/ familia află acest lucru, se va întoarce împotriva ta pentru că ești judecat și etichetat instant ca fiind în neregulă.

Cea mai eficientă mască de purtat în societate este cea a omului puternic, stăpân pe sine, care știe ce vrea de la viață și are destule resurse atât pentru sine cât și pentru a-i ajuta pe alții.

Însă pentru a ajunge aici, e nevoie să facem multă-multă curățenie în gunoaiele din mintea și corpul nostru. Și, părerea mea, cea mai mare nevoie de o astfel de curățenie o au cei care arată cu degetul, cei care judecă și atacă.

Cei care merg deja la psiholog sau orice alt fel de terapeut au făcut deja pasul cel mai important: au conștientizat că există în viața lor o problemă ce necesită rezolvare - aceasta este singura cale spre o viață în pace și armonie!

Așadar, ce este de făcut? Știi vorba aia cu Câinii latră, ursul merge? Fix asta e strategia: tu îți vezi de viața privată, mergi la terapeut și psiholog, citești cărți de dezvoltare personală, asculți podcasturi despre ceea ce te interesează etc. Nu trebuie să te lauzi cu ceea ce faci, nu trebuie să dai sfaturi altora decât dacă îți sunt cerute expres, nici măcar nu este necesar să spui cuiva că mergi la psiholog.

Viața intimă, ce ține de suflet și minte, ar fi bine să rămână privată. Nu e cazul să povestești despre procesele intime decât numai și numai persoanelor în care ai încredere, care nu te judecă și care nu ar folosi niciodată acest lucru împotriva ta.

Cine consideră că a merge la psiholog este o rușine și o dovadă de slăbiciune nu are ce căuta în anturajul tău apropiat!

În concluzie: mergeți la psiholog, la terapeut, citiți și ascultați informații noi căci nu mai trăim în peșteră! Fiți discreți și rezervați cu marea majoritate a oamenilor și lăsați-i în pace pe cei care se uită strâmb la voi și vă vânează greșelile. Ei sunt într-o mare suferință pe care nici măcar nu o conștientizează.

Altă concluzie: cei care-i judecă pe cei care merg la psiholog o fac din FRICĂ - frica că vor fi atacați și etichetați pentru slăbiciunile lor. Așa că atacă ei primii, însă în realitate nu fac decât să-și dea adevărata aramă pe față.

Ultima concluzie și răspunsul la întrebarea din titlu: Oamenii nu merg la psiholog de frică! De frică că află ce este în neregulă cu ei, că va trebui să privească în ochi propriile răni, că va trebui să iubească părți din ei ce sunt de neiubit (cel puțin în alții). De frica de a fi judecați așa cum judecă și ei pe alții. As simple as that!

Dacă TU mergi la psiholog sau faci vreun fel de terapie, povestește-ne puțin, dacă vrei. Aici nu te judecă nimeni și voi șterge toate comentariile răutăcioase (dar pun pariu că nu îndrăznește nimeni să zică ceva nepotrivit).

Ți-ai pus vreodată întrebarea de ce oamenii nu vor să meargă la psiholog? Eu da, căci vreau să înțeleg. Și cred că am înțeles sau măcar am un răspuns. Oamenii nu vor să meargă la psiholog pentru că asta echivalează cu a rec
Jun
3
2024

De foarte multe ori îmi dau seama că sunt copleșită de cât de multe lucruri am de făcut. Îmi place să le fac, nu mă plâng de asta, însă ce-i prea mult devine copleșitor. Este vorba de acel mental load de care se plâng mămicile pe Insta când povestesc câte fac pentru copiii, familia, partenerul, casa, jobul lor.

Viața e frumoasă și este foarte interesant cum se aranjează lucrurile, cum se derulează evenimentele, pe unde ne duce drumul vieții.

Însă viața este și complexă și foarte dinamică și ritmată. Pentru asta avem nevoie de mecanisme de reglare, de echilibrare.

Cu timpul am învățat că eu mă simt compleșită pentru că mintea mea consideră că toate lucrurile sunt urgente, toate trebuie făcute acum, deodată. Abia atunci va fi ea mulțumită.

Și nu e așa. Asta este doar o perspectivă a minții. În realitatea din teren există managementul timpului, există prioritizare și delegare. Și mai există răbdare.

Îți las mai jos un mic reminder legat de productivitate:

Preferatul meu este: sărbătorirea micilor victorii. Adică dimineața, la cafea și după ce copiii sunt la școală, scriu în caiet minim 5 victorii, recunoștințe, lucruri care eu mers bine în ziua anterioară.

Deși la început le cam uitam, dimineața am liniște și claritate să mi le aduc aminte și să mi le notez. Și asta nu e puțin lucru!

Eu sunt responsabilă pentru acele victorii (uneori mici, alteori mari).

Care e reminder-ul tău preferat dintre cele de mai sus?

De foarte multe ori îmi dau seama că sunt copleșită de cât de multe lucruri am de făcut. Îmi place să le fac, nu mă plâng de asta, însă ce-i prea mult devine copleșitor. Este vorba de acel mental load de care se plâng mămicile pe